EFECTELE SI REZOLUTIUNEA CONTRACTULUI DE INTRETINERE

1 Obligatiile partilor contractante.

1.1 Obligatiile intretinutului.

Daca obiectul contractului il formeaza un bun, intretinutul are aceleasi obligatii ca si vanzatorul  si anume: transferarea proprietatii bunului la intretinator, de a preda bunul, de a garanta pentru evictiune si pentru viciile ascunse ale lucrului.

Daca intretinutul nu-si executa obligatia de predare a bunului, desi intretinatorul a inceput sa presteze intretinere, acesta din urma este indreptatit sa ceara instantei de judecata, fie executarea obligatiei asumate, fie rezolutiunea contractului. Ca efect al rezolutiunii, intretinatorul va obtine o despagubire si nu restituirea prestatiei sale.

Creanta de intretinere, prezentand caracter personal, nu poate forma obiectul unei cesiuni, precum creanta de renta.

1.2 Obligatiile intretinatorului.

Intretinatorul are obligatia de a asigura prestarea intretinerii, care, asa cum s-a precizat mai sus, este in esenta, o obligatie de a face ce se executa zi cu zi.

Continutul specific al obligatiei de intretinere, datorita caracterului sau alimentar, face ca executarea ei zi cu zi sa fie esentiala in sensul art.1079 pct.3 Cod civil. Asa fiind debitorul este de drept in intarziere, ceea ce permite creditorului solicitarea rezolutiunii in caz de neexecutare, fara ca instanta de judecata sa poata acorda debitorului , un termen de gratie pentru plata.

Cat priveste locul executarii intretinerii se impune a fi precizat faptul ca partile de comun acord pot stabili locul in care va fi prestata intretinerea.

In situatia locuintelor separate, prin derogare de la regula executarii obligatiei la domiciliul debitorului, ea urmeaza sa se execute la domiciliul creditorului intretinerii (plata este portabila).

Obligatia de intretinere prezinta caracter succesiv si permanent, astfel incat intretinatorul trebuie sa asigure intretinutului un trai normal, asemanator celui dus de intretinut anterior incheierii contractului sau un trai ale carui standarde au fost stabilite de parti prin clauzele contractului.

In principiu, obligatia de intretinere trebuie executata in natura, aceasta neputand fi transformata intr-o suma de bani, platita periodic. Aceasta transformare este permisa, potrivit literaturii de specialitate si practicii judecatoresti, numai in urmatoarele doua ipoteze:

executarea in natura a obligatiei de intretinere nu mai este posibila, datorita culpei intretinatorului, iar intretinutul solicita in mod expres executarea contractului prin echivalent; suma periodica datorata de intre-tinator poate fi modificata de instanta, daca nu acopera nevoile intre­tinutului;

partile admit transformarea obligatiei de intretinere in bani.

2 Rezolutiunea contractului de intretinere.

In conditiile dreptului comun, ale art. 1020 si art. 1021C.civ., pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre oricare dintre partile contractante ase poate invoca desfiintarea contractului de intretinere  , sanctiunea rezolutiunii nefiindu-i proprie ca si in cazul rentei viagere.

Asadar, potrivit regulilor generale din materia dreptului comun, in caz de neeexecutare culpabila a obligatiei de intretinere, intretinutul poate cere, fie executarea contractului, fie rezolutiunea acestuia. in caz de neeexecutare fortuita a obligatiei de intretinere, riscul este suportat de debitorul acesteia (res perit debitori).

In practica s-a pus si problema, daca actiunea in rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligatiei de intretinere poate sau nu sa fie intentata de mostenitorii creditorului intretinerii.

S-a apreciat, sub acest aspect, faptul ca desi dreptul de intretinere este un drept personal si, ca atare, netransmisibil prin succesiune, actiunea in rezolutiunea contractului avand un caracter patrimonial, poate fi exercitata de mostenitori.

Rezolutiunea are, in principiu, ca efect, repunerea partilor in situatia anterioara incheierii conventiei, deci restabilirea reciproca a prestatiilor, insa in cazul contractul de intretinere ea are anumite particularitati.

Astfel, din punctul de vedere al intretinutului, reglementarea atrage intotdeauna restituirea bunului instrainat de el, in schimbul intretinerii, chiar si in situatia in care aceasta (rezolutiunea) s-a pronuntat din culpa intretinutului.

Cat priveste restituirea intretinerii prestate de intretinator, solutia va fi diferita, dupa cum rezolutiunea ii este sau nu imputabila acestuia.

Astfel, in cazul in care rezolutiunea se pronunta din culpa debitorului intretinerii jurisprudenta s-a pronuntat in mod constant in sensul ca acesta nu are dreptul sa primeasca echivalentul intretinerii prestate de el pana in acel moment.

O solutie contrara ar permite debitorului de rea-credinta sa inlature  in ceea ce-l priveste efectele aleatorii ale contractului prin incetarea platii intretinerii atunci cand valoarea acesteia ar ajunge la valoarea lucrului instrainat.

Daca insa debitorul a achitat si un pret in schimbul bunului, acesta trebuie sa-i fie restituit, neintrand in continutul prestatiilor cu caracter aleatoriu.