Formele dreptului de proprietate

Formele dreptului de proprietate

1. Dreptul de proprietate publica

1 Consideratii generale

Exista mai multe abordari ale formelor dr de proprietate: a) in functie de subiectele dr de proprietate, b) dupa modurile de dobandire, c) dupa distinctia daca dr de proprietate nu este afectat de modalitati, d) dupa existenta unor regimuri juridice diferite.

Principala distinctie a formelor de proprietate este dupa regimul juridic, unde avem doua forme: dr de proprietate publica si dr de proprietate privata.

2. Sediul materiei dreptului de proprietate publica "proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale."

L. 213/1998 priv proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Reglementeaza regimul juridic general al acestei proprietati. Aceasta lege reprezinta sediul materiei in ceea ce priveste regimul general al dr de propr publica aspect ce rezulta din art. 5 alin1 "regimul jur al dr de proprietate publica, este reglementat de prezennta lege, daca prin legi sepciale nu se dispune altfel."

Terenuri care apartin domeniului publi- care prin natura lor sunt de uz sau interes public. Alte categorii de terenuri apartinand domeniului public sunt si terenurile agricole proprietate de stat, administrate de institutile si statiunile de cercetari stiintifice destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si animale de rasa, precum si terenurile proprietate de stat folosite de unitatile din invatamant cu profil agricol sau silvice necesare desavarsirii activitatii didactice.

Constituie patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public de interes local, domeniului privat al acesteia precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial. Apartin domeniului public de intere local toate bunurile care potr legii sau prin natura lor, sunt afectate unei utilitati publice, sunt de uz sau de interes public si nu au fost declarate de interes national.

3. Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica

Definitie - dr de proprietate publica este dr de proprietate care apartine exclusiv statului si unitatilor adminitrativ- teritoriale asupra bunurilor care fac parte din domeniul public si ale carei prerogative se exercita in regim de drept public, acesta fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Caracterele juridice ale dr de proprietate publica rezulta din definitie.

Bunurile din proprietate publica sunt inalineabile, insesizabile si imprescriptibile.

Proprietatea publica reprezinta o entitate specifica din institutia juridica a dr de proprietate, o forma a acestui dr care are regimul sau distinct in cadrul institutiei proprietatii. Domeniul public este reflectarea materiala a dr de proprietate publica, care cuprinde totalitatea bunurilor apte sau afectate sa faca obiectul proprietatii publice.

- dreptul la proprietate publica este inalineabil Caracterul inalineabil consta in aceea ca bunurile care fac obiectul proprietatii publice sunt scoase din circuitul civil general, nu pot fi instrainate pe cale voluntara prin acte juridice inter vivos sau mortis cauza si nici prin procura de expropriere. Interdictia de instrainare priveste si imposibilitatea constituirii dezmembramintelor dr de proprietate: uzufructul, uzul, abitatia, servitutile propriu-zise si superficia. Aceste bunuri pot fi afectate de servituti naturale si legale care nu sunt servituti propriu-zis veritabile, ci limitari normale ale dreptului de proprietate. Bunurile din proprietatea publica sunt afectate fie uzului public, fie interesului public, si ele trebuie sa-si pastreze destinatia si scopul afectatiunii.

Bunurile proprietate publica nu pot fi date numai in administrare, concesionare sau inchiriate.

Inalineabilitatea proprietatii publice duce in principiu la interdictia dobandirii lor de catre particulari prin oricare dintre modurile prevazute de lege. In practica s-a decis sa pentru terenurile apartinand proprietatii publice nu se pot emite certificate de atestare a dreptului de proprietate societatilor comerciale cu capital de stat.

Persoanele fizice si mostenitorii lor, si fostii composesori sau mostenitorii lor, pot solicita terenurile cu vegetatieforestiera, padurile, cuprinse in perimetre silvice prin acte normative speciale.

- dreptul la proprietate publica este imprescriptibil . Imprescriptibilitatea este consecinta inalineabilitatii bunurior, adica a imprejurarii ca sunt scoase din circuitul civil. Caracterul imprescriptibil consta in aceea ca dr de proprietate publica este imprescriptibil extinctiv, cat si achizitiv.

Imprescriptibilitatea sub aspect extinctiv face admisibila oricand promovarea unei actiuni in revendicare, indiferent daca este vorba despre bunuri mobile sau imobile. Asadar, dreptul la actiune nu se stinge in timp chiar daca nu a fost exercitat de autoritatea titulara a dreptului de proprietate publica asupra bunului respectiv.

Imprescriptibilitatea sub aspect achizitiv permite titularului dreptului de proprietate publica asupra unui bun sa se opuna cu succes, sa paralizeze, invocand exceptia caracterului imprescriptibil, in fata oricarei ectiuni inainte de alta persoana fizica sau juridica de dr privat, pt constatarea uzucapiunii in cazl imobilelor si prin posesia de buna credinta, in cazl mobilelor.

"Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor, care prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert.- C. Civil art. 1844"

- dreptul de proprietate publica este insesizabil . Datorita caracterului puternic al inalienabilitatii proprietatii publice, bunurile care formeaza obiectul acesteia sunt si insesizabile, adica nu pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. Insesizibilitatea functioneaza si in ipoteza ca bunul se afla la un alt detinator decat titularul, in cadrul exercitarii unui dr de administrare, concesionare sau inchiriere. In continutul caracterului insesizabil intra si interdictia constituirii de garantii asupra bunurilor din domeniul public.

4. Subiectele dreptului de proprietate publica

Proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Domeniul public poate fi de interes national , caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea de asemenea in regim de drept public, apartine oraselor, comunelor, municipiilor sau judetelor.

Titulari ai dr de proprietate publica sunt: a) statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes national , si b) unitatile administrativ-teritoriale -comuna, orasul, municipiul, judetul.

Poseia, folosinta si dispozitia asupr abunurilor care alcatuiesc domeniul public in limitele si in conditiile legii este exercitata de catre unitatile administrativ teritoriale. Asadar exercitarea prerogativelor de catre titulari nu este discretionata, potentarea caracterelor juridice specifice nu este posibila decat in conformitate cu interesul general al acestei forme a dretului de proprietate si al regimului juridic pe care il ofera.

Nici un alt subiect de drept public sau de drept privat nu poate sa fie titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.

5. Delimitarea domeniului public al statului fata de domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale. Clasificarea domeniului public.

- domeniul public al statului este alcatuit din bunurile enumerate de art. 135 alin. 4 din Constitutie: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

- domeniul public al judetelor, considerat astfel, este alcatuit din bunurile prevazute la pct. II din anexa Legii nr. 213/1998, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public judetean, declarate ca atare, in conditiile legale, prin hotarare a consiliului judetean

- domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor in alcatuirea caruia intra bunurile prevazute de pct. III din anexa legii organice, la care se adauga si alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare in conditiile legale, prin hotarare a consiliului local.

6. Concept de domeniu public si domeniu privat

7. Dobandirea si constituirea dreptului de proprietate publica

Formarea domeniului public are loc in urmatoarele modalitati:

a.  pe cale naturala

b. prin achizitii publice

c.  prin expropriere pentru cauza de utilitate publica

d. prin acte de donatie sau legate acceptate de guvern, consiliul judetean sau consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public.

e.  Prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ- teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica

f.  Prin alte modalitati prevazute de lege.

Includerea in domeniul public se poate face datorita naturii bunurilor prinmijloace de drept civil, administrativ sau penal.

Mijloacele specifice domeniilor dreptului civil, administrativ sau penla pot sa fie confiscarea, trecerea in proprietatea statului a bunurilor fara stapan si a celor abandonate, rechizitia, comoara sau tezaurul, succesiunile vacante, amenzile, impozitele, si taxele de timbru, impozitele si taxe datorate prin legi speciale, confiscarea bunurilor, achizitionarea unor bunuri precum si realizarea de investitii, terenurile dobandite de straini sau apatrizi prin mostenire si pe care nu le-au instrainat in timp de un an in conditiile L.

Depinde de natura bunurilor respective sau de afectatiunea care li se da, distinctia dupa care ele pot sa intre fie in domeniul public, fie in domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ teritoriale. Trecerea in proprietatea publica se poate face numai daca statul sau unitatea administrativ teritoriala au in proprietate bunuri care sa le transmita in proprietatea publica.

Singura modalitate de trecere in proprietatea publica o constituie exproprierea, in conditiile legii.

8. Exercitarea dreptului de proprietate publica

Finalitatea urmarita in exercitarea dreptului de proprietate publica este satisfacerea interesului general. Acesta se indeplineste prin administrarea generala a bunurilor care constituie obiectul proprietatii publice. Prin lege acest drept apartine autoritatilor centrale ale puterii executive cu privire la bunurile din domeniul public national, si autoritatilor publice judetene sau locale, cu privire la bunurile din domeniul public judetean sau local. Titularii acestui dr si-l exercita in virtutea unor prerogative administrative, care sunt continute de normele de dr administrativ, ramura a dr public ce indeplineste acest rol in interesul general al societatii. Regimul de dr administrativ e exercitat in virtutea unor acte de putere.

Dr de proprietate publica se exercita in planul dr civil, direct si nemijlocit de catre autoritatile publice competente, in calitate de titulari ai dreptului fie se realizeaza prinintermediul unor alte subiecte de drept.

Exercitarea atributelor dr de proprietate publica sau a unora din atributele dr de proprietate se realizeaza ca atare prin intermediul unor subiecte de dr civil.

Avem, asadar pe de o parte, dreptul de administrare care este constituit in favoarea unor persoane juridice de dr public ca principala modalitate de exercitare a dr de proprietate publica si pe de alta parte o alta modalitate de exercitare a acestui dr o constituie concesionarea sau inchirierea bunurilor de catre alte subiecte de dr civil.

Prin urmare se pot constitui 2 categorii de dr, una de dr administrativ, constand din dr de administrare al regiilor autonome sau institutiilor publice, si alta de dr civil, constand din dr de concesionare si dr de folosinta asupraa unui bun, de regula imobile.

- Dreptul de administrare apartine regiilor autonome si institutiilor publice asupra bunurilor proprietatepublica. Dr de administrare are ca izvor un act administrativ, care poate fi o hotarare de guvern sau a consiliului judetean, dupa cum bunul face parte din domeniul public de interes national, judetean, local.

Titulari ai dr de administrare pot fi: regiile autonome, institutiile publice de interes national, judetean sau local, prefecturile si autoritatile publice centrale sau locale.

Regiile autonome sunt persoane juridice. Regiile autonome sunt de interes national sau care se infiinteaza prin hotararea consiliului judetena, sau, dupa caz, a consiliului local municipal. Bunurile proprietate publica le sunt date in administrare pentru indeplinirea scopului pentru care au fost infiintate. Regiile autonome sunt subordonate autoritatilor care le-au infiintat, dr de administrare care le apartine se constituie ca o modalitate de exercitare a dr de proprietate publica, in regim de dr administrativ.

Dr de administrare este un dr real principal, derivat din dr de proprietate publica. El este opozabil celorlalte subiecte de dr, peroane fizice si juridice, insa devine impozabil titularilor dr de proprietate publica, respectiv statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste din urma autoritati pot sa-l retraga, sa-l modifice si sa-l revoce, preorgative care apartin titularului. Titularul dr de administrare poate apara dr sau prin mijloace de dr administrativ, actul administrativ poate fi cenzurat pe calea actiunii in contencios administrativ.

Modalitatea de exercitare a dr este de dr civil chiar si atunci cand se produce o tulburare de dr din partea titularului. La fel si fata de terti, dr de administrare fiind un dr real, el devine opozabil erga omnes, apararea lui se realizeaza prin mijloace de dr civil.

Caracterele juridice ale dr de administrare deriva din dr de proprietate publica, care la randul sau are aceeasi caractere, respectiv este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

- Concesionarea si inchirierea bunurilor proprietate publica Concesiunea e atribuita pe baza de contract , ce este acel contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata de cel mult 49 de ani , unei alte persoane,numite concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun a unei activitati, sau a unui serviciu, in schimbul unei redevente.

Concesiunile sunt calificate in functie de obiectul lor. Astfel exista: a. concesiunea de bunuri,

b. concesiunea de servicii publice, c. concesiunea de activitati economice.

Inchirierea bunurilor care fac parte din domeniul public . Contractul de inchiriere se incheie pe baza de licitatie si in mod obligatoriu se va include clauza exploatarii bunului inchiriat in conformitate cu specificul si destinatia acestuia. Calitatea de locator o are autoritatea titulara a dr de proprietate publica sau ceea care exercita dr de administrare, iar calitatea de locator poate sa aiba orice persoana fizica sau juridica, romana ori straina.

Pt validitatea contractului, trebuie respectata cerinta legii, ca locatarul sa fie desemnat in urma organizarii unei licitatii publice a inchirierii unor astfel de bunuri. Scoaterea la licitatie se face prin act administrativ emis de titularul dreptului.

- Darea in folosinta gratuita a bunurilor dindomeniul public Textele legale nu fac o ditinctie intre bunurile care fac parte din domeniul public si cele care fac parte din domeniul privat al statului, insa este evident ca si bunurile proprietate publica pot constitui obiect al darii in folosinta gratuita.

Dreptul de folosinta este definit ca acel dr real principal, esentialmente temporar, asupra unor bunuri imobile proprietate publica, constituit prin acte administrative individuale, cu titlu gratuit, in favoarea unei persoane juridice fara scop lucrativ. Beneficiarii sunt persoane juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitati filantropice, de binefacere, de utilitate publica.

9. Stingerea dreptului de proprietate publica . Modalitati

Stingerea dr de proprietate publica apare in mod firesc ca o simetrie a modului de nastere, care actioneaza ca un principiu in actele si faptele juridice. Art. 478 C. Civ reglementeaza reintrerea in circuitul civil a unei categorii care nu mai servesc uzului public.

Terenurile proprietate publica nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, sunt dezafectate din domeniul public. Dreptul de proprietate publica inceteaza daca bunul a pierit sau a fost trecut in domeniul privat.

Modalitatea de trecere a bunurilor din domeniul privat este de natura administrativa, respectiv prin acte juridice de dr administrativ, care sunt hotararile guvernului, hotararile consiliilor judetene sau locale, care reprezinta autoritatile administrative titulare, dupa caz.

Introducerea in circuitul civil se realizeaza in virtutea legii.

Dreptul de proprietate privata

1. Definitia dreptului de proprietate

Proprietatea privata este dominata pt ca bunurile ce o compun sunt in circuitul civil general, ceea ce face punerea lor in valoare pt asigurarea nevoilor materiale permanente ale membrilor societatii.
Def. dr de porprietate este acel dr real subiectiv ce apartine perosnelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile si imobile, drept ce confera titularilor sai dr de posesie, folosinta si dispozitie, prerogative care exercita in mod exclusiv si perpetuu, prin putere si in interes propriu, in limitele determinate de lege.

Proprietatea privata poate apartine oricarui subiect de dr.

2. Subiectele dr de proprietate privata

Dr de proprietate privata poate apartine oricarui sb de dr: pers fizice, persoanelor juridicr, statului si unitatilor administrativ-teritoriale.

- Persoanele fizice Orice persoana fizica poate fi sb al dr de proprietate. Regula este ca persoanele fizice sunt in cea mai mare masura subiecte ale dr de proprietate privata asupra oricarui bun, mobile sau imobile, in mod nelimitat. Este de subliniat ca posibilitatea nelimitata de a dobandi dr de proprietate privata asupra imobilelor apartine persoanelor fizice, cetateni romani.

Exceptii de la regula ca dr de proprietate poate fi dobandit neingraditt de catre persoanele fizice sunt cele prevazute expres de lege.

- O prima ingradire- pers. fizice, cetateni romani - la 200 ha limita maxima de terenuri agricole pe care poate sa le dobandeasca, prin acte intre vii, o familie.

Persoanele fizice- cetateni straini si apatrizi- pot fi titulare ale imobilelor, cu exceptia terenurilor. Ei nu pot sa dobandeasca prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte, prin mostenire sau prin uzucapine.

Este interzis strainilor si apatrizilor sa dobandeasca peroprietatea asupra terenurilor atunci cand acestia sunt mostenitori. In caz de mostenire, consideram ca cei din aceasta categorie de persoane fizice au dr la echivalentul valoric al terenurilor caror proprietate nu au capacitatea sa le dobandeasca prin mostenire. Calitatea de mostenitor nu poate sa le fie contestata, de aceea nu sunt indreptatiti la eliberarea certificatului de mostenitor de catre notarul public competent.

Terenul va fi preluat de comostenitori, daca sunt cetateni romani, sau de catre st saca nu mai sunt alti mostenitori, in termenul de 1 an mostenitorul urmind a fi despagubit in echivalent. Atunci cand terenul va fi dobandit de st, este trecut in domeniul privat al acestuia , st participand in raporturi specifice de dr civil. In privinta trecerii la stat in mod gratuit sau prin plata echivalentului la valoarea reala, controversa se considera inclinata in favoarea opiniei ca strainul sau apatridul este indreptatit la despagubiri, deoarece statul nu se poate imbogati fara justa cauza.

- O alta incapacitate de a fi titular al dr de proprietate privata , privesc interdictia de a putea cumpara locuinte de catre persoenele fizice care nu au cetatenia roomana. Dreptul de a cumpara este restrans si in privinta catatenilor romani, la aceia care au si calitatea de chirisi ai apartamentelor respective.

- Reprezentantii institutiilor publice care fac parte din adunarile generale ale actionarilor, membrii consiliului de administratie si directorii executivi ai societatii comerciale vanzatoare nu pot avea calitatea de cumparatori direct sau prin persoane interpuse, in cazul in care vanzarii de active apartinand societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei locale este actionar.    

- Persoanele juridice Sunt titulare ale dr de proprietate privata. Pers juridice de dr privat sunt constituite din societatile comericale cu capital privat sau cu capital de stat, persoanele juridice fara scop lucrativ, asociatiile, fundatiile, sindicatele.

Subiecte ale dr de proprietate privata sunt si societatile agricole, infiintate, ca societati pe actiuni de tip privat, cu personalitate juridica, dar fara scop comercial. Tot astfel sunt subiece ale acestui dr si asociatiile cu scop lucrativ sub forma cooperativelor mestesugaresti, de consum si de credit.

Pers jur de dr privat au calitatea de subiecte colective de dr, regimul juridic al proprietatii private este acelasi, caracterizat prin alienabilitate, insesizibilitate si prescriptibilitate, sub aspect achizitiv. In privinta cooperativelor mestesugaresti, Curtea Constitutionala s-a pronuntat ca proprietatea acestora este supusa regimului de dr privat, si ca atare este neconstitutionala.

- Persoanele juridice straine   pot sa detina acele bunuri care servesc scopului pentru care au fost infiintate. Nu pot dobandi terenuri in Romania prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte.

- Statul si unitatile administrativ- teritoriale   , care sunt persoane juridice de dr public, pot fi la randul lor titulare ale dr de proprietate privata. In cazul acestora dispozitiile legale se refera la domeniul privat al statului si unitatiile administrativ- teritoriale. Elgile organice sunt cele care fac referiri exprese la domeniul privat, sub ambele sale categorii de titulari.

Domeniul privat al st si al unitatilor teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea acestor persoane juridice si care nu sunt in regim de domeniu public.

Constituirea si formarea domeniului privat al statului  

Are loc prin modalitati de dr civil si uenel specifice numai acestui domeniu.

Mijloacele specifice care nu sunt accesibile pentru alti particulari sunt bunurile abandonate sau fara stapan, dobandirea succesiunilor vacante, dezafecatera unor utilitati din domeniul public, exercitarea dr de preemtiune al statului, trecerea in proprietatea statului a bunurilor dobandite ilicit. Regimul juridic al acestor bunuri este cel de dr comun, cu singura deosebire ca titular al aceszui dr de proprietate este statul, judetul sau comuna, pe cand in alte situatii este orice persoana fizica sau persoana juridica de dr privat. Instrainarea acestor bunuri se poate face numai prin licitatie publica si de regula nu pot fi instrainate prin acte cu titlu gratuit. Orice derogare connstituie exceptie si trebuie sa fie expresa.

3. Regimul juridic al terenurilor si constructiilor proprietate privata

4. Dobandirea dreptului de proprietata privata

Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate

1. Enumerare

Dreptul de proprietate se prezinta ca fiind pur si simplu sau afectat de modalitati.

Dreptul de proprietate pur si simplu este acel dr care apartine unei singure persoane si dobandit de catre proprietarul sau in mod actual, sigur si irevocabil, fara ca in existenta sa patrimoniul acestuia sa depinda de un eveniment sau de o imprejurare viitoare care ar putea sa il desfiinteze prin rezolutiune, revocare sau anulare.

Dreptul de proprietate afectat de modalitati exista atunci cand ii sunt modificate caracterele generale, in sensul ca in existenta sa in patrimoniul unei persoane este incerta, o alta perseoana exercitand atributele sale, sau poate sa apartina deopotriva si concomitent la doi sau mai multi subiecti de dr, fiecare dintre aestia avand vocatie la o parte din acest drept.

Proprietatea pura si simpla este regula iar proprietatea afectata de modalitati este exceptie. Dr civil roman recunoaste modalitati ale dr de proprietate: a. proprietatea rezolubila, b. proprietatea anulabila si c. proprietatea comuna.

2. Proprietatea rezolubila Exista atunca cand transferul dr s-a facut printr-un act juridic afectat de o conditie rezolutorie. Ea se mai numeste si proprietate revocabila. Sa presupunem, ca o persoana daruieste alteia un bun, sub conditia ca daca i se naste un copil, acel bun sa se reintoarca in patrimoniul sau sau al mostenitorului. In exemplu dobanditorul est eproprietar sub conditie rezolutorie, iar transmitatorul este proprietar sub sonditie suspensiva.

Conditia rezolutorie este definita ca un eveniment viitor si nesigur, a carui indeplinire revoca obligatia. Soarta dreptului de proprietate depinde de realizarea sau nerealizarea evenimentului viitor si nesigur. Suntem in prezenta conditiei pendente conditione, din punct de vedere teoretic, bunul care face obiect al instrainarii este considerat ca apartine la doi proprietari. Astfel, instrainatorul are un dr de proprietate supus unei conditiisuspensive, iar dobanditorul are un dr de proprietate supus unei conditii rezolutorii.

Proprietatea rezolubila poate rezulta din conventia partilor, existand si dpua cazuri cand rezulta din lege. Prima situatie este potr. Caruia se revoca de drept donatiile facute de persoane care nu au copii sau alti descendenti la momentul incheierii contractului de donatie si carora li se naste ulterior un copil. A doua situatie sunt donatiile dintre soti, care sunt revocabile, facand astfel incerta existenta dreptului de proprietate al sotului donator.

In privinta efectelor proprietatii rezolubile, deosebim 3 situatii:

a.  conditia rezolutorie este pendinte

b. conditia s-a realizat

c.  conditia nu s-a realizat

a. Conditia rezolutorie este pendinte, efectul consta in aceea ca dobanditorul sub asemenea conditie poate exercita asupra lucrului toate drepturile unui proprietar pur si simplu. Drept urmare, el poate face asupra lucrului acte de administratie, acte de conservare si acte de dispozitie, precum si acte de transmitere mortis cauza. Actele de dispozitie sunt insa rezolubile potrivit principiului ca nimeni nu poate constitui altora drepturi mai mari decat are el insusi.

Trnasmitatorul este proprietar sub conditie suspensiva, postura in care nu poate face asupra bunului acte de folosinta iar dreptul sau se transmite asupra mostenitorilor tot sub conditie suspensiva. El poate face acte de conservare a bunului.

b. Cand conditia s-a realizat , are de efect ca dreptul sobanditorului dispare ca si cum nu ar fi existat niciodata. Transmitatorul revine proprietar deplin si este considerat ca si cum nu ar fi instrainat niciodata. Regula nu se aplica in mod absolut, fiind necear sa se faca distinctie intre actele de dispozitie si cele de administrare. Astfel, in privinta actelor de dispozitie, efectul retroactiv al conditiei duce la desfiintarea lor. Actele de administrare nu sunt afectate de realizarea conditiei rezolutorii si raman valabile , pentru ca asemenea acte pot si trebuie facute de orice proprietar. Actele de administrare sunt de utilitate generala si trebuie admis ca fructele percepute raman celui care le-a perceput fiind culegator de buna credinta.

Hotararile pronuntate impotriva proprietarului sub conditie rezolutorie pendente conditione nu sunt opozabile proprietarului sub conditie suspensiva, fiindca se infrange principiul relativitatii efectelor lucrului judecat. Daca este introdus parte in proces, hotararea ii este opozabila.

d. Conditia nu s-a realizat , dreptul proprietarului afectat de aceasta conditie se consolideaza, devine definitiv. In consecinta, toate actele facute pendente conditione devine valabile, iar drepturile consimtite tertilor se consolideaza retroactiv. In schimb, cel care transmite pierde dreptul retroactiv, situatie in care actele facute de el sunt considerate ca fiind revocate in mod retroactiv.

3. Proprietatea anulabila

Este aceea modalitate juridica a dreptului de proprietate, care apare in situatia in care transferul proprietatii de la o persoana la alta se face in temeiul unui act juridic lovit de nulitate relativa.  Este important sa fie vorba de nulitatea relativa a actului juridic, adica sa vizeze doar interesele partilor care au incheiat actul si sa aiba, in consecinta,posibilitatea confirmarii exprese sau tacite de catre cei care sunt interesati sa invoce nulitatea.

Fiin in cauza vorba de nulitatea relativa a actului juridic, actiunea pentru anularea de catre instanta judecatoreasca a actului este prescriptibila in termenul fixat de lege, 3 ani.

Pana la immplinirea termenului de prescriptie extinctiva, cel care a dobandit dr de proprietate se afla in situatia incerta, deoarece promovarea si reusita in actiunea in anulare va desfiinta retroactiv titlul sau.

Efecte ale proprietatii anulabile - daca actul nul este confirmat de cel indreptatit la actiunea in anulare, se consolideaza dreptul, fara ca ulterior sa mai poata reveni sau sa opuna motivul de nulitate unei eventuale executari silite.

- al doilea efectse produce in ipoteza cand se invoca motivul de nulitate si se anuleaza titlul proprietatii anulabile.

4. Proprietatea comuna. Notiune si reglementare

Este considerata ca fiind cea mai importanta modalitate a dreptului de proprietate. In cazul acestei proprietati, prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor persoane.

Proprietatea comuna este de 2 feluri: - pe cote parti si - in devalmasie

5. Proprietatea comuna pe cote-parti. Coproprietatea si indiviziunea

Este aceea modalitate a proprietatii comune, in care un bun apartine concomitent la mai multe persoane, fara ca bunul sa fie fractionat in materialitatea sa. Dreptul fiecarui proprietar se intalneste cu dr celorlalti proprietari asupra fiecarei molecule ce intra in alcatuirea bunului in materialitatea sa.

In consecinta: - fiecare proprietar este titular exclusiv asuora unei cote parti ideale, abstracte din dr de proprietate. Rezulta ca dr este divizat, iar cota parte poate fi exprimata printr-o fractie sau printr-un procent., respectiv 1/3, ¼, si 2/4.

- bunul care face obiectul dr de proprietate nu este fractionat in materialitatea sa. Bunul in intregul sau detinut cu titlu de proprietate comuna, iar dr copartasilor se intalnesc in fiecare dintre cele mai mici particule care alcatuiesc bunul in materialitatea lui.

Proprietatea comuna pe cote-parti si indiviziunea . Poprietatea comuna are ca obiect un bun individual, indiviziunea are ca obiect o universalitate de bunuri. Proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dr de proprietate, pe cand indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. Aceste dr ale coproprietatii nu trebuie sa fie neaparat egale, fractiunile sau procentele lor diferind.

Felurile proprietatii comune pe cote-parti: In functie de durata coproprietatii avem: a. Coproprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara si b. coproprietatea fortata si perpetua.

6. Coproprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara

E coproprietatea care poate incheia prin imparteala sau prin partajul bunului. Coproprietatea obisnuita apare fie ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului ori cu vocatie succesoarla mai multi mostenitori s fiecare are cate o cota parte ideala asupra masei de bunuri succesorale, fie dintr-un act juridic cand mai multe persoane dobandesc un bun comun.

Partajul este cel care localizeaza dr de proprietate al copartasului.

Izvoarele dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Aceasta forma de proprietate se poate dobandi prin modurile generale de dobandire a dr de proprietate care vor face obiect de analiza intr-un capitol aparte, dar si prin unele moduri specifice.

Dr de proprietate exclusiva care a apartinut defunctului, asupra unui bun sau mase de bunuri, este inlocuit de mostenitorii sai daca sunt diferiti, sau mai multi, fiecare avand stabilit doar asemenea cote-parti si nu bunul intreg.

Un caz special de dobandire a proprietatii comune pe cote parti este aceela al confiscarii partiale a bunurilor apartinand unei persoane fizice, ca sanctiune penala, contraventionala. Dr de proprietate pe cote-parti se naste intre stat, persoana fizica si sotul acesteia.

Tot astfel, incetarea casatoriei prin moartea unuia dintre soti ori desfacerea castatoriei prin divort au ca efecte transformarea proprietatii devalmase a fostilor soti, intr-o coproprietate obisnuita pe cote-parti.

Drepturile copartasilor Principiile care reglementeaza dr acestei coproprietati sunt:

1. copartasul are un dr exclusiv asupra unei parti determinate din bun, privit in materialitatea sa,
2. fiecare copartas are un dr exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din dr, dr care este fractionat intre coproprietari.

Din primul principiu rezulta consecinta ca nici un fel de act nu poate fi infaptuit cu privire la bun in matreialitatea sa, fara acordul unanim al copartasilor Este regula unanimitatii.

Pt a intelege regula uninimitatii este necesar sa se faca o distinctie intre actele materiale si actele juridice.

- Actele materiale in aceasta privinta s-a decis in practica judiciara, ca actele de folosire materiala sunt facute de fiecare copartas care are folosinta bunului, cu conditia ca in exercitarea folosintei sa fie respectate si drepturile celorlalti. Folosinta materiala nu va putea sa duca la schimbarea destinatiei bunului si nu poate sa transforme modul de folosinta fara acordul unanim al celorlalti copartasi.

- Posesia este acel atribut care poate fi exercitat de catre toti copartasii ori de catre unul dintre ei. Posesia permite fiecarui coproprietar sa stapaneasca bunul, simultan ce ceilalti copartasi, cand de fapt se exercita coposesia. Copartasul care exercita posesia se presupune ca o face si pt toti ceillati. O asemenea posesie se caracterizeaza prin echivoc, ea nu este utila, adica nu poate duce la uzucapiune, pentru ca opereaza in favoarea tuturor.

Posesia e aparata pe calea actiunii posesorii. Ea poate fi intentata chiar si impotriva celorlalti coproprietari, insa e de retinut ca actiunile posesorii apara starea de fapt a stapanirii bunului. In practica judiciara s-a decis ca daca copartasii nu se inteleg nu se poate cere instantei sa dispuna partajul folosintei bunului indiviz.

Folosinta poate de asemeni, sa fie exercitata de catre toti copropietarii. Folosinta creeaza posibilitatea utilizarii bunului si fiecare coproprietar poate sa culeaga fructele produse de acel bun, potrivit cu cota fiecaruia. Folosinta materiala este guvernata de 2 regului: sa nu schimbe destinatia si modul de utilizare a bunului si sa nu impiedice exercitiul simultan si concurent al folosintei celorlalti copartasi.

Fructele culese se cuvin coproprietarului, in proprietate exclusiva pe masura ce bunul frugifer le-a produs si sunt percepute, in raport cu cota parte ce-i revine.

Partajul de folosinta este admisa doar pe cale amiabila, prin intelegere intre coproprietari. Nici instantele nu pot sa admita un partaj de folosinta. Forta imprejurarilor a impus in unele situatii ca instantele sa admita un statut de folosinta al copropietatii, sau al partajului de folosinta al unei curti comune pentru copropietarii titulari asupra locuintelor.

- Dispozitia materiala asupra bunului se poate exercita numai daca exista consintamantul tuturor coproprietarilor. Lucrarile de transformare, renovare, schimbare a destinatiei nu se pot face fara acordul celorlalti.

Actele juridice . Spre deosebire de actele materiale, actele jur sunt cele care privesc soarta juridica a bunului si pot sa le includa pe primele. Actele de dispozitie sunt incheiate avand in vedere specificul coproprietatii si in princiu sunt guvernate de regula unanimitatii. Din aceasta regula decurge concluzia ca fiecare copartas avand numai o cota parte ideala din dr de proprietate, nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie care sa afecteze bunul in intregul sau, sau intr-o parte materiala determinata.

In privinta actelor de conservare si de administrare , adta fiind aproprierea acestora de actele de dispozitie materiala, este de retinut ca in practica judiciara au fost validate atunci cand au fost facute de un coproprietar cu privire la intregul bun pe temeiul unei gestiuni de afaceri sau al unui mandat tacit.

Drepturile copartasilor cu privire la cota-parte ideala din dreptul de proprietate

Cota-parte determina intinderea prerogativelor pe care fiecare coproprietar este indreptatit a le exercita asupra bunului comun. Dreptul fiecarui coproprietare de a dispune liber si neangradit de cota-parte ce-i apartine este justificat de principiul potrivit caruia asupra cotei parti fiecare are un drept propriu, exclusiv, din dr de proprietate care are ca obiect bunul comun. Coproprietarul poate greva cota sa parte, cu dr reale, pentru ca prin aceasta nu se afecteaza dr celorlalti coproprietari asupra acelui bun.

Niciunul dintre coproprietari nu poate sa dispuna de soarta materiala a bunului, deoarece cota nu este determinata, individualizata, ea purtand asupra fiecarei parti din bunul comun. Dispozitia materiala apartine tuturor si poate fi exercitata numai cu consintamantul unanim al tuturor coproprietarilor . Dispozitia materiala presupune ca afecteaza substanta sau natura bunului, schimbandu-i utilitatea sau chiar facandu-l lipsit de orice utilitate si de aceea este necesar acordul unanim al coproprietarilor.

Obligatiile coproprietarilor

Fiecare coproprietar e obligat , proportional cu cota de proprietate, sa contribuie la suportarea cheltuielilor care constau in activitati de intrebuintare, conservare si administrare cu privire la bunul obiect al dreptului de proprietate comuna . Aceste cheltuieli pot fi datorate unuia dintre coproprietari ori unei terte persoane.

Unele dintre aceste obligatii sunt stabilite ope legis.

7. Incetarea coproprietatii obisnuite sau temporare

Avand caracter vremelnic coproprietatea obisnuita poate inceta prin mai multe moduri:

- prin acte juridice incheiate intre copartasi sau intre acestia si tertii

- prin uzucapiune, cand unul dintre coproprietari a intervenit posesia echivoca in posesie utila, opunand acte publice de rezistenta fata de ceilalti coproprietari

- exproprierea bunului pentru cauza de utilitate publica

- pierirea sau distrugerea bunului prin vointa titularului sau datorita fortei majore

- partajul sau imparteala.

Partajul este modul specific si cel mai frecvent de incetare a coproprietatii si are o semnificatie juridica deosebita.

Imparteala este definita ca operatiunea juridica prin care inceteaza starea de coproprietate ori de indiviziune in sensul ca bunul sau bunurile stapanie pe cote-parti sunt impartite materialmente intre copartasi, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei parti determinate sau asupra unui bun dintre cele care formeaza obiectul coproprietatii. Dr de proprietate comuna se transforma intr-un drept exclusiv.

Conventia coproprietarilor de ramanere in indiviziune trebuie sa prevada expres durata, care poate fi de maxim 5 ani si nicidecum perpetua, iar daca nu prevede o duarata, apreciem ca este nula si nu se poate prezuma ca a fost facuta pe durata maxima prevazuta de text. Acest dr il au coproprietarii, de unde rezulta ca prin dispozitie testamentara nu se poate impune succesorilor ramanerea in indiviziune. Lichidarea indiviziunii se realizeaza prin mai multe feluri:

- prin conventie

- prin succesiune

- prin imparteala.

Prin conventie are loc atunci cand toti coproprietarii instraineaza catre un tert dobanditor bunul care face obiect al coproprietatii. Alienarea dr indivize se poate face si catre unul dintre coproprietari, care astfel dobandind cote-parti ale copartasilor devine proprietar exclusiv asupra intregului bun.

Transmisiunile de drepturi succesorale asura bunului indiviz au ca efect lichidarea indiviziunii, atunci cand aceste dr sunt culese de un singur mostenitor. Proprietatea indiviza reconstituie, prin succesiunea inre coindivizi, dr de proprietate deplin in persoana unui coindivizar.

Imparteala sau partajul este apreciata ca fiind cea mai obisnuita cale de lichidare a indiviziunii. Se poate realiza in 2 moduri: a. prin invoiala partilor (partajul conventional) si b. prin justitie (partaj judiciar)

a. Partajul conventional se realizeaza in mod voluntar , prin acordul tuturor copartasilor, conventia de imparteala trebuind sa indeplineasca toate conditiile de validitate ale unui act juridic. Conditiile sunt prevazute in art. 730 Cod civil, care sunt:

- toti coproprietarii sa fie prezenti cu ocazia efectuarii partajului

- toti copartasii sa aiba capacitate de exercitiu

- coproprietarii sa onvina asupra modalitatii de sistare a coproprietatii cu privire la bunul care face obiectul acelei coproprietati.

Neindeplinirea conditiilor atrage nulitatea relativa.

b. Partajul judiciar sau imparteala judecatoreasca intervine atunci cand nu s-a putut realiza partajul voluntar sau in cazurile cand acesta este obligatoriu. In cele mai dese situatii, justificarea partajului judiciar este determinata de neantelegerile coindivizilor.

Sunt consacrate 3 cauze legale ale obligativitatii partajului judiciar:

- cand un copartas nu este prezent la rezolvarea indiviziunii prin imparteala si nu este nici prezentat, prin mandatar cu procura speciala

- cand unul dintre coindivizari este minor sau interzis prin sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar autoritatea tutelara nu a autorizat actul de imparteala voluntara.

- cand cel putin unul dintre coindivizari se opune actului de imparteala prin conventia partilor.

Procedura impartelii judiciare este reglementata prin C. proc. Civila. Modalitatile concrete de realizare a partajului judiciar sunt:

a. partajul in natura a bunului sau a bunurilor care fac obiectul indiviziunii. Atribuirea in natura are loc prin formarea de loturi egale cu numarul coproprietarilor. Instanta va face imparteala in natura procedand la formarea de loturi si la atribuirea lor. Prin modalitatea de realizare a partajului in natura se realizeaza o echilibrare mai eficienta a intereselor economice, ale copartasilor, pentru ca vizeaza bunuri care intra in continutul dr real de proprietate si nu o echivalenta a acestuia.

b.atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unuia dintre copartasi, ceilalti copartasi urmand sa primeasca echivalentul banesc al cotelor la care au dreptul. La aceasta modalitate se recurge cand bunul nu poate fi partajat comod in natura deoarece este indivizibil, s-ar distruge prin formarea mai multor bunuri din el, imparteala in natura este imposibila sau neeconomicoasa pentru ca bunul ar fi faramitat excesiv. Astfel se va pune capat coproprietatii, prin atribuirea bunului unuia dintre copartasi, urmand ca ceilalti sa primeasca echivalentul in bani al valorii la care au dr.

Instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecaruia, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a cere imparteala au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.

c.  vanzarea bunului si imparteala echivalentului banesc , este ultima modalitate ce va fi folosita daca bunul nu este partajabil in natura si nici unul dintre copartasi nu doreste sa-l preia in lotul sau. Vanzarea se va realiza prin buna invoiala, daca toti copartasii si-au dat acordul, sau prin licitatie publica, daca acest acord nu poate fi obtinut. Pretul rezultat va fi distribuit intre copartasi proportional cu cota fiecaruia.

Efectele partajului Partajul este declarativ de drepturi . Datorita efectului declarativ acesta retroactiveaza pana la momentul nasterii coproprietatii. Cota parte de proprietate rezultata din indiviziune se transforma retroactiv in dr de proprietate exclusiva asupra bunului sau masei de bunuri atribuite fiecarei parti. In caz de vanzare a bunului indiviz de catre un coproprietar, dr se consolideaza daca bunul a fost atribuit coproprietarului instrainator ca efect al partajului. Actele incheiare de catre ceilalti copartati nu sunt opozabile copartasului caruia i-a revenit bunul prin partaj, el avand situatia unui tert.

8. Coproprietatea comuna pe cote parti fortata si perpetua

Notiune  Coproprietatea fortata si perpetua este aceea forma de proprietate comunp pe cote parti care se caracterizeaza prin faptul, ca exista si se mentine independent de vointa coproprietarilor, pentru ca in cele mai dese cazuri se rasfrange asupra unor bunuri numite accesorii deoarece acestea deservesc alet bunuri numite principale. Aceste bunuri, prin natura si prin destinatia lor fiind folosite de mai multi proprietari nu pot fi impartite. Perpetuitatea coproprietatii comorta asupra bunului accesoriu si este data de destinatia permanenta pe care el o are de a servi bunul principal.

Aceasta coproprietate este fortata, deorece exista si se mentine independent si in afara vointei copartasilor. Ea este perpetua datorita scopului sau destinatiei permanente careia ii sunt afectate bunurile respective.

Exista 2 categorii de drepturi de proprietate:

a.  dr de proprietate exclusiva, ce apartine fiecarui proprietar asupra bunului principal

b. dr de proprietate comuna, pe cote parti, fortata si perpetua, asupra bunurilor considerate accesorii, pe langa bunurile principale, dr ce apartine tuturor coproprietarilor.

Cazurile de coproprietate fortata si perpetua

a.  coproprietatea fortata asupra partilor si dotarilor comune din cladirile cu mai multe apartamente de locuit sau alte spatii decat locuinta, aflate in proprietatea exclusiva sau in proprietate comuna pe cote parti obisnuita sau temporara.

b. Coproprietatea locurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a 2 imobile invecinate

c.  Coproprietatea fortata a despartiturilor dintre doua imobile (zid, gard)

d. Coproprietatea fortata asupra bunurilor considerate ca bunuri de familie - tablou, locuri de veci

e.  Situatia cladirior cu mai multe apartamente- a pus o serie de probleme practice a modului de exercitare a dr de proprietate in privinta acestor parti

Drepturile si obligatiile coproprietarilor

a. Drepturile coproprietarilor , in cazul coproprietatii fortate si perpetue, sunt mai largi decat dr coproprietarilor privind proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara, comportarea lor exteriorizandu-se adesea ca si cand ar avea un dr de proprietate exlcusiva. Fiecare din coproprietari poate poseda si folosi bunul obiect al coproprietatii fortate si perpetue, fara a avea nevoie de consintamantul celorlalti coproprietari, cu respectarea a 2 limite:

- prin folosirea exercitata sa nu aduca atingere dr egal si reciproc al celorlalti coproprietari, care au dr concurente si de aceeasi natura. Nu intereseaza marimea cotei parti ideale si abstracte, cat detine coproprietarul din bun.

- actele de folosinta terbuie exercitate numai pentru utilizarea bunului principal, pentru a carui exploatare este destinat bunul accesoriu, in armonie cu interesul celorlalti coproprietari

b. Obligatiile coproprietarilor in cadrul coproprietatii fortate sunt de a suporta, proportional cu partea fiecaruia , toate cheltuielile de intretinere si conservare a bunului comun, obiect al acestei coproprietati. Aceasta obligatie subzista numai cat subzista si dr de proprietate asupra bunului principal. Atunci cand acest dr inceteaza, proprietarii urmeaza sa fie exonerati si de suportarea chestuielilor aferente partii de coproprietate fortata.

9. Incetarea coproprietatii comune fortata si perpetua

Daca proprietatea comuna pe cote parti obisnuite sau temporara poate inceta oricand, la cererea oricarui coproprietar, in schimb coproprietatea fortata va continua sa existe pe intreaga durata a existentei imobilului cu mai multe apartamente sau pana la incetarea imprejurarii de fapt care a nascut coproprietatea.

Totusi exista cazuri de incetare a coproprietatii fortate. Acestea sunt: - incetarea coproprietatii fortate prin acordul tuturor coproprietarilor.

incetarea coproprietatii fortate atunci cand nu se mai impune cu necesitate a fi mentinuta

incetarea coproprietatii fortate atunci cand un coproprietar dobandeste proprietatea exclusiva a intregului imobil, de la ceilalti coproprietari

pierirea integrala a bunului aflat in coproprietate.

10. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie

Notiune  este o forma a proprietatii comune in conformitate cu care bunurile care fac obiectul acesteia apartin nedivizat, nefractionat tuturor titularilor care pur si simplu il stapanesc impreuna. Devalmasia poate rezulta din lege sau din conventia partilor.

Caracteristica principala a dr de proprietate comuna in devalmasie rezida in faptul ca titularii acestui dr nu cunosc nici intinderea dr lor de proprietate, nici cota parte ce le revine si nici bunurile ce apartin fiecaruia in parte, in materialitatea lor.

Caracterizarea si cazurile de proprietate comuna in devalmasie singurul caz de devalmasie legala isi are temeiul in comunitatea de bunuri a sotilor rezultata din casatrie. Obiect al acestui dr de proprietate il constituie bunurile dobandite de oricare din soti, in timpul casatoriei, in proprietate.

Nasterea si mentinerea reporturior de proprietate comuna in devalmasie sunt determinate de existenta casatoriei dintre soti. Subiect al dr de proprietate comuna in devalmasie poate fi numai acea persoana care se afla casatorita, cei doi soti impreuna sunt titulari ai acestui dr de proprietate. El subzista pe durata casatoriei.

Dr de proprietate comuna in devalmasie al sotilor nu se confunca si nu se identifica cu comunitatea de bunuri a sotilor, aceasta din urma o contine si pe cea dintai.

In cadrul comunitatii de bunuri al sotilor, constituie obiectul proprietatii lor comune si deci se afla in devalmasie numai acele bunuri asupra carora ei au un dr de proprietate. Bunurile dobandite in timpul casatoriei de catre oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor.

Prin urmarea devalmasia este caracterizata ca aceea situatie juridica in care sotii stapanesc in comun un bun sau o universalitate de bunuri asupra carora au un dr de proprietate sau una lt drept real, fara ca sa i se cunoasca de la inceput intinderea sau bunurile ce ii apartin in materialitatea lor. Devalmasia se poate realiza ca modalitate si supra altor dr reale, cum ar fi spre exemple, asupra terenului concesionat pentru a constitui impreuna o locuinta, sau de uzufruct, etc.

Devalmasia poate rezulta si din conventia partilor, cand 2 sau mai multe persoane isi exprima acordul de vointa in mod expres, prin care sa convina ca bunuri pe care le dobandesc impreuna sau separat sa aiba natura juridica de proprietate devalmasa, sau sa convina asupra constituirii in devalmasie in privinta unui alt drept real.

In practica codevalmasia conventionala o intalnim cand inainte de casatorie, viitorii soti convietuiesc si achizitioneaza imobile pe numele unuia dintre ei, cu contributia comuna si ei convin ca imobilul sa devina bun comun, iar ulterior se casatpresc, imobilul va avea regim juridic de bun comun. Pentru perioada convietuirii anterioare actului casatoriei, temeiul proprietatii devalmase il constituie conventia partilor.

Exercitarea dreptului de proprietate comuna in devalmasie

Are in continutul ei atributele de posesie, folosinta si dispozitie. Exercitarea atributelor pe care le confera dr de proprietate prezinta unele particularitati care sunt determinate de natura inrinseca a relatiilor dintre titularii acestui dr. Trasatura cea mai elocventa a modului de exercitare a dr de proprietate in devalmasie este data de regimul juridic legal instituit in cadrul comunitatii de bunuri a sotilor. Relatiile dintre soti sunt bazate pe deplina egalitate a acestora in hotararile pe care le iau in privinta patrimoniului comun.

Sotii pot sa stabileasca de comun acord , modul in care vor exercita acest drept. Oricare dintre soti exercitand singur aceste dr, este socotit ca are si consintamantul celuilalt sot. Prezumtia mandatului tacit reciproc satisface siguranta circuitului civil, pe care il fluidizeaza, apara actele juridice incheiate cu tertii si in acelasi timp inlesneste administrarea si gospodarirea impreuna de catre soti a bunurilor lor comune. Prezumtia consta in aceea ca, atunci cand unul dintre soti exercita prerogativele asupra bunurilor comune, se presupune ca actioneaza atat in nume propriu cat si al aotului pe care il reprezinta.

Tertul dobanditor nu este obligat sa-si puna aceasta problema, el trebuind doar sa fie de buna credinta. Tertul este aparat in dubla ipostaza, in primul rand ca incheie actul juridic cu un posesor al bunului mobil, imprejurare care creeaza aparenta dr, posesia exteriorizata este si un mijloc de publicitate si in al doilea rand, pe baza prezumtiei mandatului tecit dintre soti, dar care priveste in mai mare masua raporturile dintre ei.

Prezumtia mandatului tacit reciproc intre soti este relativa, ea putand fi inlaturata prin dovada contrara, anume ca celalalt sot s-a opus la incheierea actului sau ca nu a dat mandat cu privire la un anumit act. Uneori opunerea unuia dintre soti de a consimti la incheierea unui act juridic nu este justificata si imbraca forma abuzului de dr si in mod vadit prin aceasta atitudine prjudiciaza comunitatea de bunuri.

Mandatul tacit reciproc poate fi restrans prin vointa comuna a sotilor sau unilateral prin vointa unuia dintre soti de a se opune la anumite acte juridice sau la anumite categorii de bunuri mobile.

Nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consintamantul expres al celuilalt sot. Consintamantul expres se poate realiza fie prin participarea efectiva a ambilor soti la incheierea actului juridic, fie unul din soti da un mandat special de reprezentare celuilalt sot, care va incheia singur actul juridic. Existenta consintamantului sotului care nu a participat nemijlocit la incheierea actului juridic nu presupune in mod obligatoriu semnarea acestuia si de catre sotul respectiv. Imprejurarea ca si el si-a dat consintamantul va putea fi dovedita de catre cel interesat prin orice mijloc de proba, chiar daca inscrisul a fost semnat numai de catre unul dintre acestia.

11. Incetarea dreptului de proprietate comuna in devalmasie

Proprietatea comuna in devalmasie fiind in legislatia actuala specifica casaoriei, exista pe toata durata casatoriei. Aceasta modalitate de proprietate inceteaza odata cu desfacerea casatoriei. Imparteala are loc dupa regurile de la partaj, analizate in sectiunea anterioara, prin buna invoiala intre soti, iar daca nu se inteleg va hotari instanta judecatoreasca.

Pentru motive temeinice, bunurile comune pot fi supuse impartelii. Acesta este o modalitate exceptionala si este luata atunci cand interese legitime ale sotilor reclama impartirea bunurilor comune

Sotii pot sa solicite si instanta poate sa dispuna imparteala in intregime sau numai in parte,a bunurilor care alcatuiesc obiectul dreptului de proprietate comuna, bunurile atribuite in lotul unuia dintre ei devin bunuri proprii ale acestuia.

La data incetarii coproprietatii in devalmasie ca urmare a incetarii sau desfacerii casatoriei, aceasta proprietate se trensforma intr-o proprietate comuna pe cote-parti determinabile. Prezumtia de egalitate a cotelor poate fi combatuta atunci cand unul dintre soti, dupa criterii consacrate in practica judiciara, dovedeste ca are o contributie substantial mai mare la dobandirea bunurilor comune. In cazul incetarii casatoriei ca urmare a decesului unuia dintre soti, se naste pe data decesului care este si data deschiderii succesiunii, in mod automat starea de indiviziune pe cote parti intre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat.