Incetarea capacitatii de
folosinta a persoanei fizice
INCETAREA CAPACITATII DE
FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE I. Regula incetarii
capacitatii de folosinta - moartea persoanei Textul legal
care reglementeaza inceputul capacitatii de folosinta
a persoanei fizice - art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 - stabileste
si sfarsitul acesteia, in termenii urmatori: "Capacitatea de
folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza
odata cu moartea acesteia". Pentru declararea judecatoreasca a
mortii persoanei fizice, art. 18 din acelasi Decret nr. 31/1954
prevede: "De indata ce hotararea declarativa de moarte a
ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la
data stabilita in hotarare, ca fiind aceea a mortii. Data
mortii disparutului se stabileste potrivit cu
imprejurarile. In lipsa de indicii indestulatoare, se va stabili
ca data a mortii ultima zi a termenului dupa care se poate cere
declararea judecatoreasca a mortii. Instanta
judecatoreasca va putea rectifica data mortii stabilita
potrivit dispozitiilor prezentului articol, daca se va dovedi ca
adevarata o alta data". II. Ipoteze privind stabilirea
datei mortii Din chiar enuntarea, de mai sus, a dispozitiilor
legale referitoare la data mortii persoanei fizice rezulta ca
legiuitorul a avut in vedere, conform realitatilor, doua
ipoteze, si anume: - ipoteza mortii constatate fizic, direct (prin
examinarea cadavrului) - ipoteza disparutului, a carui moarte nu
poate fi constatata direct, fiind necesara declararea
judecatoreasca a mortii; este ipoteza mortii declarate pe
cale judecatoreasca. Esential de retinut este ca, in
ambele ipoteze, data incetarii capacitatii de
folosinta a persoanei fizice este aceeasi, ti anume data
mortii. Aceasta data este inscrisa in actul de stare
civila care este actul de deces, pe baza si in conformitate cu care
se elibereaza certificatul de deces. In aceste acte de stare civila,
o rubrica speciala este destinata tocmai datei mortii: an,
luna, zi. Ceea ce difera, in cele doua ipoteze de mai sus, este
modul in care se ajunge la completarea rubricii mentionate, si anume:
- in ipoteza mortii fizice constatate, completarea datei mortii se
face fie pe baza datei trecute in actul medical constatator al mortii
(cand un asemenea act a fost intocmit de personalul medical), fie pe baza
declaratiei facute de persoana care anunta, la starea civila,
decesul persoanei (cand, deci, nu s-a intocmit un certificat constatator al
mortii de catre medici); - in ipoteza mortii declarate
judecatoreste, completarea datei mortii, in actul de stare
civila - actul de deces, se face pe baza hotararii judecatoresti
declarative de moarte, ramase definitive si irevocabile, in sensul
ca data mortii, din aceasta hotarare, este trecuta in
rubrica corespunzatoare din actul de stare civila. III. Declararea
judecatoreasca a mortii Declararea judecatoreasca a
mortii - precedata sau nu de declararea disparitiei - este
reglementata atat prin norme de drept substantial ori material - art.
16-21 din Decretul nr. 31/1954 - cat si prin norme de drept procesual -
art. 36-43 din Decretul 32/1954. 1) Notiune, justificare si feluri
Expresia "declararea judecatoreasca a mortii" este folosita
in doua sensuri. Intr-un prim inteles, expresia desemneaza
institutia juridica avand aceasta denumire si cuprinde
ansamblul normelor mentionate mai sus. In esenta,
institutia declararii judecatoresti a mortii este
justificata de nevoia, social-juridica, a clarificarii
situatiei persoanei disparute, despre care nu se mai stie
daca este sau nu in viata. Intr-o asemenea clarificare este
interesata societatea insasi, dar sunt interesate si
persoanele cu care cel disparut se afla in raporturi de familie,
precum si in raporturi civile (creditorii, mostenitorii).
Iesirea din starea de incertitudine ce planeaza asupra
disparutului presupune declansarea mecanismului juridic al
declararii judecatoresti a mortii. In stabilirea felurilor
declararii judecatoresti a mortii trebuie pornit de la
prevederile art. 16 din Decretul nr. 31/1954: "Cel care lipseste de la
domiciliul sau poate fi declarat disparut prin hotarare
judecatoreasca, putandu-se institui curatele, daca a trecut un
an de la data ultimilor stiri din care rezulta ca era in
viata. Cel astfel declarat disparut poate fi declarat mort, de
asemenea prin hotarare judecatoreasca daca de la data
ultimelor stiri din care rezulta ca era in viata au
trecut patru ani. Declararea mortii nu poate fi insa
hotarata mai inainte de implinirea unui termen de sase luni de
la data afisarilor extrasului de pe hotararea prin care s-a
declarat disparitia. Cel disparut in cursul unor fapte de
razboi, intr-un accident de cale ferata, intr-un naufragiu sau intr-o
alta imprejurare asemanatoare care indreptateste
a se presupune decesul, poate fi declarat mort, fara a se mai declara
in prealabil disparitia sa, daca a trecut cel putin un an de la
data imprejurarii in care a avut loc disparitia ". Din
continutul acestui articol deducem existenta a doua feluri de
situatii in care intervine declararea judecatoreasca a
mortii, si anume: - declararea judecatoreasca a mortii
precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei;
aceasta este situatia-regula; - declararea judecatoreasca a
mortii neprecedata de declararea disparitiei, in cazuri
exceptionale; aceasta este situatia-exceptie. Trebuie subliniat
ca, de lege lata, sub aspect material, cererile privind declararea
disparitiei si a mortii se solutioneaza in prima
instanta de tribunale; de asemenea se face distinctia intre
hotarari definitive nesusceptibile de apel si hotarari
irevocabile nesusceptibile de recurs. 2) Declararea judecatoreasca a
disparitiei a) Conditia de fond a declararii disparitiei
Conditia de fond necesara pentru declararea disparitiei este ca
de la data ultimilor stiri din care rezulta ca persoana era in
viata sa fi trecut un an. Ea rezulta, cu claritate, din redactarea
art.16 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954: "Cel care lipseste de la
domiciliul sau poate fi declarat disparut prin hotarare
judecatoreasca, putandu-se institui curatela, daca a trecut un
an de la data ultimilor stiri din care rezulta ca era in
viata". In intelegerea acestei conditii este necesar de
subliniat ca, nu orice lipsa de la domiciliul persoanei, prin ea
insasi, justifica, automat, trecerea la declararea
judecatoreasca a disparitiei, ci e necesar sa fie vorba de
o lipsa calificata de la domiciliu sub dublu aspect: pe de o parte,
ea trebuie sa aiba o durata minima de un an si, pe de
alta parte, aceasta lipsa sa faca sa existe
incertitudine asupra existentei in viata a persoanei. Data
ultimilor stiri din care rezulta ca persoana era in
viata. Art. 16 alin. 1 prevede ca termenul de un an se
calculeaza de la data ultimilor stiri din care rezulta ca
era in viata. Cum se stabileste aceasta data?
Raspunsul la intrebare presupune distingerea a doua ipoteze, si
anume: - cea in care exista probe (inscrisuri, martori) din care
rezulta, cu certitudine, care este ziua ultimilor stiri; pe baza
probelor existente se stabileste o anumita zi, ca fiind data
ultimilor stiri.
