Dreptul administrativ, ramura a dreptului public roman

Dreptul administrativ, ramura a dreptului public roman

Doctrina juridica actuala din Romania¹, revenind la traditia antebelica, imparte sistemul dreptului pozitiv in drept public si drept privat, potrivit diviziunii care exista in dreptul roman din timpul lui Ulpian² -jus publicum sijusprivatum.

Dreptul privat roman este format din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale patrimoniale si personale nepatri­moniale, la care participa persoanele fizice si juridice in calitate de particulari, incluzand ramuri distincte, in functie de obiectul reglementarii, precum: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul transporturilor, dreptul familiei, dreptul international privat etc.

Dreptul public roman este format din totalitatea normelor juridice care reglementeaza:

relatiile sociale din domeniul organizarii puterilor publice, distribuirea competentelor in stat, forma de guvernamant etc. (dreptul constitutional);

organizarea si functionarea sistemului administratiei publice, metodele si instrumentele juridice de realizare a competentelor conferite autoritatilor executiv-administrative etc. (dreptul administrativ);

apararea sociala impotriva faptelor infractionale (dreptul penal);

relatiile de munca si protectie sociala (dreptul muncii si securitatii sociale);

relatiile financiare si bancare (dreptul financiar bancar);

relatiile care privesc buna desfasurare a procesului judiciar (dreptul procesual civil si dreptul procesual penal);

relatiile privind taxele si impozitele datorate bugetului de stat sau bugetelor locale (dreptul fiscal si procesual fiscal);

relatiile statului roman cu alte state (dreptul international public). Deci, dreptul administrativ, alaturi de celelalte ramuri de drept

enumerate mai sus, este o ramura a dreptului public roman care, impreuna cu dreptul privat, formeaza sistemul de drept romanesc.

Sectiunea a 2-a

Dreptul administrativ al bunurilor, subramura a dreptului administrativ roman

Dreptul administrativ, ca ramura a dreptului public roman, regle­menteaza relatiile sociale care se nasc si se manifesta in sfera administratiei publice.

Trebuie sa ne reamintim ca notiunea de administratie publica este folosita in doctrina³ intr-o dubla acceptiune: de activitate si de sistem de organizare.

Astfel, in sens material-functional sau de activitate, prin notiunea de administratie publica se intelege ansamblul activitatilor materiale si juridice aflate in responsabilitatea autoritatilor publice care au ca scop satisfacerea interesului general al comunitatii, prin organizarea executarii si executarea in concret a legii.

In sens formal-organic sau sistemic, prin notiunea de administratie publica se intelege ansamblul institutional, uman si material, pus in slujba activitatii executiv-administrative, constituit intr-un sistem al administratiei publice.

Avand in vedere ca relatiile sociale care se formeaza in sfera administratiei publice pot fi impartite in mai multe categorii, dupa cum este vorba de aspecte privind organizarea si functionarea sistemului administratiei publice sau garantarea si realizarea unor valori sau drepturi in activitatea acestui sistem, ramura dreptului administrativ se poate diviza in mai multe subramuri, precum: dreptul administrativ material, dreptul administrativ procesual, dreptul administrativ contraventional, dreptul administrativ al bunurilor⁴.

Astfel, dreptul administrativ al bunurilor este o subramura a dreptului administrativ, si anume aceea ce cuprinde normele juridice care reglementeaza situatia bunurilor administratiei publice si regimul juridic domenial aplicabil acestora⁵.

Regimul domenial reprezinta totalitatea normelor juridice speciale aplicabile bunurilor apartinand persoanelor juridice de drept public : statul, judetul, municipiul, orasul, comuna, si relatiilor sociale nascute in legatura cu utilizarea acestor bunuri care formeaza domeniul statului, judetului, municipiului, orasului sau comunei.

Dreptul administrativ al bunurilor, ca disciplina de studiu, apare sub aceasta denumire in doctrina administrativa franceza de la sfarsitul secolului trecut⁶.

Sectiunea a 3-a Importanta si necesitatea unui drept administrativ al bunurilor

Studierea dreptului administrativ in anul universitar precedent a permis prezentarea, pe de o parte, si insusirea, pe de alta parte, a notiunilor fundamentale ale acestei discipline de studiu, in legatura cu organizarea sistemului administratiei publice, functionarea si relationarea organelor administratiei publice, precum si in legatura cu exercitarea competentei lor si a instrumentelor juridice folosite in acest scop

Dreptul administrativ al bunurilor, ca disciplina autonoma de studiu, va permite largirea si aprofundarea cunostintelor referitoare la un domeniu ce este limitat la normele juridice care reglementeaza situatia bunurilor apartinand persoanelor juridice de drept public: statul, judetul, municipiul, orasul, comuna, precum si la regimul juridic domenial aplicabil acestor bunuri si instrumentelor juridice folosite pentru utilizarea lor.

Prezentand partile componente ale organelor administratiei publice, am aratat ca, mijloacele materiale (bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public si privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale) constituie un element important pentru desfasurarea activitatii acestora si realizarea sarcinilor care revin sistemului administratiei publice⁷.

Disciplina dreptului administrativ a bunurilor va permite o prezentare mai detaliata a notiunii de domeniu public, in doctrina si legislatia romaneasca si straina, a reglementarii actuale a proprietatii publice, a regimului juridic domenial, precum si a contractelor adminis­trative ca instrumente juridice folosite pentru punerea in valoare a bunurilor apartinand domeniului public si privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale.

De asemenea, disciplina dreptului administrativ al bunurilor va pejmite prezentarea si cunoasterea practicii administrative a institutiilor publice in materia domenialitatii, precum si a jurisprudentei instantelor de contencios administrativ in cauzele avand ca obiect litigii privind regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public si litigii referitoare la incheierea si executarea contractelor administrative privind punerea in valoare a bunurilor proprietate publica.