Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor apartinand domeniului privat administrativ

Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor apartinand domeniului privat administrativ

1. Administrarea generala a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ

Titularii domeniului privat administrativ - statul si unitatile administrativ-teritoriale: judetul, municipiul, orasul si comuna, in calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor apartinand acestui domeniu, vor realiza, in primul rand, o administrare generala a bunurilor respective.

Potrivit art. l alin.(5) lit.c) din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, Guvernul exercita functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea serviciilor publice pentru care statul este responsabil.

O.U.G. nr.19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mantuirii Neamului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.234 din 21 martie 2005

De asemenea, avand in vedere necesitatea realizarii acestei sarcini legale, Guvernul, in conformitate cu prevederile art.ll lit.m) din aceeasi lege, asigura administrarea proprietatii publice si private a statului.

Dispozitii similare, referitoare la sarcina de administrare generala a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ, le gasim si in Legea administratiei publice locale in privinta unitatilor administrativ-teritoriale, care realizeaza aceasta sarcina prin autoritatile administratiei publice locale.

Astfel, potrivit art.36 alin.(2) lit.c) din Legea nr.215/2001, republicata, consiliul local, comunal, orasenesc sau municipal exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului, in realizarea carora, potrivit art.36 al i n. (5),intre altele:

hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii;

hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii.

La randul lor, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit art.81 alin.(2) lit.f) din aceeasi lege, administreaza, in conditiile legii, bunurile proprietate publica sau privata a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti, atributii pe care le exercita si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, potrivit art.82, in ceea ce priveste bunurile apartinand domeniului privat al municipiului Bucuresti.

Consiliul judetean, potrivit art.91 alin.(l) lit.c) din lege, exercita atributii privind gestionarea patrimoniului judetului, scop in care, potrivit alin.(4):

hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a judetului, dupa caz, in conditiile legii;

hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a judetului, dupa caz, in conditiile legii.

Deci, din prevederile legale citate, rezulta ca statul si unitatile administrativ-teritoriale realizeaza sarcina legala de administrare a bunurilor domeniului lor privat si exercita functia de administrator general al patrimoniului al caror titulari sunt prin organele lor: Guvernul si, respectiv, autoritatile administratiei publice locale aratate mai sus, actionand in regim de drept public, avand competente administrative. Astfel, in calitatea lor de autoritati publice, vor emite acte administrative prin care vor realiza exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor apartinand domeniului privat administrativ, procedand fie la darea acestora in administrare, fie la darea lor in folosinta, fie la concesionarea sau inchirierea acestora, dupa caz, incheind uneori si acte de drept comun.

2. Darea in administrare a bunurilor domeniului privat administrativ

Nici Legea nr.213/1998 si nici Legea nr.215/2001 nu se refera la darea in administrare a bunurilor domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, dar literatura de specialitate⁵ citeaza numeroase exemple din practica administrativa prin care titularii domeniului privat administrativ au dispus darea in administrare a unor bunuri din domeniul privat.

Astfel, din prevederile art.l alin.(l) din H.G. nr.60/2005 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat'⁶, rezulta ca aceasta regie are in administrare "bunuri apartinand domeniului privat al statului', pe care le administreaza.

Legea nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului⁷, la art.4 alin.(l) prevede ca se infiinteaza Agentia Domeniilor Statului, institutie de interes public cu personalitate juridica, cu caracter financiar si comercial, finantata din surse extrabugetare, in subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, avand ca atributii, intre altele, administrarea terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului public si privat al statului, aflate in exploatarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si a unitatilor de invatamant agricol si silvic.

De asemenea, H.G. nr.1874/2006⁸ reglementeaza vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente acestora, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor "Romania-Film'.

Aceste exemple, ca si multe altele, justifica pe deplin concluzia ca nu numai bunurile apartinand domeniului public, dar si bunurile apartinand domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, pot fi date in administrare de titularii domeniilor private din care fac parte.

Dreptul de administrare asupra bunurilor apartinand domeniului privat este un drept real constituit de autoritatea publica competenta printr-un act administrativ, pe baza dreptului de proprietate privata al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz.

Titularii dreptului de administrare vor putea fi, ca si in cazul bunurilor apartinand domeniului public, regii autonome, prefecturi, autoritati ale administratiei publice centrale si locale, precum si alte institutii publice de interes national, judetean sau local, care se afla in raporturi juridice administrative cu titularii domeniilor private din care fac parte bunurile date in administrare.

Dreptul de administrare a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ nu este un dezmembramant al dreptului de proprietate privata al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, fiind constituit prin acte administrative emise de titularii dreptului de proprietate in cadrul unor raporturi de drept administrativ.

Titularii dreptului de administrare a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ vor exercita atributele acestui drept in scopul si in limitele stabilite prin actul de constituire, facand acte de utilizare, amenajare, exploatare etc.

Dreptul de administrare a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ este un drept real cu caracter absolut, fiind opozabil erga omnes, mai putin fata de titularul dreptului de proprietate care 1-a constituit printr-un act administrativ si care este, in principiu, revocabil oricand. Fata de terti, acest drept poate fi aparat prin mijloace de drept comun: actiunea in revendicare, actiunea posesorie etc.

Litigiile legate de constituirea sau revocarea dreptului de administrare a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ vor fi de competenta instantei de contencios administrativ, care se va putea pronunta

H.G. nr. 1874/2006 pentru aprobarea Strategiei privind vanzarea salilor si gradinilor de spectacol cinematografic, precum si a terenurilor aferente acestora, aflate in proprietatea privata a statului si in administrarea Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor "Romania-Film', publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.13 din 9 ianuarie 2006  cu privire la legalitatea/nelegalitatea actelor administrative de constituire si, respectiv, de retragere a acestui drept, dar niciodata in legatura cu oportunitatea acestor acte.

3. Concesionarea bunurilor domeniului privat administrativ

Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor a constituit, pana la abrogarea sa⁹, reglementarea generala a procedurii concesiunilor privind bunurile, lucrarile si serviciile publice.

in momentul de fata, asa cum am aratat intr-un capitol anterior, sunt in vigoare: O.U.G. nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii si O.U.G. nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica.

Concesionarea bunurilor domeniului privat administrativ, ca si concesionarea bunurilor domeniului public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, reprezinta o modalitate specifica de punere in valoare prin exploatare, a bunurilor apartinand patrimoniului statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, fie ca este vorba de bunuri ale domeniului public, fie ale domeniului privat.

La concesionarea bunurilor apartinand domeniului privat admi­nistrativ, ca modalitate de exploatare a acestor bunuri aflate la dispozitia statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, se refera si o serie de alte reglementari.

Astfel, potrivit art.36 alin.(5) lit.b) din Legea nr.215/2001, republicata, in exercitarea atributiilor privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului, consiliul local res­pectiv hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprie­tate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii.

Aceleasi atributii privind concesionarea bunurilor apartinand domeniului privat al judetului le au consiliul judetean si, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii¹⁰, republicata, a consacrat Capitolul II pentru a reglementa concesionarea terenurilor pentru constructii, prevazand la art.13 alin.(l) ca terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii de catre titular a constructiei.

Aceste terenuri, ce fac obiectul licitatiei, se aduc la cunostinta publica de catre primarii unitatilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, printr-o publicatie afisata la sediul acestora si tiparita in cel putin doua ziare de larga circulatie, cu minimum 20 de zile inainte de data licitatiei.

Publicatiile privind licitatia vor cuprinde data si locul desfasurarii acesteia, suprafata si destinatia terenului, stabilite prin documentatiile de urbanism, precum si taxa anuala minimala de redeventa.

Oferta solicitantilor va fi insotita de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate, dupa caz, cuprinzand in mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea functionalitatii si a capacitatii constructiei, a gradului de ocupare a terenului, precum si a celorlalte elemente cuprinse in certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decat oferte care corespund prevederilor documentatiilor de urbanism, aprobate potrivit legii.

Licitatia se efectueaza, in conditiile legii, de comisiile instituite in acest scop, prin hotarare a consiliilor locale si/sau judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in conformitate cu competentele de autorizare stabilite la art. 4 din lege, comisiile functionand la sediul consiliilor locale in a caror raza administrativ-teritoriala sunt situate terenurile.

Terenurile respective, care se concesioneaza pentru realizarea de locuinte si spatii construite asociate acestora, in functie de prevederile regulamentelor locale de urbanism, aprobate potrivit legii, vor avea urmatoarele suprafete:

in localitatile urbane:

o pana la 450 m² pentru un apartament intr-o cladire cu parter

sau parter si etaj; o pana la 300 m² pentru un apartament intr-o cladire cu parter

si etaj, cu doua apartamente; o pana la 250 m² pentru un apartament, in cazul cladirilor cu

parter si mai multe etaje, avand cel mult 6 apartamente; o pentru cladirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafata de

teren va fi stabilita potrivit documentatiilor de urbanism;

in localitatile rurale, pana la 1.000 m pentru o locuinta. Posibilitatea concesionarii terenurilor este prevazuta si de dispozitiile

Legii nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului.

Astfel, potrivit art.4 alin.(l) lit.d) din aceasta lege, Agentia Domeniilor Statului are, intre altele, atributia de concesionare sau arendare a terenurilor cu destinatie agricola apartinand domeniului public sau privat al statului, aflate in exploatarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si a unitatilor de invatamant agricol si silvic;.

Concesionarea bunurilor apartinand domeniului privat administrativ reprezinta o modalitate de utilizare a acestora cu un dublu scop: obtinerea unor venituri pentru bugetul statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si, totodata, satisfacerea unor interese particulare.

Deci, calitatea de concesionar si, totodata, de titular al dreptului de concesiune o va avea intotdeauna un particular, persoana fizica sau juridica, si, niciodata o institutie publica sau o regie autonoma, care vor putea primi astfel de bunuri in administrare sau in folosinta gratuita.

Contractul de concesiune care se va incheia in urma atribuirii prin licitatie, de regula, va constitui temeiul juridic al dreptului de concesiune, care este un drept real derivat din dreptul de proprietate privata, avand un caracter temporar.

incetarea dreptului de concesiune poate surveni la implinirea termenului pentru care a fost constituit sau cu titlu de sanctiune pentru neplata redeventei ori pentru neindeplinirea obligatiei de construire, in cazul terenurilor concesionate in acest scop.

Dreptul de concesiune este alienabil, prescriptibil, sesizabil, corespunzator dreptului de proprietate privata pe baza caruia a fost constituit.

Astfel, potrivit art.41 din Legea nr.50/1991 dreptul de concesiune asupra terenului se transmite in caz de succesiune sau de instrainare a constructiei pentru a carei realizare acesta a fost constituit. In aceleasi conditii se transmite si autorizatia de construire.

Pe cale de consecinta, fiind alienabil, dreptul de concesiune se va transmite prin orice act prin care se va putea instraina constructia si, totodata, va putea fi grevat de sarcini sau urmarit silit odata cu constructia edificata asupra lui.

Eventualele litigii generate de incheierea, executarea si incetarea contractului de concesiune sunt de competenta instantelor de drept comun, concluzie care rezulta din prevederile art.20 din Legea nr.50/1991, potrivit carora impotriva licitatiei, pana la momentul adjudecarii, se va putea face contestatie, de catre orice persoana interesata, la judecatoria in a carei raza teritoriala are loc licitatia, contestatia suspendand desfasurarea licitatiei pana la solutionarea sa definitiva.

Deci, daca litigiile privind o procedura administrativa au fost date de legiuitor in competenta instantei de drept comun, a fortiori va trebui adoptata aceeasi solutie in cazul litigiilor legate de incheierea, executarea si incetarea contractului de concesiune '.

4. Darea in folosinta a bunurilor apartinand domeniului privat administrativ

Darea in folosinta a unor bunuri care apartin domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale reprezinta o modalitate specifica de utilizare a bunurilor domeniului privat administrativ, prevazuta in mod expres de lege.

Astfel, potrivit art.17 din Legea nr.213/1998, statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

De asemenea, potrivit art.124 din Legea nr.215/2001, republicata, consiliile locale si consiliile judetene pot da in folosinta gratuita, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile proprietate publica sau privata locala ori judeteana, dupa caz, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica, ori serviciilor publice.

Deci, constituirea dreptului de folosinta asupra bunurilor apartinand domeniului privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale se realizeaza printr-un act administrativ emis in regim de putere publica de catre autoritatea competenta - Guvernul sau consiliul judetean ori consiliul local, dupa caz.

Astfel, spre exemplu, prin H.G. nr. 1205/2005¹², Guvernul a aprobat transmiterea in folosinta gratuita, pe o perioada de 49 de ani, Federatiei Romane de Canotaj, persoana juridica de drept privat, fara scop lucrativ, de utilitate publica, a navei Tismana, proprietate privata a statului, aflata in administrarea Agentiei Nationale pentru Sport, precum si a bunurilor mobile aferente, in aceasta hotarare, Guvernul a prevazut in mod expres ca dreptul de folosinta gratuita atribuit Federatiei Romane de Canotaj asupra navei Tismana inceteaza daca Agentia Nationala pentru Sport constata ca aceasta nu este folosita in conformitate cu destinatia sa.

La fel, prin H.G. nr. 1709/2004^l3, Guvernul a aprobat transmiterea unui teren in suprafata de 9,83 ha, proprietate privata a statului, din administrarea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei si a municipiului Bucuresti in administrarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat'.

Un alt exemplu il constituie H.G. nr.298/2003¹⁴ prin care Guvernul, in prealabil a schimbat titularul dreptului de administrare a bunului respectiv si ulterior a constituit dreptul de folosinta gratuita. Astfel, potrivit art.i din aceasta hotarare a Guvernului, s-a aprobat transmiterea unui imobil, proprietate privata a statului, situat in comuna Polovragi, judetul Gorj, din administrarea Regiei Nationale a Padurilor, de sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, in administrarea Ministerului Culturii si Cultelor si in folosinta gratuita a Sfintei Manastiri Polovragi, pe durata existentei constructiei, in scopul desfasurarii unor activitati bisericesti cu caracter educativ, cultural, ecumenic si social.

in cazul domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale, spre exemplu, prin Hotararea nr.50 din 6 martie 2003¹⁵, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a aprobat atribuirea in folosinta gratuita a Universitatii "Nicolae Titulescu' Bucuresti a unui teren aflat in proprietatea privata a municipiului Bucuresti, in vederea construirii de camine stu­dentesti, sali de conferinte, terenuri de sport, necesare desfasurarii activitatii institutiei mentionate, conform planului de situatie anexat hotararii.

Deci, beneficiarii dreptului de folosinta gratuita a bunurilor domeniului privat administrativ sunt persoane juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori servicii publice.

Darea in folosinta se va face intotdeauna pe un termen limitat si cu titlu gratuit.

Dreptul de folosinta gratuita va inceta la expirarea duratei stabilite sau, ca sanctiune, atunci cand bunul nu mai este utilizat potrivit destinatiei sale stabilite prin actul de constituire a dreptului.

Legislatia actuala ofera si alte exemple de reglementare speciala a dreptului de folosinta a terenurilor domeniului privat administrativ constituit potrivit unor legi speciale.

Astfel, potrivit art.15 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, terenurile destinate construirii pot fi date in folosinta pe termen limitat, in urmatoarele situatii:

pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fara scop lucrativ, altele decat cele care se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile acestora;

pentru realizarea de locuinte de catre Agentia Nationala pentru Locuinte, potrivit legii;

pentru realizarea de locuinte pentru tineri pana la implinirea varstei de 35 de ani;

pentru stramutarea gospodariilor afectate de dezastre;

pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;

pentru lucrari de protejare ori de punere in valoare a monumentelor istorice , cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza documentatiilor de urbanism avizate potrivit legii.

Decretul-lege nr.61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie a prevazut la art.3 alin.(2) ca o data cu locuinta se transmite cumparatorului acesteia si dreptul de folosinta asupra terenului aferent, pe durata existentei constructiei.

Ulterior, potrivit art.10 alin.(4) din Legea nr.85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata¹⁷, cetatenii romani care au cumparat locuinte conform Decretului-lege nr.60/1991 si-au putut transforma dreptul de folosinta asupra terenurilor aferente in drept de proprietate.

Pot deveni titulari ai acestui drept de folosinta numai persoanele care au calitatea ceruta de textul legal citat mai sus, daca domiciliaza, locuiesc efectiv si profeseaza in localitatea respectiva si nu au in proprietate alte terenuri agricole.

Acest drept real de folosinta se constituie printr-un act administrativ -hotarare a consiliului local, care poate fi atacata la instanta de contencios administrativ competenta.

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l, nr.8 din 12 ianuarie 2000