Drept administrativ - subiecte examen

Drept administrativ-subiecte examen

1.Relatia societate-stat:definitie,sensurile conceptului de stat(enumerare si scurte comentarii)

In prezent, societate romaneasca, statul roman si administratia publica din Romania se confrunta cu provocari dificile generate de evolutia intregii lumi, marcata de globalizare si de integrarea recenta intr-o organizatie internationala sofisticata, cu institutii si mecanisme in continua schimbare: Uniunea Europeana. In contextul acestor modificari rapide, elita politica, juridica si administrativa, precum si personalul administratiei au fost nevoite sa raspunda unor rigori tot mai ridicate.Termenul de societate este definit printr-un sistem, un mod organizat de existenta in sfera fenomenelor vietii sau existenta in comun a grupurilor de persoane coagulate, permanent sau temporar, in ansambluri colective in interiorul carora isi organizeaza comportamentul vis-a-vis de familie, proprietate, teritoriu, comunitate, ierarhie, activitati sociale, economice, intrajutorare s.a. Majoritatea specialistilor au observat ca fundamentul unei societati umane il constituie o anumita ordine a lucrurilor si anume acea ordine normativa comportamentala prin care viata unei populatii de indivizi umani este organizata in colectiv. Statul a fost si este studiat in doctrina de specialitate dintr-un intreit punct de vedere: juridic, politic si social-economic.

Sensul juridic prezinta importanta maxima pentru studiul dreptului administrativ, deoarece doar astfel putem explica raporturile multiple si situatiile care se nasc, se modifica si se sting intre organele statale, subiectele de drept active si pasive si celelalte componente ale societatii: alte autoritati, grupari sociale, persoane juridice sau persoane fizice. Problema personalitatii juridice a statului si a componentelor sale reprezinta o tema de retinut in cadrul conceptului juridic de stat, la care se adauga ideea de comanda si ideea dreptului de constrangere.

Conceptul politic referitor la stat defineste structurarea raporturilor din sfera detinatorilor puterii, a celor care stabilesc organizarea statala, componentele acestuia si modalitatile prin care vointa politica, derivand din interesul si nevoile sociale dominante sunt puse in aplicare in societate.

Conceptul social-economic priveste statul prin prisma sistemului de organizare si ierarhizarii intereselor, al ierarhizarii, supraordonarii si subordonarii indivizilor si grupurilor sociale, in scopul stabilirii si mentinerii acelui necesar echilibru de interese intre nevoile personale si interesele comunitatilor locale si nationale.statul desemneaza o colectivitate umana, situata pe un anumit teritoriu si supusa unei autoritati suverane, respectiv unui aparat de institutii prin care i se permite sa comande si sa actioneze. Acestea sunt plasate sub institutiile politice si sunt cele care permit sistemului sa functioneze si sa satisfaca nevoile comune ale societatii sau ale comunitatii.

2.Executivul si AP in doctrina si legislatia Romaniei

Conceptul de putere executiva face parte din terminologia consacrata de studiile privitoare la administratia publica, reprezentand o functie distincta a statului, alaturi de cea legislativa si cea judecatoreasca. Executivul sau puterea executiva desemneaza acea functie a statului prin care se asigura executarea legii, functie ce inglobeaza activitati extrem de diverse, printre care amintim:

exercitarea functiei de sef al statului;

coordonarea activitatii administratiei publice pentru aplicarea legilor;

- desfasurarea unor actiuni directe de aplicare a legilor si de organizare a aplicarii lor, atributii pentru impulsionarea procesului legislativ sau conducerea generala a statului.

Astfel, profesorul Paul Negulescu definea administratia publica ca pe o institutie complexa care reuneste "toate serviciile publice destinate sa satisfaca anumite interese generale, regionale sau comunale".

La randul sau, profesorul Anibal Teodorescu o definea ca acea parte a dreptului public care reuneste "reguli dupa care statul exercita functia execcutiva precum si pe cele care guverneaza raporturile dintre stat si individ, nascute in urma unui act administrativ".

Profesorul Marin Vararul-"intreaga administratie publica se infaptuieste prin intermediul serviciilor publice".

Tezele emise si vehiculate in perioada socialista si comunista statuau administratia de stat ca una dintre formele de activitate ale statului, ale puterii de stat.

Cele mai importante opinii au fost formulate de:

-Scoala de la Cluj a operat cu teza neconcordantei: administratia de stat sau activitatea executiva este indeplinita, in principal, de organele administratiei de stat si, in subsidiar, de alte organe ale statului, pe masura necesitatii realizarii activitatii lor principale;

-Scoala de la Bucuresti a operat cu teza deplinei concordante, plecand de la ideea ca administratia reprezinta o forma fundamentala de realizare a puterii de stat si considerand ca exista o concordanta perfecta intre formele fundamentale de realizare a puterii de stat si categoriile de organe de stat desemnate si reglementate de Constitutie, in sensul ca fiecare forma este realizata numai de catre o categorie de organe;

-Institutul de Cercetari Juridice aprecia ca administratia de stat, prin sfera sarcinilor indeplinite, prin participantii la realizarea lor, prin formele de realizare, prin metodele utilizate si efectele sociale poate fi definita ca activitatea desfasurata pentru indeplinirea practica a functiilor statului si a sarcinilor organelor administratiei de stat. -Merita consemnata si teza dublei naturi a administratiei de stat,care pleca de la constatarea ca nu toate relatiile sociale care se stabilesc in administratia de stat sunt reglementate de dreptul administrativ, intrucat obiectul acestuia nu se suprapune coincident cu obiectul administratiei de stat, iar parte dintre relatiile sociale care se stabilesc in administratia de stat nu sunt reglementate de norme juridice.

3.Notiunea de AP:definitia si sensurile abordarii

Termenul de administratie publica provine din latinescul "administer" tradus prin servitor, ajutator, aparat sau instrument, iar verbul "administer" semnifica a da ajutor, a conduce sau a dirija. In dictionarul limbii romane, pentru verbul "a administra" se da explicatia: a conduce, a carmui, iar pentru "administratie": "totalitatea autoritatilor administrative existente pe teritoriul unui stat, regiune, judet sau alta unitate administrativ teritoriala, care se ocupa de problemele administrative ale unei institutii sau agent economic".Majoritatea autorilor afirma ca notiunea de administratie publica are un dublu sens;

a) material - ca activitate de organizare a executarii si de executare in concret a legilor de catre autoritatile publice, care compun acest sistem, in vederea satisfacerii intereselor generale, scop in care adopta acte juridice, asigura si organizeaza buna functionare a serviciilor publice si executa anumite prestatii pentru populatie;

b) formal, structural - ca ansamblu al autoritatilor si institutiilor publice care realizeaza, pe baza si in vederea executarii legii, o activitate cu un anumit specific.

4.Autoritatile care realizeaza administratia publica

-conducerea bicefala a executivului: Presedintele Romaniei si Guvernul;

-ministerele si alte organe centrale subordonate Guvernului;

-organe centrale de specialitate care nu sunt in subordinea Guvernului (autoritati administrative centrale autonome);

-institutii bugetare, regii autonome si societati comerciale, subordonate, organic sau functional, Guvernului;

-institutii bugetare, regii autonome si societati comerciale subordonate, organic sau functional, organelor centrale autonome;

-Prefectul;

-Comisia consultativa judeteana;

-organe locale de specialitate subordonate ministerelor conduse de Prefect;

-organe autonome locale (Consiliul judetean, Consiliul local si Primarul);

-institutii bugetare, regii autonome si societati comerciale subordonate, organic sau functional, Consiliului judetean sau Consiliului local.

5.Obiectul de reglementare al dreptului administrativ

Dreptul administrativ-Acea ramura a dreptului care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturile sociale referitoare la organizarea si functionare administratiei publice pe baza si in executarea legii.

Observam ca orice discutie referitoare la obiectul dreptului administrativ nu poate fi rupta de continutul si sfera administratiei publice implicata in realizarea raporturilor sociale referitoare la activitatea desfasurata de administratia publica pe baza si in executarea legilor.

Este important de retinut, astfel, ca dreptul administrativ reglementeaza indeosebi "relatiile sociale de administrare activa", acelea care vizeaza in concret si cu valoare de principiu raporturile din sfera organizarii si functionarii administratiei publice, fiind, astfel, materiale, procesuale, contraventionale, contencioase s.a. In acelasi timp, dreptul administrativ reglementeaza si "relatiile de administratie contencioasa", adica pe acelea care se refera la solutionarea litigiilor dintre autoritatile administratiei publice si cetateni.

6.Izvoarele scrise ale dreptului administrativ:prezentare generala,enumerare si comentare succinta.

Izvoare scrise-in sens material, care au in vedere conditiile de existenta.Sunt constituite din : constitutii, legi, regulamente, tratate, conventii.

1) Constitutia; 2) Tratatul international; 3) Legea organica; 4) Legea ordinara si ordonanta; 5) Hotararea Guvernului; 6) Ordine, instructiuni ale administratiei ministeriale (si ale altor organe centrale de specialitate subordonate Guvernului si organe administrative centrale autonome); 7) Ordinul prefectului; 8) Hotararea Consiliului judetean; 9) Hotararea Consiliului local; 10) Dispozitia primarului.

Constitutia, celelalte legi si ordonante

Este evident ca textul constitutional si normele acestuia formeaza bazele constitutionale ale dreptului administrativ intrucat, atat in sens material, cat si in sens organic, Constitutia este sursa directa sau indirecta a tuturor prerogativelor de administratie publica.

Legile organice

Majoritatea legilor organice vizeaza administratia publica: organizarea Guvernului si a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii, statutul functionarilor publici, contenciosul administrativ, regimul starii de asediu si al celui de urgenta, organizarea invatamantului, organizarea si functionarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum si regimul general al autonomiei locale, organizarea serviciilor publice de radio si televiziune, organizarea administratiei centrale autonome, structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, pregatirea populatiei, a economiei si a teritoriului pentru aparare, precum si statutul cadrelor militare, politistilor, magistratilor, personalului didactic, organizarea si functionarea politiei, a serviciilor de informatii ale statului etc.

Legile ordinare si ordonantele sunt considerate izvoare de drept administrativ doar in masura in care reglementeaza relatii sociale ce fac obiectul administratiei publice. Astfel, Constitutia Romaniei precizeaza ca ministerele se infiinteaza si se organizeaza prin legi ordinare (fie o lege generala si legi individuale pentru anumite ministere, fie numai o lege generala sau numai legi speciale.

Tratatul international

Se admite, astazi, ca orice tratat international care este de aplicativitate imediata, directa si nemijlocita, este ratificat potrivit dispozitiilor constitutionale si contine reglementari ale relatiilor sociale ce fac domeniul obiectului dreptului administrativ, trebuie inclus in sfera izvoarelor scrise, formale ale dreptului administrativ. Acest punct de vedere este impus de catre prevederile articolului 20 din Constitutia Romaniei, care stipuleaza ca, pactele si tratatele internationale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, au prioritate fata de legile interne in situatii in care nu exista concordanta intre ele.

7.Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ:prezentare generala,enumerare si analiza acestora.

Izvoare nescrise-in sens formal, adica formele juridice de exprimare a vointei legiuitorului:cutuma, jurisprudenta, principiile generale si doctrina celor mai recunoscuti juristi ai tarilor respective.

Cutuma, adica acea practica repetata, indelungata, care creeaza perceptia obligativitatii si a legitatii, trebuie admisa ca izvor de drept, inclusiv al dreptului administrativ romanesc.

Principiile generale ale dreptului si regulile generale.In principal, instantele administrative si cele de contencios administrativ dezvolta, in jurisprudenta lor, principii generale si reguli care nu se regasesc promulgate in legile materiale, dar care, izvorand din practica instantelor, pot guverna conduita justitiei si a partilor.

Practica judiciara - A existat in traditia democratica din Romania tendinta de a considera practica judiciara ca izvor de drept, inclusiv pentru domeniul contenciosului administrativ. De altfel, multe dintre solutiile instantelor de contencios administrativ, pronuntate pe baza legii si a principiilor dreptului administrativ, s-au impus in practica administrativa si judecatoreasca cu valoarea si autoritatea unor adevarate norme de drept.

Doctrina

-unii recunosc caracterul de izvor de drept, altii resping aceste teze

-noi ne raliem pozitiei exprimate de cei care considera ca, din punct de vedere strict tehnic, doctrina nu constituie izvor de drept in sensul deplin al continutului acestei categorii juridice.

-admitem faptul ca, in cele mai multe dintre tarile democratice, instantele isi motiveaza solutiile facand trimitere la argumentele produse de doctrina.

8.Normele de drept administrativ:definitie si caracteristici

Normele dreptului administrativ fac parte din acea categorie de norme juridice care reglementeaza raporturile sociale ce intra in sfera activitatii administrative a statului si a colectivitatilor locale, pe care le ordoneaza si le organizeaza, in scopul atingerii intereselor generale ale societatii sau ale comunitatilor locale.

Normele care compun dreptul administrativ au un caracter general obligatoriu si sunt grupate intr-un sistem compus din normele dreptului administrativ si normele de procedura administrativa, care au un obiect de reglementare diferit fata de cel al altor ramuri ale dreptului intern.

9.Actiunea in timp a normelor de drept administrativ:intrarea in vigoare,actiunea si iesirea din vigoare a normelor dreptului administrativ

Normele de drept administrativ isi exercita rolul regulator, organizator, conducator, modelator si conservator pe o durata mai scurta sau mai indelungata de timp, pe perioada careia incearca sa apere valorile sociale majore si sa sprijine indeplinirea interesului general.

Intrarea in vigoare a normei de drept administrativ -se impune sa consemnam faptul ca orice noua reglementare care impune o noua conduita sau care o modifica pe cea existenta si care se adreseaza subiectelor de drept administrativ.

Constitutia Romaniei prevede- intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial.

Constitutia prevede si o exceptie de la acest principiu general si anume situatia in care prin continutul legii sau a altui act normativ se prevede intrarea in vigoare la o data ulterioara celei de aducere la cunostinta publica.

Ca principiu general pentru actiunea normei in timp, este faptul ca aceasta actioneaza pentru viitor, incepand cu data intrarii in vigoare.

In ceea ce priveste retroactivitatea normei juridice de drept administrativ, potrivit conceptiei introduse de Constitutia Romaniei, se recunoaste ca legea nu poate nici retroactiva, deci nu poate supravietui momentului iesirii din vigoare.

Iesirea din vigoare

Se cunosc patru modalitati de incetare a actiunii normei juridice, si anume:

-ajungerea la termen, prevazuta in continutul actului normativ;

-desuetudinea sau perimarea ori invechirea legii, atunci cand acele considerente de ordin social-economic care au determinat adoptarea normei s-au schimbat ori au disparut;

-declararea neconstitutionalitatii, prin decizii ale Curtii Constitutionale asupra unei legi, ordonante ori numai asupra unor parti din acestea, caz in care acestea isi inceteaza efectele in 45 de zile de la data publicarii deciziei, daca in acest termen Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord textul incriminat cu dispozitiile Constitutiei, perioada in care dispozitiile declarate neconstitutionale sunt suspendate de drept;

-abrogarea expresa, prin continutul unei noi norme, care poate fi expresa, indirecta (legiuitorul anunta ca orice dispozitie contrara se abroga) sau tacita sau implicita (reglementarea diferita a acelei situatii juridice supuse reglementarii).

10.Structura normei de drept administrativ

In mod asemanator celorlalte norme juridice, normele de drept administrativ cuprind trei elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

In dreptul administrativ, ipoteza este, de obicei, mai dezvoltata si prevede imprejurarile si conditiile in care se aplica si, respectiv, subiectele la care se refera dispozitia. In ipoteza sunt incluse si alte parti ale normei: definitii, principii, scopul activitatii unui organ, intelesul unor termeni.

In ceea ce priveste dispozitia normei de drept administrativ, vom constata ca ea este mai intotdeauna categorica, precisa si imperativa, reflectand procesul de realizare a puterii. Astfel, principalele norme obliga subiectele la o anumita conduita.

Sanctiunea ramane elementul potential al normei de drept administrativ, intrucat trebuie sa admitem ca ea se pune in aplicare nu numai din teama de a nu fi sanctionat, ci mai ales din convingerile morale ale organului, functionarului si ale cetatenilor.

Forme principale ale sanctiunii normei de drept administrativ:

-sanctiuni administrativ-disciplinare

-sanctiuni administrativ-contraventionale

-sanctiuni administrativ-patrimoniale

-masuri tehnico-administrative de constrangere

-masuri de executare silita

-masuri cu privire la actele juridice.

11.Raporturile de drept administrativ:definire si subiectele raportului juridic de drept administrativ

Vom putea afirma ca raportul de drept administrativ este reprezentat de relatia sociala reglementata de catre norma dreptului administrativ, indiferent daca s-a nascut direct, din norma juridica, sau indirect din fapta juridica savarsita in executarea acesteia.

In cadrul oricarui raport juridic de drept administrativ, cel putin unul dintre subiecte este o autoritate a administratiei publice de stat sau teritoriale/locale.

Aceasta se explica prin faptul ca nasterea, modificarea sau stingerea raportului juridic de drept administrativ este expresia manifestarii unilaterale de vointa a autoritatii administrative purtatoare de autoritate publica, care activeaza pentru realizarea unui interes general, al societatii sau al colectivitatii teritoriale.Exista multiple posibilitati si variante de stabilire a unor raporturi juridice de drept administrativ, printre care:

-raporturi intre doua autoritati ale administratiei publice (intre doua ministere, intre doua autoritati teritoriale s.a.);

-raporturi intre o autoritate a administratiei publice si o autoritate apartinand celorlalte puteri ale statului, respectiv o autoritate independenta;

-raporturi intre o autoritate a administratiei publice si un organism nonguvernamental;

-raporturi intre o autoritate a administratiei publice si o institutie social-economica sau un agent economic privat;

-raporturi intre o autoritate a administratiei publice si o persoana .

12.Raporturile de drept administrativ:continutul si clasificarea raporturilor juridice de drept administrativ

Norma juridica de drept administrativ prevede drepturile si obligatiile subiectelor intrate intr-un raport juridic de drept administrativ, care desemneaza continutul acelui raport juridic.

Continutul raportului juridic de drept administrativ, respectiv exercitarea drepturilor si obligatiilor stipulate de norma juridica nu este lasata, de regula, la latitudinea partilor, intrucat fiind raporturi de putere, constituie o obligatie legala pentru parti, de la care nu se poate deroga.

Categorii de raporturi de drept administrativ: de subordonare, de participare si de colaborare

Raporturile de subordonare se stabilesc intre o autoritate a administratiei de stat, pe de o parte, si un alt subiect de drept, pe de alta parte (o alta autoritate publica, o persoana juridica civila, o persoana fizica).

Raporturile de colaborare se stabilesc intre subiecte aflate in pozitii de egalitate, dintre care cel putin unul dintre acestea este reprezentantul unei autoritati administrative, deci purtatorul autoritatii publice. Acest tip de raporturi apare, de regula, intre doua autoritati ale administratiei publice care actioneaza impreuna, pe picior de egalitate, exercitandu-si fiecare competenta, pentru aplicarea legii.

Raporturile de subordonare-reguli:

-un raport de conformare poate fi atat un raport de colaborare, cat si un raport de natura conflictuala;

-un raport de natura conflictuala este intotdeauna un raport de subordonare;

-realizarea unui raport conflictual poate reclama si un raport administrativ de colaborare, in situatia in care raportul administrativ de colaborare se constituie intr-un mijloc juridic de garantare a realizarii drepturilor si obligatiilor organului de stat ca subiect.

13.Notiunea de organ al AP:definitia si modul de reglementare in Constitutie si legile administrative

Sa incercam definirea notiunii de organ al administratiei publice, astfel: "structura organizationala care poseda personalitate de drept public si care actioneaza din oficiu pentru executarea legii sau pentru prestarea serviciilor publice, in limitele legii, sub controlul Parlamentului".

Potrivit Constitutiei si a legilor in completare, rezulta ca organul administratiei publice face parte din categoria autoritatii publice abilitata sa execute legea si sa presteze servicii publice uzand de prerogativele puterii publice. Astfel, in aceasta pozitie si calitate, organele administratiei publice reprezinta persoane morale de drept public care pot intra in raporturi juridice in nume propriu.

14.Caracteristicile si trasaturile organelor AP

-autoritatile administrative reprezinta o categorie de autoritati publice, respectiv forme organizatorice constituite in sistemul administratiei publice;

-autoritatile administrative sunt forme organizatorice stabile, ca structura si activitate, determinate de permanenta si consistenta sarcinilor pe care le indeplinesc;

-autoritatile administrative dispun de capacitate juridica de drept administrativ cu caracter special care le confera calitatea de participante la raporturile juridice administrative;

-autoritatile administrative, prin atributiile exercitate, infaptuiesc activitatea executiva a statului, ca forma fundamentala de activitate publica.

15.Criteriile de constituire in sistem a AP

Criteriul teritorial

In mod traditional, in raport cu raza teritoriala in care poate actiona autoritatea administrativa respectiva, s-a recurs la impartirea acestora in autoritati centrale si autoritati locale. De data mai recenta, se vorbeste mai mult despre colectivitatea de cetateni pentru care activeaza si ale caror interese le gestioneaza un organ sau altul al administratiei publice. In context, autoritatile administratiei publice centrale actioneaza in interesul general al societatii, al tuturor locuitorilor statului, in timp ce, autoritatile administratiei publice locale au in vedere solutionarea intereselor colectivitatilor locale: judetene, orasenesti si comunale, interese care sunt armonizate cu interesele generale.

Criteriul functional (competenta)

Acest criteriu fundamenteaza impartirea autoritatilor administratiei publice in autoritati cu competenta generala si autoritati ale administratiei cu competenta speciala si determina structura functionala a acesteia.

Activitatea administrativa a statului si cea a colectivitatilor locale autonome consta dintr-o multitudine de sarcini, indeplinite fie de o singura grupare de functionari, fie de catre mai multe grupari de functionari, situatie care presupune o distributie functionala, specializata, a sarcinilor autoritatilor administratiei publice, carora li se atribuie o competenta specifica, astfel incat fiecare autoritate are obiectul sau de activitate.

16.Sarcinile AP

Reprezinta necesitatile sociale valorizate politico-normativ care presupun interventia organelor statului, inclusiv ale organelor administratiei publice. Astfel, sarcinile organelor administratiei publice reprezinta necesitatile sociale, identificate, evaluate politic si consacrate prin norme juridice, indeplinite de aceasta categorie de organe.

17.Competenta organelor AP:definitia si caracterele acesteia

Prin competenta organelor administratiei publice se intelege totalitatea atributiilor stabilite prin norme juridice care confera drepturi si obligatii pentru a aduce, in nume propriu, si in realizarea puterii publice, o anumita activitate administrativa.

Caracterul legal a devenit o constanta a stiintei dreptului administrativ. El arata faptul ca organele administratiei publice au obligatoriu o competenta stabilita prin lege care tine cont de sarcinile care-i revin in concret, determinata in contextul diviziunii si specializarii necesare in exercitarea puterii de stat.

Caracterul obligatoriu al competentei decurge din faptul ca exercitarea competentei, deci indeplinirea drepturilor si obligatiilor conferite prin Constitutie si legile tarii este obligatorie, orice neindeplinire putand atrage raspunderea organului, in primul rand pentru cei care detin functii publice in cadrul organului respectiv.

Caracterul autonom al competentei, legat intrinsec de caracterul legal, indica faptul ca organul administrativ are dreptul de a-si indeplini, de unul singur, de sine statator si in conditiile stabilite de lege, toate atributiile cu care este investit iar, de cele mai multe ori organele ierarhic-superioare ale acestuia au obligatia de a le asigura independenta si mijloacele de realizare a lor.

18.Competenta organelor AP, clasificarea competentei:enumerare si analiza felurilor competentei

In legatura cu clasificarea competentei, se sustine ca exista trei feluri ale competentei organelor administratiei de stat: materiala , teritoriala si temporala , care pot fi caracterizate astfel:

a) Competenta materiala consta in sfera si natura atributiilor unui organ al administratiei publice, fie ca vorbim despre competenta generala (in toate domeniile si ramurile de activitate), fie despre competenta speciala (de ramura, de domeniu).

b) Competenta teritoriala, precizeaza si delimiteaza limitele spatiale, teritoriale ale actiunii organelor administratiei publice in cadrul carora pot fi exercitate atributiile conferite de lege. Si aici, putem vorbi despre competenta generala la care o adaugam pe cea locala. in privinta competentei teritoriale locale, ca aceasta din urma se refera numai la numite portiuni din teritoriu, care corespund de regula cu unitatile administrativ-teritoriale: judet, municipiu, oras, comuna.

c) Competenta temporala indica limitele in timp sau de timp intre care un organ al administratiei publice este obligat si isi poate exercita atributiile, in conformitate cu prevederile exprese ale legii. Se sustine ca, de regula, organele administratiei publice au o competenta nelimitata de timp, intrucat actele normative nu stabilesc durate determinate de existenta si de functionare pentru acestea.

19.Exceptiile de la regula competentei organelor AP:enumerare si analiza acestora

De la regula obligativitatii competentei autoritatilor administratiei publice exista mai multe exceptii pe care autorii stiintei dreptului administrativ le-au semnalat de-a lungul timpului. Astfel, se vorbeste despre delegarea de competenta, delegarea de atributii si/sau inlocuirea unor functionari de decizie.

a) Delegarea de competenta are loc numai in legatura cu functionarii publici de decizie care pentru motive ce tin de mai buna administrare si functionare a organului condus, pot incredinta spre exercitare, in totalitate sau numai in parte, atributiile lor catre alti functionari publici sau organe .Este de retinut, insa, ca delegarea de competenta poate avea loc numai daca legea prevede in mod expres ca acel functionar public cu functie de decizie poate sa o faca.( Legea nr.215/2001)

b) Inlocuirea unor functionari de decizie are si ea loc in conditii strict reglementate de lege, pentru motive ce tin de neindeplinirea sau neputinta de a indeplini, in totalitate sau in parte, a propriilor atributii.

Este evident ca institutia inlocuirii unor functionari de decizie este o institutie juridica diferita de cea a delegarii de competenta, prin:

- inlocuirea poate fi de drept sau la initiativa functionarului de decizie, in timp ce delegarea poate fi numai de drept;

- prin inlocuire se urmareste asigurarea exercitarii atributiilor unui functionar in situatii de exceptie, in timp ce delegarea urmareste o mai buna repartitie a sarcinilor de serviciu intre functionarii: cu functii de decizie din administratia publica.

Delegarea de competenta are, in general, caracter permanent, in timp ce inlocuirea unor functionari are caracter temporar, spre exemplu pana la validarea alegerii altui primar, la incetarea suspendarii acestuia sau la incetarea cauzelor obiective care au determinat masura inlocuirii.

c) Repartizarea de atributii reprezinta modalitatea prin care un organ colegial stabileste ca unele dintre atributiile sale vor fi exercitate, in intervalul dintre sedinte ori permanent, de unul dintre membrii sai. Spre exemplu, organele colegiale ale administratiei publice locale (Consiliul local, Consiliul judetean) pot repartiza anumite atributii membrilor lor cu functii de conducere, adica viceprimarilor, presedintelui ori vicepresedintilor Consiliilor judetene.

20.Serviciile publice:definitia si clasificarea serviciilor publice

Serviciul public a fost definit sub un dublu aspect: material si formal.

Din punct de vedere material, serviciul public este privit ca o activitate de interes general care se desfasoara de catre organele administratiei publice sau de catre persoane particulare autorizate, abilitate in acest scop.

Din punct de vedere formal, serviciul public poate fi definit ca ansamblul de structuri ale administratiei publice sau al organismelor private care desfasoara activitati in regim de serviciu public.

Clasificarea serviciilor publice

A. In functie de modul lor de organizare, serviciile publice pot fi interioare sau exterioare- Serviciile interioare sunt reprezentate de compartimentele de lucru ale autoritatilor administratiei publice, a caror competenta si atributiile sunt strict determinate de legile de organizare si functionare ale fiecaruia in parte. Serviciile exterioare sunt constituite din entitatile distincte, autonome, cu sau fara personalitate juridica, constituite de catre administratia publica, care au organizare de sine statatoare si conducere proprie.

B. In raport de intinderea competentelor, serviciile publice pot fi organizate atat la nivel national cat si la nivel local.

Serviciile publice de interes national sunt organizate, de obicei, fie sub forma unor structuri interioare (departamente, inspectorate, directii generale), fie sub forma unor institutii sau regii autonome exterioare, organizate de autoritatile administratiei publice centrale.- Serviciile publice de interes local sunt organizate de autoritatile administratiei publice locale sau de catre organisme private, autorizate in acest scop, care isi limiteaza activitatea la nivelul unei singure unitati administrativ-teritoriale

C. Intr-o alta abordare se propune o alta clasificare a serviciilor publice, respectiv dupa modul lor de gestionare.

Serviciile publice gestionate in mod direct de Consiliile judetene si Consiliile locale sunt cele care nu pot fi incredintate unor particulari si sunt organizate sub forma unor compartimente proprii (de urbanism, amenajarea teritoriului, autoritate tutelara, stare civila s.a.) sau sub forma unor structuri exterioare. Alte servicii publice comunitare se infiinteaza sub forma unor compartimente interne ale autoritatilor administratiei publice, cum sunt serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor infiintate in cadrul aparatului propriu al Prefecturilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti .

D.In functie de cadrul geografic pe care isi desfasoara activitatea, distingem intre serviciile interne si serviciile publice extra-teritoriale, ultimele prelungindu-si cadrul geografic in afara granitelor statului

E. In functie de natura sarcinilor pe care le au, se poate face distinctia intre serviciile publice civile si serviciile publice militare, ultimele fiind caracterizate prin disciplina, rigoare, strictete si alte reguli care sunt proprii doar acestora.

F. Exista diverse alte situatii in care, pentru o mai buna functionare a serviciilor publice, acestea sunt incredintate unor particulari. Este vorba despre situatiile in careautoritatile administratiei publice locale nu dispun de totalitatea fondurilor necesare pentru a infiinta, finanta si asigura functionarea unor servicii publice sub forma unor componente proprii sau sub forma unor structuri exterioare, cum sunt serviciile publice comunitare.

G. In fine, se mai utilizeaza si clasificarea in functie de natura activitatii desfasurate in: servicii administrative si servicii economice.

Astfel, au caracter administrativ serviciile de protectie sociala si sanitara, cele cu scop educativ si cultural, precum si cele de mentinere a ordinii publice (politia comunitara, serviciile publice de evidenta a persoanei sau de eliberarea altor acte necesare persoanei s.a.)

Serviciile publice cu caracter economic desfasoara activitati lucrative, cu continut economico-financiar, care aduc si un profit, cum sunt: serviciile de transport in comun, de salubrizare a localitatilor sau serviciile de intretinere a strazilor si parcurilor, pentru prestarea carora beneficiarii platesc taxele stabilite de administratia publica, potrivit legii.

21.Serviciile publice:formele de organizare si functionare a serviciilor publice

Natura activitatilor desfasurate si, mai ales, modalitatea in care este realizata gestionarea serviciilor, determina esentialmente forma de organizare a fiecarui serviciu public in parte.

Astfel, in literatura de specialitate se vorbeste despre:

a) compartimentele interioare ale autoritatilor administratiei publice care nu au personalitate juridica, nici calitatea de ordonator de credite, deci nici calitatea de subiect de drept in raporturile juridice si nici calitate procesuala; ele apar ca prepusi ai autoritatii publice din care fac parte;

b) institutii publice sau stabilimente , cu sau fara personalitate juridica, carora le-au fost incredintate anumite servicii publice administrative; acestea au o anumita autonomie, dar se gasesc si raman sub tutela administratiei publice;

c) delegarea gestiunii serviciilor publice, constand in concesionarea, pe baza de licitatie, a unor servicii publice economice ca societati comerciale, denumite si operatori de servicii publice care isi desfasoara activitatea pe baza concurentiala, in scopul obtinerii unui profit.

22.Serviciile publice:principile de organizare si functionare a serviciilor publice

Principiul egalitatii tuturor cu privire la functionarea serviciilor publice se degaja din principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, fara discriminari si fara privilegii, inscris in Constitutia Romaniei.

Principiul se refera si priveste atat egalitatea conditiilor de incredintare, prin concesionare sau prin delegare, a gestiunii serviciilor publice catre stabilimente, institutii publice, agenti economici si/sau regii autonome, cat si calitatea de beneficiari ai cetatenilor in ce priveste functionarea serviciilor publice, pozitia lor in raporturile juridice cu aceste servicii publice, in cadrul carora nu trebuie sa fie dezavantajate sub nici un motiv.

Principiul continuitatii presupune asigurarea functionarii neintrerupte a serviciilor publice - esenta si caracteristica principala a serviciilor publice - create si destinate eminamente pentru a raspunde, in permanenta, nevoilor de interes general ale persoanelor fizice si juridice.

Principiul adaptarii serviciilor publice la exigentele interesului public general presupune mobilitatea si corelarea cu schimbarile si cu evolutiile de ordin politic, economic, social si juridic care au loc in timp, si care determina noi premise pentru functionarea acestor servicii.

Principiul eficientei serviciului public deriva din faptul ca toate cheltuielile necesare se suporta, in general, din bugetul de stat sau din bugetele locale ale autoritatilor care le infiinteaza si controleaza. De aceea, administratia publica are obligatia de a stabili cel mai convenabil raport intre cheltuieli si cantitatea/calitatea serviciilor prestate cetatenilor, care prin taxele si impozitele platite contribuie la alimentarea bugetului local.

23.Serviciile publice comunitare:definire,caracteristici generale,enumerare si scurte comentarii

Serviciile publice comunitare se deosebesc atat de serviciile desconcentrate ale administratiei publice, cat si de serviciile administratiei locale, deoarece, trebuie sa retinem ca ele se afla in raporturi de dubla subordonare, atat pe orizontala cat si pe verticala. Spre exemplu, desi unele dintre aceste servicii publice comunitare se organizeaza in cadrul Consiliilor judetene sau a Consiliilor locale, activitatea acestora este coordonata si controlata de catre organele de specialitate ale administratiei publice centrale.

Masurile privitoare la infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor servicii comunitare au avut in vedere, in primul rand, necesitatea protectiei populatiei, democratizarii serviciului oferit acesteia, prevenirii actelor de coruptie, apropierii serviciilor publice de cetateni.

O parte dintre aceste servicii publice comunitare sunt organizate sub forma unor structuri interioare, respectiv compartimente de lucru ale Consiliilor judetene si/sau locale, iar altele ca structuri exterioare ale acestora, avand statutul de persoane juridice .

Serviciile publice comunitare de evidenta a populatiei-Serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor asigura intocmirea, pastrarea, evidenta si eliberarea, in sistem de ghiseu unic, a actelor de stare civila, a cartilor de identitate, a cartilor de alegator, a listelor electorale permanente, a permiselor de conducere si a certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor, precum si eliberarea pasapoartelor simple .

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor si serviciile publice regim permise de conducere si inmatriculare a autovehiculelor

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor, si serviciile publice regim permise de conducere si inmatriculare a autovehiculelor sunt reglementate prin Ordonanta Guvernului nr.83/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple si serviciilor comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor. Ambele se organizeaza in cadrul aparatului propriu al prefecturilor.

Serviciile publice comunitare pentru situatii de urgenta

Aceste servicii publice se impart in: servicii profesioniste si servicii voluntare.

Serviciile publice profesioniste se infiinteaza in subordinea Consiliilor judetene si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, prin preluarea de la Ministerul Administratiei si Internelor a structurilor unificate ale Inspectoratelor de protectie civila si a Grupurilor si Brigazilor de pompieri militari .

Serviciile publice comunitare voluntare se organizeaza in subordinea Consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili si a formatiunilor de protectie civila din subordinea acestora. Aceste servicii publice comunitare vor fi transformate in servicii profesioniste, odata cu dotarea si asigurarea resurselor necesare

Serviciile publice comunitare pentru cadastru si agricultura-Ele pot fi organizate fie sub forma unor compartimente distincte in cadrul aparatului propriu al Consiliilor locale, cu incadrarea in numarul maxim de posturi aprobat potrivit legii, fie ca servicii publice cu personalitate juridica in subordinea Consiliilor locale. Indrumarea tehnico-metodologica a acestor servicii publice se asigura de oficiile judetene de cadastru, geodezie si cartografie si de directiile generale judetene pentru agricultura si industrie alimentara.

24.Locul,rolul,alegere si mandatul Presedintelui Romaniei

"Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul indepen­dentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii. Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate".

Este proiectat un triplu rol al Presedintelui constand in trei functii fundamentale: functia de reprezentare, functia de aparare sau garantare a unor valori fundamentale ale poporului roman si functia de mediere sau de arbitraj.

Alegerea Presedintelui, potrivit art. 81 din Constitutie ramas neschimbat, se face "prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a intrunit, in primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegatorilor inscrisi in listele electorale. In cazul in care nici unul dintre candidati nu a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Nici o persoana nu poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei decat pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive".

"Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei trebuie sa fie validat de Curtea Constitutionala pentru ca acel candidat a carui alegere a fost validata sa poata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, urmatorul juramant (juramantul de credinta fata de tara):

Conform art. 83 din Constitutie, mandatul Presedintelui Romaniei este de 5 ani si se exercita de la data depunerii juramantului pana la depunerea juramantului de Presedintele nou ales. Mandatul Presedintelui Romaniei poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.

25.Atributiile Presedintelui Romaniei:prezentare generala

Unii autori au realizat si o serie de clasificari ale atributiilor Presedintelui in functie de anumite criterii. Astfel:

- din punct de vedere al functiilor sale: atributii specifice sefului de stat (pe plan intern si extern); atributii de realizare a functiei de sef al executivului; atributii de aparare a Constitutiei si asigurare a bunei functionari a autoritatilor publice;

- din punct de vedere al subiectelor fata de care se exercita: atributii exercitate in raporturile cu Parlamentul; atributii exercitate in raporturile cu Guvernul; atributii exercitate in raporturile cu alte autoritati ale administratiei publice, in realizarea unor servicii publice nationale; atributii in raporturile cu justitia si Curtea Constitutionala; atributii in raporturile cu poporul.

- din punct de vedere al frecventei: atributii obisnuite, curente activitatii de stat si atributii in situatii iesite din comun .

- din punct de vedere al procedurii: atributii exercitate fara condi­tionari sau restrictii si atributii conditionate de termene, propuneri etc.

- din punct de vedere al formelor tehnico-juridice: atributii care se realizeaza prin decrete; atributii care se realizeaza prin operatiuni administrative si atributii care se realizeaza prin acte exclusiv politice.

- din punct de vedere al continutului: atributii privind legiferarea, atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice, atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revo­carea unor autoritati publice, atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice, atributii in domeniul politicii externe si alte atributii.

26.Atributiile Presedintelui Romaniei in situatii exceptionale

Atributiile Presedintelui Romaniei in situatii exceptionale includ la o examinare mai atenta atat atributiile in domeniul apararii , cat si atributiile privind masuri exceptionale, prin instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta.

A. In ceea ce priveste domeniul apararii, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, potrivit art. 92 alin. 1 din Constitutie. In exercitarea acestei functii, prevede art. 92 alin. 2 din Constitutie, "el poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamen­tului, mobilizarea partiala sau totala a fortelor armate. Numai in cazuri exceptio­nale, hotararea Presedintelui se supune ulterior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare".

B. In referire la cea de-a doua categorie de atributii, constand in masuri exceptionale, conform art. 93 din Constitutia republicata: "Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara ori in unele unitati administrativ-teritoriale si solicita Parlamentului incuviintarea masurii adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora".

27.Atributiile Presedintelui Romaniei in raport cu puterea judecatoreasca

Cu privire la aceste atributii, vom analiza doua astfel de categorii si anume: numirea magistratilor si acordarea gratierii individuale.

Participarea Presedintelui la lucrarile Consiliului Superior al Magistraturii, ne apare ca o forma de garantare a drepturilor cetatenilor, care ii sesi­zeaza acestuia diferite aspecte din justitie, pe care le poate aduce astfel in discutie, intr-o forma institutionalizata, pentru a se desprinde concluziile si a se adopta masurile care se impun.

Pe de alta parte, potrivit art. 134 alin. 1 din Constitutia republicata: "Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii".

Presedintele Romaniei acorda gratierea individuala. Acordarea gratierii individuale constituie un drept universal al sefului de stat ce consta intr-o masura de clementa in virtutea careia o persoana este scutita de executarea totala sau partiala a pedepsei stabilite judecatoreasca de condamnare definitiva. Fata de aceasta prevedere, desprindem doua concluzii, si anume:

-gratierea poate fi si colectiva, caz in care ea va fi acordata doar prin lege organica conform art. 73 lit. i) din Constitutie;

-acordarea gratierii individuale este o atributie exclusiva a Presedintelui Romaniei, fiind exercitata fara vreo alta conditionare procedurala prealabila, dar nu si posterioara, decretele emise de Presedinte in exerci­tarea acestei atributii urmand a fi contrasemnate de primul-ministru.

28.Raspunderea juridica a Presedintelui Romaniei

Art. 95 din Constitutia Romaniei prevede masura suspendarii din functie a Presedintelui, privita ca o raspundere politica a Presedintelui, urmata de sanctiunea demiterii prin referendum, fiind vorba deci fata de formele raspunderii administrative, de o raspundere administrativ-disciplinara sau, cum o califica dreptul constitutional, o raspundere politica.

Procedura de suspendare este dezbatuta dupa procedura stabilita de Regulamentul sedintelor comune, iar pentru a deveni efectiva trebuie sa fie votata de majoritatea deputatilor si senatorilor, in cazul aprobarii ei, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea presedintelui.

Referendumul este acea forma juridica primara de manifestare a suveranitatii nationale, evocand democratia directa, iar in acest caz va aparea si ca un mijloc de solutionare a conflictului politic dintre Parlament si Presedinte, ambele fiind autoritati legitimate de votul popular.

Daca pe plan politic se poate vorbi de o imunitate completa a Presedintelui, constand in faptul ca el nu raspunde, in principiu, pentru modul in care isi exercita atributiile ce ii revin din functia pe care o ocupa, inclusiv pentru opiniile pe care le exprima in aceeasi ipostaza, art. 96 din Constitutia Romaniei consacra o importanta exceptie de la aceasta regula care consta in posibilitatea inlaturarii imunitatii Presedintelui si a punerii sale sub acuzare pentru o fapta deosebit de grava - inalta tradare.

29.Guvernul Romaniei:analiza locului si rolului Guvernului prin prisma tezelor constitutionale

In ceea ce ne priveste, consideram ca din continutul art. 102 alin.1, al Constitutiei Romaniei, revizuita si republicata, rezulta ca Guvernul Romaniei are un dublu rol, politic si administrativ, pentru ca acesta, potrivit programului sau de guvernare, acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii - rolul politic - si exercita conducerea generala a administratiei publice - rolul administrativ .

Textul legii precizeaza ca rolul Guvernului este "de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul mondial in conditiile promovarii intereselor nationale". Mai mult decat atat, legiuitorul a tinut sa adauge faptul ca "Guvernul se organizeaza si functioneaza in conformitate cu prevederile constitutionale, avand la baza Programul de guvernare acceptat de Parlament".

Constitutia Romaniei-contine un sediu general principal al materiei Guvernului, in functiei de particularitatile regimului politic consacrat: Titlul III, Capitolul III, art. 102-110.

30.Guvernul Romaniei:functiile indeplinite de Guvernul Romaniei

Guvernul indeplineste urmatoarele functii:

a) Functia de strategie, prin care se asigura punerea in aplicare a Programului de guvernare pe baza caruia Guvernul a primit votul de incredere al Parlamentului. Fiind interesat sa-si mentina acest vot de incredere pe toata durata mandatului, Guvernul trebuie sa urmareasca in permanenta indeplinirea Programului de guvernare.

b) Functia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in vederea realizarii Programului de guvernare. In acest sens, guvernul poate adopta hotarari pentru punerea in aplicare a legilor, dar si ordonante prin care isi exercita functia de reglementare primara a unor relatii sociale din anumite domenii de activitate.

c) Functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea serviciilor publice pentru care statul este responsabil. Fiind autoritate publica care reprezinta, la cel mai inalt nivel interesele nationale, Guvernul are in competenta sa atributii privind dreptul de proprietate al statului si serviciile publice de importanta deosebita;

d) Functia de reprezentare, prin care se asigura reprezentarea statului roman pe plan intern si extern. Pe plan intern, guvernul reprezinta statul in relatiile cu celelalte autoritati publice, organizatii neguvernamentale, asociatii profesionale, alte persoane juridice si persoane fizice, iar pe plan extern, Guvernul reprezinta statul in relatiile cu guvernele diferitelor state si cu organismele internationale;

e) Functia de autoritate de stat, prin care Guvernul asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniile apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, precum si in domeniile economic si social si al functionarii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea in subordinea sau sub autoritatea sa.

31.Primul-ministru:caracteristica generala si atributiile Primului-ministru

Dincolo de cadrul organizatoric al guvernului, primul-ministru ne apare ca o autoritate executiva de sine statatoare, care are prerogative proprii, in masura sa influenteze nu numai politica de stat, ci si deliberarile in cadrul Guvernului.

Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. Mai mult decat atat, primul-ministru prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului care se dezbat cu prioritate. In plus, Legea 90/2001 mai specifica si faptul ca primul-ministru raspunde intrebarilor si interpelarilor care ii sunt adresate de deputati si de senatori, putand desemna un membru al Guvernului, in acest scop, in functie de domeniul de activitate ce formeaza obiectul interpelarii.

Din analiza textului constitutional si a celorlalte legi in vigoare, constatam ca, pe langa atributiile specificate de art.107 anterior mentionat, mai pot fi deduse si alte atributii ale primului-ministru, respectiv:

-propune Presedintelui Romaniei revocarea si numirea unor membri ai Guvernului, in conditiile art.85 alin.2;

-cere Presedintelui Romaniei sa participe la anumite sedinte de Guvern - art.87;

-contrasemneaza, cu unele exceptii, decretele Presedintelui in conditiile art.100 alin.2;

-semneaza actele Guvernului - art.108.

32.Guvernul Romaniei:atributiile(enumerare)

Guvernul indeplineste o serie de atributii ce pot fi calificate ca fiind:

-principale, daca sunt prevazute de legea sa organica, sau secundare daca sunt prevazute de alte legi sau se deduc din rolul si functiile sale ;

-interne si internationale, in functie de locul producerii efectelor;

-de natura economica-financiara, de natura sociala si de natura politico-administrativa, in functie de continutul lor .

Din continutul Legii nr.90/2001 retinem, printre atributiile Guvernului, urmatoarele:

-exercitarea conducerii generale a administratiei publice;

-initierea proiectelor de lege si supunerea acestora spre adoptare la Parlament;

-emiterea de hotarari pentru organizarea executarii legilor, ordonantelor in temeiul unei legi speciale de abilitare si a ordonantelor de urgenta potrivit Constitutiei;

-asigurarea executarii de catre autoritatile administratiei publice a legilor si a celorlalte dispozitii normative date in aplicarea acestora;

-elaborarea proiectelor de lege a bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat si supunerea acestora spre adoptare la Parlament;

-aprobarea strategiilor si a programelor de dezvoltare economica pe ramuri si domenii de activitate;

-asigurarea realizarii politicii in domeniul social potrivit programului de guvernare, etc.

33.AP locala:princiipile de organizare si functionare(enumerare si analiza acestora)

In doctrina administrativa s-a analizat, in mod traditional, principiul descentralizarii prin raportare la cel al centralizarii, deconcentrarea ca formula intermediara si federalismul.

Prin aplicarea acestor doua principii s-a incercat rezolvarea celor doua tendinte care se manifestau in guvernarea oricarei tari si anume: tendinta la unitate - centralizatoare si tendinta la diversitate - descentralizatoare.

Centralizarea este caracterizata prin dependenta organelor locale de cele centrale ce stabilesc deciziile aplicabile in teritoriu, presupunand, astfel, o stricta subordonare, in acest mod are loc centralizarea sarcinilor administrative din teritoriul national la nivelul statului, sarcini care sunt realizate de o administratie ierarhizata si unitara.

Descentralizarea nu consta in opusul centralizarii, ci tendinta de micsorare a ei, prin diminuarea concentrarii puterilor.Descentralizarea administrativa presupune existenta unor autoritati si persoane publice locale, desemnate de comunitatea teritoriului, cu atributii proprii, care gestioneaza si administreaza direct problemele colectivitatii

Deconcentrarea reprezinta o stare intermediara in procesul descentralizarii, fiind privita ca un transfer de atributii de la centru la agentii puterii centrale aflati la conducerea diferitelor organisme locale. Ea inseamna mult mai putin decat descentralizarea si presupune recunoasterea unei anumite puteri de decizie, in favoarea agentilor statului repartizati pe intreg teritoriul tarii. Raspund, astfel, ideii de deconcentrare prefectul si serviciile deconcentrate in teritoriu ale administratiei publice de specialitate de la centru

Gradul descentralizarii poate fi apreciat in functie de:

-numarul de servicii publice date in competenta autoritatilor publice locale;

-modul organizarii autoritatilor publice locale si caracterul raporturilor cu autoritatile centrale;

-formele de exercitare a controlului special din partea autoritatilor.

In doctrina s-a subliniat ca elementele descentralizarii sunt: personalitatea juridica, rezolvarea propriilor afaceri, autonomie locala.

34.Constituirea Consiliului local:alegere,componenta,mod de constituire

Legea nr. 251/2001 specifica faptul ca aceste consilii locale se constituie in termen de 25 de zile de la data desfasurarii alegerilor, la convocarea prefectului, sedinta fiind legal constituita numai daca participa cel majoritatea consilierilor alesi si validati in functie.

Legea nr. 251/2001 a introdus o serie de precizari de ordin procedural, prevazand atributia prefectului de a stabili, prin ordin, numarul membrilor fiecarui Consiliu local, in functie de populatia comunei sau a orasului, raportata de Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile .

Lucrarile sedintei de constituire sunt conduse de cel mai in varsta consilier local, ajutat de cei mai tineri 2 consilieri locali, cu asistenta de specialitate a secretarului unitatii administrativ-teritoriale, care intocmeste si procesul-verbal al sedintei. Consiliul este considerat legal constituit daca majoritatea consilierilor locali validati au depus juramantul.

Constituirea consiliului local se constata prin hotarare, adoptata cu votul majoritatii consilierilor locali validati. Dupa validare, consilierii, care au fost validati, vor depune juramantul prevazut de lege, (art.32), cei care refuza acest lucru fiind considerati demisionati de drept.

35.Atributiile Consiliului local

Consiliul local are atributii de natura administrativa si financiara in orice domeniu

Legea nr. 215/2001 - orice Consiliu local are initiativa si hotaraste, in conditiile legii, in toate problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati ale administratiei publice locale sau centrale. In acest sens acesta exercita urmatoarele categorii de atributii:

a) atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes local;

b)    atributii privind dezvoltarea economico-sociala si de mediu a comunei, orasului sau municipiului;

c) atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului;

d)    atributii privind gestionarea serviciilor furnizate catre cetateni;

e) atributii privind cooperarea inter-institutionala pe plan intern si extern.

36. Locul, rolul si atributiile primarului

Locul si rolul primarului reies din prevederile Legii nr. 215/2001 , conform carora primarul indeplineste o functie de autoritate publica, acesta fiind seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care il conduce si il controleaza.

Se cunosc trei categorii de sarcini ale primarului-cea de reprezentare,cea de executiv al Consiliului local,cea de sef al administratiei locale si aparatului de specialitate.

Atributiile primarului sunt stabilite de art. 63 din Legea nr. 215/2001, republicata, acestea fiind clasificate astfel:

a) atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii;

b) atributii referitoare la relatia cu Consiliul local;

c) atributii referitoare la bugetul local;

d) atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor;

e) alte atributii stabilite prin lege.

37.Consiliul judetean:definire,alegere,constituire si atributiile Consiliului Judetean(enumerare)

Potrivit Legii nr. 215/2001 republicata, Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice locale, constituita la nivel judetean pentru coordonarea activitatii Consiliilor comunale, orasenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean

In ceea ce priveste alegerea Consiliului judetean, Constitutia prevede doar ca acesta este ales si functioneaza in conditiile legii. Legea nr. 215/2001 republicata, stipuleaza faptul ca acesta este compus din consilieri alesi prin vot universal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile legii.

Similar cu situatia Consiliilor locale, numarul membrilor fiecarui Consiliu judetean se stabileste de prefect, prin ordin, in functie de populatia judetului existenta la 1 ianuarie a anului in care au loc alegerile sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile . Numarul acestora poate varia intre 31 si 37 de consilieri.

Constituirea consiliului judetean se face dupa aceleasi reguli ca si in cazul consiliului local. In ceea ce priveste procedura de validare, singura diferenta care apare fata de cea in cazul consilierilor locali, priveste instanta competenta care, in acest caz, este tribunalul.

Atributiile Consiliului judetean sunt clasificate, de lege, astfel:

a)       atributii privind organizarea si functionarea aparatului de specialitate al Consiliului judetean, ale institutiilor si serviciilor publice de interes judetean si ale societatilor comerciale si regiilor autonome de interes judetean;

b)      atributii privind dezvoltarea economico-sociala a judetului;

c)       atributii privind gestionarea patrimoniului judetului;

d)      atributii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;

e)       atributii privind cooperarea inter-institutionala.

38.Institutia Prefectului:prezentare generala si analiza atributiilor(sarcinilor)prefectului

Prefectul este considerat si calificat drept reprezentantul Guvernului pe plan local, motiv pentru care este administratia de stat din teritoriu, raspunzandu-se astfel principiului deconcentrarii serviciilor publice ale ministerelor si celorlalte autoritati centrale.

Constitutia, in art. 123, prevede ca Guvernul numeste un prefect in fiecare judet si

in municipiul Bucuresti. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.

Prefectul, in calitatea sa de reprezentant in teritoriu al Guvernului, are doua sarcini importante:

a) conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unitatilor adminitrativ-teritoriale.

b) verifica legalitatea actelor administrative ale Consiliului judetean, ale consiliului local sau ale primarului.

Legea nr. 340 din 2004 prevede atributiile pe care le indeplineste prefectul in calitatea sa de reprezentant al Guvernului, acestea fiind:

-asigurarea, la nivelul judetului sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti, a aplicarii si respectarii Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

-actionarea pentru realizarea in judet, respectiv in municipiul Bucuresti, a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si dispunerea masurilor necesare pentru indeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atributiile ce ii revin, potrivit legii;

a) actionarea pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unei comunicari permanente cu toate nivelurile institutionale si sociale, acordand o atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;

b)    stabilirea, impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, a prioritatilor de dezvoltare teritoriala;

c) asigurarea, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, a aducerii la indeplinire, in conditiile stabilite de lege, a masurilor de pregatire pentru situatii de urgenta;

d)    dispunerea, in calitate de presedinte al Comitetului judetean pentru situatii de urgenta, a masurilor care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si folosirea in acest sens a sumelor special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie;

e) utilizarea, in calitate de sef al protectiei civile, a fondurilor special alocate de la bugetul de stat si baza logistica in situatii de criza, in scopul desfasurarii in bune conditii a acestei activitati;

f)  dispunerea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor si a sigurantei cetatenilor, prin organele legal abilitate;

g) asigurarea realizarii planului de masuri pentru integrare europeana;

h)    dispunerea de masuri de aplicare a politicilor nationale hotarate de Guvern si a politicilor de integrare europeana;

i)  hotararea, in conditiile legii, a cooperarii sau asocierii cu institutii similare din tara si din strainatate, in vederea promovarii intereselor comune;

j)asigurarea folosirii, in conditiile legii, a limbii materne in raporturile dintre cetatenii apartinand minoritatilor nationale si serviciile publice deconcentrate in unitatile administrativ-teritoriale in care acestia au o pondere de peste 20%.

39.Mijloacele(formele)activitatii administrative:definire,enumerare si scurta analiza a acestora

Mijloacele de actiune ale autoritatilor administratiei publice reprezinta formele concrete prin care administratia publica isi indeplineste misiunea de organizare a aplicarii si de aplicare in concret a legii, precum si de prestare, respectiv organizare a prestarii serviciilor publice.

Administratia publica nu este numai cea care aplica legile, dar si cea care organizeaza activitatea altor actori ai sistemului juridic de aplicare a legii.

Forme ale activitatii administrative:

a) actele juridice - actele administrative, contractele administrative, contractele civile. Dintre acestea, dreptul administrativ studiaza doar actele si contractele administrative, actele civile facand obiectul de studiu al dreptului civil.

b) actele cu caracter exclusiv politic, emise fie de autoritatile centrale - Guvern, Presedinte, fie de autoritati locale (primarul, Consiliul local, Consiliul judetean si prefectul) care, avand caracter declarativ, nu sunt studiate de dreptul administrativ.

c)faptele administrative sunt fapte materiale juridice care intervin in sfera activitatii administratiei publice; ele reprezinta transformari in lumea inconjuratoare care produc efecte juridice, independent de existenta unei manifestari de vointa, in acest sens, a autoritatilor publice (de exemplu, construirea de catre primarie a unei cladiri pe terenul proprietatea localitatii, omisiunea de a raspunde la o cerere de informatii de interes public, etc.), ci doar in baza legii.

40.Actul administrativ:definire si prezentarea trasaturilor caracteristice ale AA Folosind elementele definitorii ale actului administrativ putem afirma ca acesta consta in manifestarea unilaterala si expresa de vointa a autoritatilor publice, realizata in scopul de a produce efecte juridice, in temeiul puterii publice .

Trasaturile caracteristice ale actului administrativ:

a) Actul administrativ consta intr-o manifestare "unilaterala" de vointa. Prin aceasta caracteristica, el se deosebeste de actele contractuale ale administratiei, fie ele guvernate de regimul juridic de drept public sau de regimul juridic privat.

b) Actul administrativ concretizeaza vointa uneia sau mai multor autoritatii publice, ca subiecte de drept special, investit cu "putere publica", si, in consecinta, produce efecte juridice care vor fi guvernate de regimul juridic de drept public.

c) Actul administrativ este "obligatoriu" pentru toate subiectele de drept care intra sub incidenta sa, pentru autoritatea publica emitenta sau inferioara, precum si pentru autoritatea publica superioara.

d) Actul administrativ este "executoriu" din oficiu, in sensul ca poate fi sau trebuie executat imediat dupa aducerea la cunostinta persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, asadar din momentul din care produce efecte juridice, fara a mai fi nevoie de interventia unui alt act in acest sens.

41.Clasificarea actelor administrative:criterii de clasificare,felurile AA(enumerare si scurte comentarii)

Clasificarea din perspectiva criteriului material

Din perspectiva continutului lor, actele administrative pot fi:

a) Acte administrative normative

Actul administrativ normativ cuprinde reglementari de principiu, de ordin general, formulate in abstract, si sunt destinate unui numar nedeterminat de persoane.

In general, actele normative pot contine norme juridice imperative (care impun o anumita activitate), prohibitive (care interzic o anumita activitate) sau permisive (care ofera posibilitatea de a realiza o anumita activitate.

b) Acte administrative individuale

Actul administrativ individual este o manifestare de vointa care produce efecte juridice cu privire la persoane precis determinate, sau, intr-o formula mai explicita, care "creeaza, modifica sau desfiinteaza drepturi si obligatii in beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate".Actele individuale pot fi clasificate, la randul lor, in:acte creatoare de drepturi si obligatii, prin care se stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru destinatarii lor , acte atributive de statut personal (diploma de absolvire a unei forme de invatamant, decizia de pensionare), prin care beneficiarilor le este recunoscuta o activitate anterioara si li se confera un complex de drepturi, in conditiile prevazute de lege ,acte de constrangere administrativa (procesul-verbal de constatare a contraventiei), prin care se aplica o sanctiune administrativa,acte administrativ jurisdictionale, categorie hibrida de acte juridice, emise de autoritati ale administratiei publice, care au ca obiect solutionarea unor litigii si sunt emise potrivit unei proceduri ce are caracteristici apropiate de procedura judiciara si acte administrative prin care se incheie contracte, prin care autoritatile publice devin parte a unui contract administrativ sau civil.

Clasificarea din perspectiva criteriului organic

Criteriul organic poate fi utilizat in scopul clasificarii actelor administrative, in functie

de emitentul acestora. Drept consecinta, exista:

a) acte administrative emise de autoritatile administrative publice: Guvernul, Presedintele Republicii, ministere, Consiliile locale, Consiliile judetene, prefectul, primarul, etc.

b) acte administrative emise de alte autoritati publice, apartinand altor puteri in stat - Parlamentul sau instantele judecatoresti.

c) acte administrative prin delegatie, emise de persoane private, angajate, sub control statal, in activitatea de prestare a serviciilor publice.

42.Formalitati anterioare emiterii actului administrativ:enumerarea si analiza acestora

A. Consultarea facultativa (avizul facultativ)

Consultarea facultativa presupune libertatea de decizie a autoritatii publice, in

conditiile in care exista posibilitatea solicitarii unei opinii altei autoritati publice, institutii publice, unui functionar public sau unei persoane fizice sau juridice private.

B. Consultarea obligatorie (avizul consultativ)

In acest caz, autoritatea publica emitenta este obligata prin lege sa solicite opinia unei alte autoritati sau publicului, insa nu trebuie sa se conformeze acelei opinii atunci cand emite actul administrativ. Actul final trebuie sa corespunda proiectului supus consultarii, orice modificare a proiectului antrenand obligativitatea unei noi consultari.

C. Procedura avizului conform

Procedura avizului conform este o procedura de exceptie (31), aplicabila doar cand legea o prevede expres. Astfel, legea poate cere unei autoritati publice sa emita un act administrativ numai dupa consultarea prealabila a unei alte autoritati publice, iar actul administrativ emis trebuie sa fie in conformitate cu avizul astfel obtinut.In cazul in care autoritatea emitenta nu accepta emiterea actului administrativ cu respectarea avizului conform, are doar optiunea de a nu-l mai emite.

D. Acordul

Acordul este definit de doctrina ca fiind un consimtamant dat de o autoritate publica altei autoritati publice in vederea emiterii de catre aceasta din urma a unui act administrativ . Prin urmare, acordul trebuie solicitat obligatoriu, ori de cate ori legea prevede acest lucru, iar actul administrativ trebuie sa i se conformeze din punct de vedere al continutului.Remarcam faptul ca, pe buna dreptate, acordul se deosebeste de avizul conform prin faptul ca primul produce efecte juridice, actul emis in final fiind rezultatul manifestarii de vointa a mai multor organe administrative, un act juridic complex, in timp ce avizul conform este doar un element component al procedurii de elaborare a actului administrativ.

E. Propunerea

Ca modalitate de implicare a unei autoritati publice in procesul decizional derulat de o alta autoritate publica, propunerea implica emiterea actului administrativ numai in urma unei astfel de propuneri. Altfel spus, autoritatea emitenta nu poate proceda la adoptarea actului administrativ decat in urma propunerii, lipsa propunerii fiind motiv de nulitate a actului administrativ.Mai mult, continutul actului administrativ trebuie sa se conformeze propunerii, in caz contrar actul este ilegal.

43.Intrarea in vigoare a actelor administrative:sensul notiunii si principiile aplicabile

Intrarea in vigoare a actelor administrative desemneaza momentul de la care acestea produc efecte juridice, adica se nasc drepturi si obligatii pentru subiectele de drept vizate prin acele acte, de aceea determinarea acestui moment este deosebit de importanta in dreptul administrativ.

Ca regula generala si ca principiu statuat in lege, actele normative intra in vigoare de la momentul publicarii sau aducerii la cunostinta publica, iar actele individuale din momentul comunicarii lor persoanelor interesate.

Un principiu important, care guverneaza regimul juridic al actelor administrative si este legat de momentul intrarii in vigoare a acestora este principiul neretroactivitatii actelor administrative normative. Potrivit acestuia, actele administrative normative nu pot avea ca obiect de reglementare situatii juridice nascute si incheiate anterior intrarii lor in vigoare. Drept consecinta, actele administrative normative vor putea reglementa numai situatiile juridice care exista la momentul intrarii lor in vigoare si numai pentru viitor, precum si situatiile juridice nascute ulterior intrarii lor in vigoare.-"legea dispune numai pentru viitor"

Prin exceptie de la regula conform careia actele administrative produc efecte din momentul publicarii, aducerii la cunostinta publica sau comunicarii, unele acte produc efecte ulterior acestei date. Pentru aceasta este nevoie ca o dispozitie a actului sa stabileasca o alta data de intrare in vigoare, ulterioara momentului publicarii/comunicarii, sau ca o lege sa reglementeze acest aspect pentru o categorie mai mare de acte.

De asemenea, si principiul neretroactivitatii actelor administrative comporta exceptii: actele de anulare (sau de revocare) ale unui act emis anterior produc efecte retroactiv, din momentul in care a fost emis primul act; de asemenea, actele prin care se solutioneaza recursurile administrativ jurisdictionale au efect retroactiv .

In ceea ce priveste actele interpretative, care aduc precizari unor acte anterioare sau legi (cum ar fi normele metodologice) consideram ca acestea nu produc efecte retroactiv, din momentul adoptarii legii sau actului normativ de interpretat, ci doar din momentul publicarii sau comunicarii lor (a actelor interpretative).

44.Incetarea efectelor actelor administrative:enumerarea situatiilor si scurta analiza a acestora

Anularea

Anularea reprezinta manifestarea de vointa a unei autoritati publice prin care se desfiinteaza efectele juridice ale unui act administrativ emis de o alta autoritate publica. Consideram ca ne aflam in prezenta anularii atunci cand sanctiunea intervine din exteriorul autoritatii publice, propria desfiintare a actului administrativ de catre autoritatea publica emitenta fiind denumita revocare.

Inexistenta

Doctrina sustine ca un act administrativ este inexistent in situatia in care nu prezinta nici macar aparenta de legalitate, deoarece incalcarea legii este atat de evidenta, incat oricine o poate sesiza .Consecinta imediata a acestei stari de fapt este aceea ca, spre deosebire de actul nul, care poate fi pus in executare si pana la momentul constatarii nulitatii, actul inexistent nu trebuie executat, iar inexistenta lui poate fi constatata de orice subiect de drept, nu numai de instanta de judecata.

Revocarea

Revocarea actului administrativ reprezinta manifestarea de vointa prin care autoritatea emitenta a actului determina incetarea, cu efect retroactiv, a efectelor actului emis cu incalcarea legii. Revocarea este numita si retractare sau retragere.Revocarea are intotdeauna efecte retroactive si este corespondentul institutiei anularii

Suspendarea

Suspendarea actelor administrative este o modalitate de incetare temporara a efectelor juridice ale actului administrativ, atunci cand exista dubii in privinta legalitatii sau oportunitatii acelui act. Spre deosebire de revocare, care este un principiu a regimului juridic al actelor administrative, suspendarea este o exceptie a acestuia .

Modificarea

Modificarea unui act administrativ consta in schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si in redarea lor intr-o noua formulare . Modificarea unui act administrativ conduce, prin urmare, la incetarea efectelor juridice a dispozitiilor modificate, cu incepere de la publicarea/comunicarea noului act administrativ, astfel cum a fost modificat, sau a actului de modificare.Consemnam faptul ca modificarea nu trebuie confundata cu completarea actului, care este o forma de modificare, insa fara efecte asupra dispozitiilor cuprinse in act, si, prin urmare, fara a produce incetarea unor efecte juridice ale actului administrativ.

Abrogarea

Abrogarea consta, in esenta, intr-o revocare/anulare a unui act administrativ, cu efect numai pentru viitor si poate afecta atat actele normative, cat si actele individuale.Competenta de abrogare apartine autoritatii emitente sau celei ierarhic superioare, precum si autoritatii care, desi nu este ierarhic superioara, este situata la un nivel superior din punct de vedere al activitatii de legiferare si normativa.

Incetarea efectelor actelor administrative prin interventia unor fapte administrative-actele administrative normative nu pot fi afectate de fapte materiale, deoarece executarea lor se face prin prestatii repetate. Cu totul exceptional, actele administrative normative temporare isi inceteaza efectele juridice prin implinirea termenului.

45. Constitutionalitatea functiei publice in Romania:modalitatile reglementarii functiei publice in legislatia actuala

Constitutia Romaniei din 1991 modificata in 2003 a pastrat si reiterat o serie dintre principiile Constitutiei din 1923, in sensul ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au exclusiv cetatenia romana si domiciliul in tara . Prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003 s-a operat cu o modificare esentiala, permitandu-se accesul la functiile publice a cetatenilor romani care au si o alta cetatenie.

O problema extrem de importanta a vizat clarificarea prin lege organica a naturii juridice si a statutului functiei publice. Astfel, necesitatea elaborarii unui Statut al functionarilor publici a fost prevazuta expres in alineatul 3 al art. 73 din Constitutia Romaniei, republicata . Formularea textului art. 73 face si delimitarea dintre regimul statutar pentru functionarii publici si regimul contractual pentru restul salariatilor, bazat pe regimul de dreptul muncii si pe contractul individual de munca

Potrivit economiei textului constitutional, functionarul public este conceput in interiorul statutului functiei publice, a principiilor care reglementeaza functia publica, care apartin in totalitate dreptului public, mai exact dreptului administrativ.

Va trebui sa vedem si sensul imperativ indus de textul constitutional ca obligativitate pentru legiuitor de a contura si trata separat problema statutului functionarilor publici, si anume prin adoptarea unui cadru juridic legal general, care nu poate fi altul decat o lege organica. Cerinta imperativa a constituantei a fost indeplinita prin elaborarea si adoptarea Legii nr.188 din 8 decembrie 1999 , privind Statutul functionarilor publici, legea-cadru, care stabileste principiile de drept public ale regimului functiei publice care vor trebui sa stea la baza oricarei alte reglementari speciale care vor fi adoptate.

Clarificari importante au fost aduse de art. 42 al Statutului functionarilor publici, modificat prin Legea nr.161/2003, care are urmatorul continut: "1. Functionarii publici au obligatia ca, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru. 2. Functionarilor publici le este interzis sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice".

In plus, Legea nr.161/2003, in sectiunea privind incompatibilitatile, contine alte doua dispozitii exprese.

46.Definitia si trasaturile functiei publice si legislatia actuala

"Functia publica reprezinta un ansamblu de atributii si responsabilitati, stabilite prin lege, exercitate in mod continuu de catre persoanele legal investite din cadrul organelor administratiei publice si din serviciile publice, pentru satisfacerea intereselor generale ale societatii".

Din aceasta perspectiva credem ca principalele trasaturi ale functiei publice sunt urmatoarele:

-reprezinta un set de atributii si responsabilitati;

-atributiile si competentele ce ii constituie continutul sunt stabilite prin acte normative;

-presupune un ansamblu de activitati prin care se realizeaza interesele generale ale statului sau ale unei colectivitati locale;

-atributiile si responsabilitatile sunt permanente si sunt exercitate in mod continuu;

-atributiile si responsabilitatile sunt executate de catre titularii functiilor publice, investite legal in cadrul organelor administratiei publice, in cadrul serviciilor publice.

47.Scopul reglementarii si principiile functiei publice in Romania

Scopul fiintarii functiilor publice este nu numai acela de a executa legea, de a indeplini prerogativele pe care le incuba puterea publica ci si aceea de a indeplini serviciul public, legalmente datorat in interesul cetatenilor, al autoritatilor si institutiilor publice din administratie si al altor organisme si institutii ale statului .

Functiile publice, potrivit legislatiei incidente in domeniu, trebuie exercitate cu respectarea unor , cum sunt:

a) principiul legalitatii, impartialitatii si obiectivitatii activitatilor desfasurate de titularii functiilor publice, care presupune obligatia tuturor functionarilor publici de a asigura impartirea egala si impartiala a serviciilor efectuate pentru fiecare cetatean, ca modalitate esentiala a principiului constitutional al egalitatii in drepturi

b) principiul transparentei presupune realizarea intregii activitati la vedere, transmiterea tuturor informatiilor de interes public, referitoare la continutul activitatii, la drepturile si serviciile de care beneficiaza cetatenii, precum si supunerea acesteia controlului public si civic .

c) principiul stabilitatii functionarilor publici, consta in asigurarea continuitatii in functii a titularilor functiilor publice, respectarea drepturilor prevazute in Statutul functionarilor publici, indeosebi cele care privesc transferul, mutarea, delegarea si detasarea, incetarea raporturilor de serviciu si/sau destituirea din functia publica.

d) principiul eficientei si eficacitatii, priveste cresterea operativitatii, calitatii si finalitatii activitatilor titularilor functiilor publice, raspunzand nevoilor de conformitate, oportunitate, ritmicitate si celeritate ale actelor indeplinite, precum si pe cele de productivitate generala si individuala a intregului corp de functionari publici.

48. Notiunea de functionar public in legislatia Romaniei:definirea si prezentarea modului de reglementare legala actuala

Pentru ca serviciile publice sa-si realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca functiile publice - acele grupari de atributii, puteri si competente - sa fie ocupate de persoane fizice cu o pregatire de specialitate, care sa realizeze, in practica, sarcinile autoritatilor si serviciilor publice, astfel cum acestea sunt grupate in functiile publice cu care au fost dotate, inca de la infiintarea lor.

Persoanele fizice care ocupa, in conditiile legii, functiile publice din cadrul autoritatilor administratiei publice centrale, locale si din cadrul autoritatilor si serviciilor publice au calitatea de functionari publici.

Regimul juridic al functionarilor publici este stabilit printr-o serie de acte normative, incepand cu Legea nr.188/1999, republicata, privind Statutul functionarilor publici, care defineste functionarul public, clasifica categoriile de functionari publici, reglementeaza raporturile juridice dintre functionarii publici si autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala.

49.Functionarul public:principalele trasaturi

Principalele trasaturi ale conceptului de functionar public, pot fi formulate astfel:

functionar public este acea persoana ce este numita intr-o functie publica, in conditiile legii;

pentru a fi numit intr-o functie publica, functionarul public trebuie sa indeplineasca criteriul si conditiile stabilite de lege;

numirea in functia publica este facuta prin actul unilateral de vointa al autoritatii publice;

functionarul public indeplineste atributiile si are responsabilitati din competenta autoritatii in care este numit;

indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor poate fi facuta pe termen nedeterminat sau pe termen determinat;

pe timpul indeplinirii functiei publice, functionarul public uzeaza de prerogativele de putere publica;

in cadrul raporturilor juridice de drept administrativ, functionarul public poate apare ca subiect subordonat structurilor ierarhice superioare si supraordonat in relatiile cu ceilalti subiecti de drept

50.Functionarul public:conditiile cumulative necesare ocuparii unei functii publice

Potrivit prevederilor Legii nr.188/1999, poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste urmatoarele conditii :

are cetatenia romana si locuieste in Romania;

cunoaste limba romana, scris si vorbit;

are varsta de minimum 18 ani impliniti;

are capacitate deplina de exercitiu;

are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;

nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals sau ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

51.Modalitatile legale de recrutare a functionarilor publici

Activitatile de selectie si recrutare a functionarilor publici cunosc noi particularitati, noi exigente si noi responsabilitati pentru cei ce gestioneaza functia publica si resursele umane din administratia publica.

Potrivit prevederilor Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice constituie Corpul functionarilor publici. Art. 56 stipuleaza ca ocuparea functiilor publice vacante si a functiilor publice temporare, si intr-un anume sens, si intrarea in Corpul functionarilor publici se face prin promovare, transfer, redistribuire si concurs. Analiza textului legii ne conduce la concluzia ca, fara indoiala, concursul ramane singura metoda de a accede la functii publice, inclusiv promovarea presupunand participarea la concurs sau examen, iar transferul si/sau redistribuirea vizeaza functionarii publici existenti in sistem . In ceea ce priveste conditiile generale de acces la functiile din administratia publica din Romania, ele sunt cele precizate in articolul 54 din Legea nr.188/1999. In virtutea acestora, poate ocupa o functie publica persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

are cetatenia romana si domiciliul in Romania;

cunoaste limba romana, scris si vorbit;

are varsta de minimum 18 ani;

are capacitate deplina de exercitiu;

are o stare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;

indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice;

nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege

Legea stabileste cateva principii care guverneaza organizarea si desfasurarea concursurilor pentru ocuparea functiilor publice, dupa cum urmeaza:

-principiul competitiei deschise care presupune ca orice persoana care indeplineste conditiile legale poate lua parte la concursul pentru ocuparea unei functii publice;

-principiul transparentei in organizarea si desfasurarea concursului, impune publicitatea procedurilor de organizare, desfasurare si finalizare a acestuia;

-principiul meritelor profesionale si al competentei, cere ca numai candidatul care a obtinut cele mai bune rezultate sa fie declarat castigator si sa fie numit in functia publica;

-principiul egalitatii accesului la functiile publice, reprezinta adaptarea si aplicarea principiului constitutional al egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor si cere ca inscrierea la concursul pentru ocuparea functiilor publice sa nu fie conditionate de criterii discriminatorii.

Concursul pentru recrutarea functionarilor publici consta in trei etape: a) selectarea dosarelor de concurs; b) proba scrisa si c) interviu.

52.Raportul de serviciu al functiei publice:prezentare generala,continutul si caracteristicile acestuia

Raportul de serviciu al functionarului public, cu autoritatea din care acesta face parte, este un raport de drept public (administrativ) , intrucat, desi se incheie tot prin acordul partilor ca si raportul juridic de munca, partile nu pot negocia continutul acestuia, intrucat obiectul sau consta in realizarea atributiilor de putere publica .

In pofida unor opinii contrare, exprimate chiar de unii autori consacrati , legiuitorul a tinut sa faca precizari, definind functia publica, cu care este inzestrat un functionar public, ca fiind "ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica" ale acesteia.

Continutul acestui raport de serviciu este reprezentat de totalitatea drepturilor si obligatiilor corelative ale partilor angajate in acest raport, drepturile uneia avand corespondent in obligatiile celeilalte, si invers

In virtutea caracterului de act de putere publica al raportului de serviciu, fundamentat pe un act de autoritate cu caracter unilateral, modificarea lui se face tot printr-un act unilateral emis de aceeasi autoritate sau institutie publica. Rezulta ca acest tip de raport juridic se poate modifica prin delegarea sau detasarea functionarului public, prin transferarea temporara, prin mutarea intr-un alt compartiment al autoritatii sau institutiei publice sau prin exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere .

Raportul de serviciu care ia nastere intre autoritatile sau institutiile publice si functionarii publici, in baza actului de numire in functie, are cateva elemente esentiale: functia, salariul si locul de munca.

53. Delegarea functionarului public:definire si conditiile legale specifice

Potrivit formularii legii-cadru, delegarea functionarilor publici se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an . Definitia delegarii data de lege ne arata ca aceasta este o modificare cu caracter temporar a raportului de serviciu, care consta in schimbarea temporara a locului de munca, in vederea indeplinirii de catre acesta a unor activitati in afara autoritatii sau institutiei publice, dar in interesul acesteia, in aceeasi localitate sau in alta localitate

Delegarea se dispune, deci, in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public, pentru indeplinirea unor activitati de aceeasi natura cu cele din sfera competentelor sale, inscrise astfel in fisa postului.

Delegarea se poate face pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an. Delegarea pe o perioada mai mare de 60 de zile calendaristice in cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al functionarului public, dar, si in acest caz, ea nu poate depasi 90 de zile calendaristice intr-un an .

In legatura cu caracterul continuu sau discontinuu al delegarii, intrucat legea nu discerne si nu impune caracterul continuu, credem si noi ca masura poate fi dispusa de mai multe ori pe durata unui an calendaristic, cu conditia de a nu se depasi durata maxima de 60 si/sau de 90 de zile a acesteia.

In toate situatiile in care delegarea functionarului are loc in alta localitate decat sediul autoritatii sau institutie, autoritatea sau institutia publica este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare

Ar mai fi de retinut ca functionarul public poate refuza delegarea numai daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a)       graviditate;

b)      isi creste singur copilul minor;

c)       starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea.

54. Detasarea functionarului public:definitia si conditiile legale specifice

Detasarea functionarului public, la fel ca si delegarea, este o alta masura cu caracter temporar, pe care o poate dispune conducatorul autoritatii sau institutiei publice din care face parte un functionar public. Ea este intotdeauna o masura in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea functionarul public, pentru o perioada de cel mult 6 luni.

Rezulta ca detasarea este o masura cu caracter temporar care modifica raportul de serviciu si produce schimbarea locului de munca al functionarului public pentru indeplinirea unor activitati in interesul altei autoritati sau institutii publice, in aceeasi localitate sau in alta localitate.

Durata detasarii este de cel mult 6 luni, insa, cu acordul scris al functionarului public, acesta poate fi detasat mai mult de 6 luni in cursul unui an calendaristic .

Pe perioada detasarii, functionarul public isi pastreaza functia si drepturile salariale. In situatia in care la autoritatea sau institutia publica la care se face detasarea salariul pentru functia publica corespunzatoare este mai mare, functionarul public detasat are dreptul la acest salariu.

De asemenea, pe timpul detasarii intr-o alta activitate, functionarul public are si o serie de alte drepturi, si anume:

dreptul la plata cheltuielilor de transport dus si intors, cel putin o data pe luna;

dreptul la plata cheltuielilor de cazare;

dreptul la plata unei indemnizatii de detasare.

Dispozitiile de detasare, similar celor de delegare, reprezinta acte administrative de autoritate cu caracter obligatoriu pentru functionarii publici, iar refuzul nejustificat de a le exercita poate atrage aplicarea unor sanctiuni disciplinare

Numai in cazuri exceptionale, expres prevazute de lege, un functionar public poate refuza detasarea. Unele sunt similare cu cele din cazul delegarii. La acestea, legea a mai adaugat alte trei, respectiv :

-detasarea urmeaza sa aiba loc intr-o alta localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;

-este singurul intretinator de familie;

-exista motive familiale temeinice care justifica refuzul de a da curs detasarii.