Limitele dreptului de a dispune prin act juridic de mostenire1

Limitele dreptului de a dispune prin act juridic de mostenire

Sectiunea I - Notiuni generale

Orice persoana fizica poate dispune de patrimoniul sau pentru timpul cand nu va mai fi in viata.

Libertatea testamentara nu functioneaza insa nemarginit, ea este ingradita de anumite limite determinate de lege.

Aceste limite constau in faptul ca:

a) se poate dispune numai asupra unei mosteniri deschise si nu asupra unor drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise

Legea interzice in consecinta pactele asupra succesiunilor viitoare.

b) dispunatorul (testatorul) dispune de patrimoniul sau numai pentru cazul propriei sale morti, nu si pentru moartea subsecventa a succesorilor sai.

Substitutiile fideicomisare prin care testatorul ar stabili o ordine succesorala, adica ar indica pe succesorii succesorilor sai, sunt interzise si produc efecte numai in cazul in care sunt permise de lege.

c) daca testatorul are la data deschiderii mostenirii, mostenitori rezervatari, legatele testamentare vor produce efecte numai in limita cotitatii disponibile a mostenirii.

Sectiunea a II‑a - Interzicerea actelor
juridice asupra unei mosteniri nedeschise

Notiunea de act juridic asupra unei mosteniri nedeschise

Actul juridic asupra unei mosteniri nedeschise interzis de lege, este orice contract sau act unilateral prin care una din parti dobandeste drepturi eventuale la acea mostenire sau renunta la ele.

Actele juridice asupra unei mosteniri nedeschise (viitoare) sunt interzise indiferent daca privesc mostenirea unei terte persoane sau a unuia dintre contractanti, si indiferent daca sunt facute cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Art. 956 alin. 2) C.civ. interzice expres actele juridice asupra unei mosteniri nedeschise: "Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise, precum actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii".

Ratiunea interdictiei este de a se impidica nasterea dorintei si ideii mortii celui care ar lasa mostenirea la dobanditor printr‑un astfel de pact.

Pentru a exista un act juridic asupra unei mosteniri viitoare, nedeschise trebuie inde­plinite cumulativ trei conditii:

a) sa existe un act juridic, adica o conventie (act juridic irevocabil) sau chiar un act juridic unilateral de renuntare sau de acceptare;

b) mostenirea sa nu fie deschisa, adica actul sa fi fost facut la o data la care defunctul era in viata, deci dreptul care se dobandeste sau la care se renunta sa fie un drept succesoral eventual;

c) actul juridic sa nu fie permis in mod exceptional de lege.

Astfel, art. 1939 C.civ. permite ca in contractul de societate sa se stipuleze ca societatea va continua de drept si dupa moartea unuia dintre asociati cu mostenitorii celui decedat.

La fel este valabila imparteala de ascendent facuta prin donatie a bunurilor prezente, cu efecte si dupa moartea donatorului, daca au fost respectate condi­tiile de forma si fond cerute de lege pentru donatie.

Sanctiunea actelor juridice asupra unei mosteniri nedeschise

Actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise (viitoare) sunt sanctionate cu nulitatea absoluta, intrucat trezesc dorinta mortii celui despre a carui mostenire nedeschisa este vorba.

Nu este posibila validarea actului prin confirmare dupa deschiderea mostenirii.

Daca partile doresc sa mentina actul, ele trebuie sa‑l refaca dupa deschiderea mostenirii, cu respectarea exigentelor legale. In acest caz vom fi in prezenta unui act asupra unei succesiuni deschise, si nu a unei confirmari a unui act asupra unei succesiuni viitoare.

Sectiunea a III‑a - Interzicerea substitutiilor fideicomisare

Notiunea de substitutie fideicomisara

Substitutia fideicomisara este dispozitia cuprinsa intr‑un testament sau intr‑o donatie prin care dispunatorul obliga pe beneficiarul liberalitatii (legatar sau donatar), numit instituit sau grevat, sa conserve bunurile pri­mite si sa le transmita la moartea sa unei alte persoane (substituit sau fideicomisar), desemnate de dispunator.

Scopul substitutiei fideicomisare este sa reglementeze dinainte devolutiunea succesorala a aceluiasi bun in viitor.

Substitutia fideicomisara presupune inalienabilitatea desavarsita a bunului care face obiectul substitutiei fideicomisare, si care este de esenta ei, or inalienabilitatea este impotriva principiului liberei circulatii a bunurilor.

Substitutia fideicomisara presupune existenta a trei subiecti: dispunatorul (testator sau donator), un prim beneficiar (grevatul sau instituitul) si un al doilea beneficiar (substituitul sau fidei­comisarul) si ca o substitutie fideicomisara poate fi cuprinsa intr‑un testament sau intr‑o donatie intre vii.

Substituitul poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica.

Substitutia fideicomisara poate fi simpla (unica) cand este formata din cel putin doua liberalitati cu acelasi obiect, graduala, cand este formata din mai multe liberalitati cu acelasi obiect, sau vesnica, cand se stipuleaza sa opereze in folosul descendentilor la infinit.

Conditiile necesare pentru existenta substitutiei fideicomisare

Pentru ca o dispozitie liberala sa fie o substitutie fideicomisara ea trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele conditii:

a) sa cuprinda o dubla liberalitate avand ca obiect aceleasi bunuri facuta in folosul a doua persoane diferite, instituitul si substituitul.

Ambele liberalitati emanand de la acelasi autor si avand ca obiect aceleasi bunuri, inseamna ca atat instituitul, cat si substituitul primesc liberalitatea de la donator sau de la testator.

Drepturile substituitului se nasc la moartea institutului.

Substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii de la dispunator (art. 996 alin. (1) si (2) C.civ.).

Substituitul nu poate fi supus obligatiei de conservare si de transmitere a bunurilor.

Instituitul nu este decat un intermediar intre dispunator si substituit.

b) cele doua liberalitati sa fie legate intre ele printr‑un interval de timp (tractus temporis).

Tractus temporis dureaza din momentul deschiderii succesiunii testa­torului (sau donatorului) pana la moartea instituitului pentru ca substituitul primeste bunurile doar la moartea instituitului.

Pe de alta parte, intervalul de timp (tractus temporis) nu este sters in praeteritum, prin deschiderea succesiunii instituitului, pentru ca dreptul substituitului se naste din ziua mortii instituitului si nu din ziua mortii dispunatorului.

Dreptul instituitului este o proprietate ad tempus, adica vremelnica si revocabila, care ia sfarsit la deschiderea substitutiei (moartea institui­tului) pentru a face loc drepturilor substituitului.

In vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului constituirea de garantii si incheierea unor contracte de asigurare.

Daca instituitul este mostenitor rezervatar al dispunatorului, sarcina nu poate incplca rezerva sa succesorala.

c) sa stabileasca intre aceste persoane o ordine succesiva, incat al doilea gratificat (substituitul) sa il mosteneasca pe instituit sau grevat, la moartea acestuia din urma.

Cele doua liberalitati nu trebuie sa vina una in lipsa celeilalte sau impreuna, ci una dupa alta;

d) sa cuprinda pentru instituit obligatia de a pastra toata viata sa si de a remite la moartea sa substituitului bunurile daruite sau le­gate.

Obligatia trebuie impusa in mod imperativ si sa nu fie o simpla recomandare sau rugaminte.

Sanctiunea substitutiei fideicomisare

"Dispozitia prin care o persoana, numita instituit, este obligata sa conserve bunul care constituie obiectul liberalitatii si sa-l transmita unui tert, numit substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege" prevede art. 993 C.civ.

Rezulta, per à contrario, ca in cazul in care nu este permisa de lege, substitutia fideicomisara este nula absolut.

"O liberalitate poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia instituitului, donator sau legatar, de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator" dispune art. 994 C.civ.)

Dispozitia art. 994 C.civ., consacra in opinia noastra posibilitatea juridica a existentei substitutie fideicomisare simple.

Intrucat art. 996 alin. 3 C.civ., prevede ca "substituitul nu poate fi supus obligatiei de conservare si de transmitere a bunurilor" rezulta ca legiuitorul interzice substitutia fideicomisara graduala si pe cea vesnica.

Precizam ca, chiar cu privire la substitutia simpla obligatia de conservare si deci inalienabilitatea bunurilor transmise instituitului sunt atenuate de dispozitia art. 995 alin. (1) C.civ. care prevede ca "Sarcina prevazuta la art. 994, legatul facut instituitului produce efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalitatii si care la data decesului instituitului pot fi identificate si se afla in patrimoniul sau.

Atunci cand liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte si asupra valorilor mobiliare care le inlocuiesc.

Daca libertatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate, sarcina trebuie sa respecte aceleasi formalitati. In cazul imobilelor, sarcina este supusa notarii in cartea funciara."

Daca una dintre liberalitati ar fi ineficace din cauza unor cauze ante­rioare deschiderii succesiunii testatorului, nu mai suntem in prezenta unei duble liberalitati (deci a substitutiei fideicomisare) la data decesului testatorului si prin urmare liberalitatea ramasa valida va fi executata.

Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la beneficiul liberalitatii, bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca bunul va fi cules de mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit (art. 1000 C.civ.).

Ineficacitatea substitutiei fideicomisare nu poate fi acoperita prin confirmarea sau executarea voluntara a legatului de catre substituit.

Ineficacitatea este partiala, afectand liberalitatea numai in masura in care ea este o substitutie fideicomisara. Ea nu va afecta celelalte dispozitii testamentare sau, de exemplu, vocatia universala a legatarului la alte bunuri succesorale decat cele care au facut obiectul substitutiei fideicomisare.

Nu este interzis si deci nu este ineficace:

a) fideicomisul fara obligatie, in care dispunatorul adreseaza gra­tificatului instituit doar o rugaminte, o dorinta (si nu o obligatie) de a conserva bunurile si in masura in care vor exista in patrimoniul succesoral al acestuia sa fie transmise unei alte persoane desemnate de dispunator.

Prima liberalitate nu este grevata de obligatia juridica de a transmite bunurile unei alte persoane, ci de o obligatie morala, care nu afecteaza vointa gratificatului, care poate dispune liber de bunurile primite atat in timpul vietii, cat si prin acte mortis causa.

Practic, hotararea (dispozitia) de a transmite bunurile la moartea sa persoanei sugerate, recomandate de dispunator, ii apartine gratificatului.

b) legatul ramasitei (de residuo)

Dispunatorul poate stipula ca substituitul sa fie gratificat cu ceea ce ramane, la data decesului instituitului, din donatiile sau legatele facute in favoarea acestuia din urma (art. 1001 C.civ.).

Liberalitatea reziduala nu il impiedica pe instituit sa incheie acte cu titlu oneros si nici sa retina bunurile ori sumele obtinute in urma incheierii acestora.

Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalitati reziduale.

Dispunatorul poate interzice instituitului sa dispuna de bunuri prin donatie. Totusi, atunci cand este mostenitor rezervatar al dispunatorului, instituitul pastreaza posibilitatea de a dispune prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte de bunurile care au constituit obiectul donatiilor imputate asupra rezervei sale succesorale.

Instituitul nu este tinut sa dea socoteala dispunatorului ori  mostenitorilor acestuia.

c) dublul legat conditional

Dublul legat conditional este o dispozitie prin care testatorul dispune de acelasi lucru prin doua legate care atarna de acelasi eveniment viitor si nesigur, care joaca rolul de conditie rezolutorie in primul legat si de conditie suspensiva in cel de‑al doilea.

De exemplu, testatorul instituie legatar universal pe A, sub conditia rezolutorie a mortii acestuia fara posteritate; sub aceeasi conditie, dar de data aceasta suspensiva, il instituie legatar universal pe B.

Dublul legatat conditional este valabil daca evenimentul viitor si incert nu vizeaza moartea primului gratificat, pentru ca prin el nu se dispune pentru cazul mortii primului gratificat.

Dublul legat conditional este valabil si nu constituie o substitutie fideicomisara pentru ca conditia operand retroactiv, numai o singura liberalitate va fi in fiinta la indeplinirea evenimentului‑conditie.

Pe de alta parte, conditia nu obliga pe primul legatar sa conserve bunurile primite spre a le transmite celui de‑al doilea gratificat.

In sfarsit, in cazul dublului legat conditional, nu exista doua liberalitati succesive, ci una singura, in sensul ca din legatele sub conditie se va executa unul singur; iar legatarul a carei vocatie este consolidata prin realizarea sau nerealizarea conditiei este considerat ca a primit bunurile legate direct de la testator, iar legatul nul va fi considerat ca si cum nu ar fi existat niciodata.

In doctrina s‑a exprimat si opinia contrara, ca "in realitate insa, si in cazul dublului legat conditional, dispunatorul hotaraste soarta bunului pentru cazul mortii altuia, a primului legatar, si ca desi aceasta dispozitie imbraca forma unei conditii care opereaza retroactiv, ea nu poate fi recunoscuta valabila".

d) substitutia vulgara

Substitutia vulgara sau obisnuita este dispozitia prin care dispunatorul desemneaza pe langa primul gratificat (donator, mostenitor instituit sau legatar) si un al doilea care sa beneficieze de liberalitate in cazul in care primul nu ar putea sau nu ar voi sa o primeasca.

Substitutia vulgara este permisa pentru ca ea nu prezinta inconvenien­tele substitutiei fideicomisare, cuprinde o singura transmitere de bunuri care are loc la moartea dispunatorului si nu scoate bunurile din comert, fiind o simpla masura de prevedere luata de dispunator pentru ipoteza ineficacitatii primului legat.

Substitutia vulgara poate avea ca obiect universalitatea bunurilor, o fractiune din aceasta universalitate sau un simplu lucru determinat.

Daca substitutia este compendioasa, adica poate fi privita atat ca o substitutie vulgara, cat si ca o substitutie fideicomisara, ea va fi interpretata ca o substitutie vulgara daca din intentia dispunatorului rezulta ca el nu a inteles sa faca o substitutie fideicomisara, conform principiului dupa care clauza care are doua intelesuri trebuie interpretata in sensul in care poate avea efect, nu in cel cu care nu produce efecte.

e) dubla liberalitate in uzufruct si nuda proprietate, prin care uzufructul unui bun (iar in cazul testamentului chiar al unui patrimoniu sau al unei fractiuni a unui patrimoniu) este dat unei persoane, iar nuda proprietate alteia (art. 704 C.civ.)

Dubla liberalitate in uzufruct si in nuda proprietate nu este o substitutie fideicomisara pentru ca cele doua liberalitati nu sunt succesive, ci concomitente si pentru ca obiectul celor doua liberalitati este diferit, o libera­litate are ca obiect nuda proprietate a bunului, cealalta uzufructul, iar obiectul liberalitatii nu este scos din circuitul civil prin vointa dispunatorului.

In sfarsit, nudul proprietar devine proprietar deplin la moartea uzufructuarului, prin consolidare in temeiul legii, si nu al vointei dispunatorului.

Pentru identitate de argumente (Ubi eadem ratio, ibi idem jus) nu constituie substitutie fideicomisara nici liberalitatile avand ca obiect alte dezmembraminte ale proprietatii.

Sectiunea a IV‑a - Rezerva succesorala

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila. Notiuni

Art. 555 alin. (1) C.civ. defineste proprietatea privata ca fiind "dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege".

Legea margineste in unele cazuri dreptul proprietarului de a dispune liber si nelimitat cu titlu gratuit, fie intre vii (prin donatii), fie pentru cauza de moarte (prin legate), distingand intre cazul in care acesta nu lasa la moartea lui descendenti sau ascendenti privilegiati (tata si mama sau numai unul dintre ei) si/sau pe sotul sau de cazul in care nu lasa asemenea rude in viata.

In primul caz proprietarul poate dispune prin acte cu titlu gratuit numai de o parte din averea sa, libertatea de a dispune cu titlu gratuit fiind limitata prin instituirea rezervei.

In cel de‑al doilea caz proprietarul poate dispune prin acte cu titlu gratuit de toata averea sa.

Rezulta deci ca unii mostenitori ai defunctului, si anume descen­dentii, parintii si sotul supravietuitor, au drept la o parte din mostenire in virtutea legii, chiar impotriva vointei liberale a defunctului.

Rezerva lor succesorala este aparata impotriva donatiilor si legatelor facute de defunct.

Precizam ca legea acorda mostenitorilor rezervatari protectie fata de actele cu titlu gratuit, adica de liberalitatile (donatii si legate) pe care le‑ar face dispunatorul, nu si fata de actele cu titlu oneros, pe care acesta le poate incheia nelimitat, fireste cu respectarea legii.

Acesti mostenitori se numesc rezervatari, iar partea din mostenire pe care legea le‑o transmite prin dispozitii imperative si de care defunctul nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit se numeste rezerva.

Cealalta parte din mostenire, de care defunctul poate dispune liber, atat prin acte cu titlu oneros, cat si prin acte cu titlu gratuit (donatii si legate), se numeste cotitate disponibila.

Rezerva succesorala este deci, partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin liberalitati ori dezmosteniri (art. 1086 C.civ.).

Cotitatea disponibila este partea din bunurile mostenirii care nu este rezervata prin lege si de care defunctul poate dispune in mod neingradit, inclusiv prin liberalitati (art. 1089 C.Civ.).

Rezerva se intemeiaza pe o ratiune de moralitate si echitate. Legiuitorul considera ca nu este admisibil ca un parinte sa‑si dezmosteneasca copilul, ca un copil sa nu lase nimic din averea sa parintilor, sau ca un sot sa il lase fara sprijin pe sotul supravietuitor, dispunand de toate bunurile sale in favoarea altor persoane.

De aceea atribuirea partii din succesiune care constituie rezerva este independenta de vointa proprietarului, fiind transmisa moste­nitorilor rezervatari de lege.

Caracterele juridice ale rezervei succesorale

Din definitia data de art. 1086 C.civ. rezervei rezulta si caracterele ei juridice.

Natura juridica a rezervei consta in faptul ca este o parte a mostenirii si ca aceasta parte a mostenirii este lovita de indis­ponibilitate.

A. Rezerva este partea mostenirii (pars hereditatis) pe care legea o atribuie in mod imperativ mostenitorilor rezervatari, fara a tine seama de vointa liberala a defunctului.

Precizam ca rezerva succesorala este o parte a mostenirii defunctului existenta la data mortii lui, dar calculul rezervei se face in functie de fiecare mostenitor rezervatar, fiind de jumatate din cota lui succesorala virtuala calculata nu la activul net al mostenirii, ci la activul net virtual (la masa succesorala virtuala) care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor facute de defunct.

a) Dreptul la rezerva este un drept propriu, nascut la data deschiderii succesiunii in persoana mostenitorilor rezervatari si nu un drept dobandit pe cale succesorala de la defunct.

Cu alte cuvinte, mostenitorii rezervatari sunt terti fata de liberalitatile defunctului si nu avanzi cauza, deci aceste acte nu le sunt opozabile, cum le sunt cele cu titlu oneros sau actele dezinteresate ale defunctului.

b) Fiind o parte a mostenirii, rezerva poate fi pretinsa numai de mostenitorii legali rezervatari care au vocatie si vin efectiv la mostenire.

Aceasta inseamna ca mostenitorul rezervatar prin clasa si gradul caruia apartine trebuie sa aiba vocatie concreta utila la mostenire si nu trebuie sa fie nedemn sau renuntator.

Cu alte cuvinte, pentru a fi mostenitor rezervatar, trebuie mai intai sa fie mostenitor.

c) Rezerva are un caracter imperativ, intrucat atat categoriile de mostenitori rezervatari, cat si cuantumul rezervei sunt stabilite imperativ de lege si nu pot fi modificate nici prin vointa dispunatorului, nici cu acordul viitorilor mostenitori rezervatari.

Sunt interzise dispunatorului orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar leza drepturile mostenitorilor rezervatari.

Orice clauza care ar tinde sa aduca stirbire drepturilor mostenitorilor rezervatari asupra rezervei este lovita de nulitate absoluta.

d) Intrucat rezerva, ca si cotitatea disponibila, este o parte din mostenire, mostenitorii rezervatari au in principiu dreptul la rezerva in natura, si nu sub forma echiva­lentului banesc.

Ei sunt coproprietari ai bunurilor succesorale, si nu creditori ai valorii rezervei.

Prin exceptie, in cazurile in care bunul donat a fost instrainat de donatar inainte de deschiderea succesiunii ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului si nu mai poate fi adus in natura la masa succesorala, rezerva poate fi atribuita sau intregita prin echivalent banesc.

Mostenitorul rezervatar poate insa accepta atribuirea sau intregirea rezervei prin echivalent banesc.

Precizam ca dispunatorul are libertatea de a hotari bunurile in natura care vor alcatui obiectul legatului in limitele cotitatii disponibile si deci implicit (indirect) rezerva in natura (restul bunurilor din succesiune).

e) Daca exista o pluralitate de mostenitori rezervatari, rezerva se determina si se atribuie in mod individual fiecarui mostenitor rezervatar si nu colectiv.

Aceasta este concluzia care in opinia noastra poate fi trasa din interpretarea literala a dispozitiei art. 1088 C.civ. care dispune "Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal".

Folosirea notiunii de mostenitor legal, si nu de clasa de mostenitori, ne conduce la concluzia ca rezerva se va calcula in concret prin raportare la cota succesorala (partea succesorala) care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal din mostenirea virtuala, adica masa succesorala calculata prin adaugarea aritmetica, la activul net succesoral a donatiilor, si fara sa se scada legatele sau sa se ia in considerare desmostenirile.

f)   Intrucat rezerva este o parte a mostenirii, sunt nule renuntarile la rezerva facuta de mostenitori inainte de moartea defunctului sau renuntarea defunctului la dreptul de a dispune de calitatea disponibila.

Asemenea acte sunt interzise, constituind acte asupra unei mosteniri viitoare; nedeschisa.

g) este o cota fixa (1/2) din cota succesorala care in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor i s-ar fi cuvenit rezervatarului ca mostenitor legal.

In cazul sotului supravietuitor rezerva este o cota fixa (1/2) din cota succesorala ce i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal, cota care variaza in functie de cota clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs.

B. Rezerva este indisponibila pentru cel care lasa mostenirea.

Indisponibilitatea rezervei este relativa pentru ca dreptul de dispozitie al defunctului este limitat numai daca exista mostenitori rezervatari si numai in folosul lor.

Indisponibilitatea rezervei este partiala atat cu privire la bunuri, cat si cu privire la actele oprite de lege.

Cu privire la bunuri, ea nu poate lovi decat o fractiune din mostenire si niciodata intreaga mostenire, indiferent de categoria sau numarul mostenitorilor rezervatari.

Intotdeauna cel care lasa mostenirea va avea o cotitate disponibila, in limitele careia va putea sa faca liberalitati (donatii si legate).

Indisponibilitatea este partiala si sub aspectul actelor oprite, intrucat defunctul nu poate dispune prin liberalitati (acte cu titlu gratuit) de rezerva, dar sunt valabile obligatiile contractate de el cu titlu oneros si chiar cele cu termen de executare la moartea sa.

Deci este gresit a califica rezerva ca inalienabila si insesizabila. Ea este doar indisponibila partial si relativ in sensul celor aratate mai sus.

Mostenitorii rezervatari

"Sunt mostenitori rezervatari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati ai defunctului" (art. 1087 C.civ.).

Sotul supravietuitor are drept la rezerva fie ca vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori rezervatari, fie ca vine in concurs cu mostenitorii nerezervatari.

Nu sunt mostenitori rezervatari ascendentii ordinari si rudele colate­rale ale defunctului, indiferent ca sunt colaterali privilegiati sau colaterali ordinari.

Legea indica, in toate cazurile modalitatea de calcul a rezervei, cuantumul cotitatii disponibile; fiind determinat in mod indirect prin scaderea din masa succe­sorala a rezervei.

A. Rezerva descendentilor

Descendentii defunctului sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit, indiferent daca sunt din casatorie (din aceeasi sau din casatorii diferite) sau din afara casatoriei, daca filiatia a fost stabilita potrivit legii, ori din filiatia stabilita prin adoptie.

Rezerva succesorala a fiecarui descendent mostenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal.

Rezerva se stabileste si se atribuie individual.

Corelativ, cotitatea disponibila care poate forma obiectul liberalita­tilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii este diferenta intre masa succesorala si suma rezervelor mostenitorilor.

Pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile se au in vedere descendentii care vin efectiv la mostenire.

La stabilirea rezervei nu se tine seama de succesibili care au renuntat la mostenire cu exceptia celor obligati la raport potrivit art. 1146 alin. (2) C.civ.

Daca descendentii (clasa a I-a) vin in concurs cu sotul supravietuitor, ei vor culege 3/4 din mostenire.

Cele 3/4 se vor imparti la numarul descendentilor care vin in nume propriu si rezultatul care reprezinta cota lor succesorala se va diviza cu 2, pentru a afla rezerva fiecarui copil.

Cand la mostenire vin alti descendenti decat copiii (gradul I), adica nepotii, stranepotii (descendenti de gradul al II‑lea, al III‑lea etc.), acestia pot veni prin reprezentare succesorala (in cazul predecesului descen­dentului de grad mai mic) sau in nume propriu (atunci cand descendentul de gradul I este nedemn sau renuntator).

In prima situatie cand descendentul in grad subsecvent (gradul al II‑lea, al III‑lea etc.) vine la mostenire prin reprezentarea parintelui lor predecedat, rezerva se va calcula cota succesorala calculata dupa numarul tulpinilor (adica al descendentilor de gradul I).

In a doua situatie, cand mai multi descendenti de grad subsecvent vin la mostenire in nume propriu, ipoteza posibila numai daca toti mostenitorii in gradul I sunt nedemni sau renuntatori, rezerva se va stabili tot la cota succesorala calculata dupa numarul tulpinilor (si nu pe capete) pentru ca rezerva, avand un caracter legal imperativ, nu poate fi majorata prin vointa descendentilor, iar pe de alta parte art. 1088 C.civ. stabileste cuantumul rezervei prin raportare la cota succesorala, care in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal.

B. Rezerva ascendentilor privilegiati (a parintilor)

Prin parinti se inteleg tatal si mama defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Daca adoptia se desface sau este anulata, parintii firesti redobandesc drepturile parintesti, inclusiv dreptul la rezerva succesorala.

Daca la mostenire vine doar un singur parinte care va culege intreaga mostenire, suma sa va fi de jumatate din mostenire.

Daca vin ambii parinti singuri, fiecare va culege 1/2 din mostenire, iar rezerva fiecaruia va fi de 1/4 din mostenire.

Daca la mostenire vine doar clasa a II-a de mostenitori legali, si exista doar un singur parinte, el va culege 1/4 din mostenire, si va avea o rezerva succesorala de 1/8 din mostenire.

Daca vin ambii parinti in concurs cu colaterali privilegiati vor culege impreuna 1/2 din mostenire, deci fiecare va culege 1/4 din mostenire si rezerva fiecaruia va fi tot de 1/8 din mostenire.

Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu clasa a II-a, partea cuvenita acestei clase este din 2/3 din mostenire, la care se vor aplica procentele mentionate mai sus, pentru ipoteza cand slasa a II-a venea singura la mostenire.

Daca sotul supravietuitor vine in concurs doar cu ascendentii privilegiati, partea cuvenita clasei a II-a este de jumatate, la care se vor aplica procentele mentionate mai sus.

Cu alte cuvinte daca sotul supravietuitor vine in concurs cu ambii parinti ai defunctului, fiecare dintre acestia va culege 1/4 din mostenire, si va avea o rezerva succesorala de 1/4 din mostenire.

Daca un singur parinte vine la mostenire, el va culege 1/2 din mostenire, iar rezerva sa va fi de 1/4 din mostenire.

Stabilirea rezervei se face in functie de parintele care vine efectiv la mostenire, si nu este sau renuntator.

C. Rezerva sotului supravietuitor

Rezerva sotului supravietuitor este de 1/2 din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal

Intrucat sotul supravietuitor vine in concurs cu orice clasa de moste­nitori si partea sa succesorala variaza in functie de clasa cu care vine in concurs, in mod necesar si rezerva sa succesorala va fi variabila in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

Rezerva sotului supravietuitor va fi de:

- 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu mostenitori din clasa I (a ascendentilor) indiferent de gradul lor de rudenie cu defunctul si de numarul lor (jumatate din cota legala de 1/4);

- 1/6 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, si cu colateralii privilegiati, de asemenea, indiferent de numarul lor (jumatate din cota legala de 1/3);

- 1/4 din mostenire daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, in ambele cazuri indiferent de numarul lor (jumatate din cota legala de 1/2);

- 3/8 din mostenire, daca vine in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III‑a) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV‑a) in ambele cazuri indiferent de numarul lor (jumatate din cota legala de 3/4);

- 1/2 din mostenire in lipsa oricarei rude din cele patru clase de mostenitori legali, deci jumatate din intreaga mostenire in concurs cu beneficiarul liberalitatii.

Daca in urma casatoriei putative, doua sau mai multe persoane au situatia unui sot supravietuitor, cota succesorala se imparte egal intre acestia, iar pentru a afla rezerva, rezultatul se imparte la 2.

Sotul supravietuitor are rezerva numai asupra dreptului de mostenire legala, nu si asupra dreptului de mostenire special asupra mobilierului si obiectelor de uz casnic.

Aceasta inseamna ca sotul supravietuitor poate fi inlaturat de la aceste bunuri prin actele cu titlu gratuit ale sotului defunct.

Rezerva se va calcula insa asupra intregii mosteniri, in care vor fi incluse si aceste bunuri.

Daca sotul supravietuitor vine in concurs cu alti mostenitori rezerva­tari, rezerva sa se va calcula asupra partii ce ii revine din mostenire si se va imputa asupra cotitatii disponibile si nu asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari.

Cu alte cuvinte, in caz de concurs, atat rezerva sotului supravietuitor, cat si a celorlalti mostenitori rezervatari se calculeaza prin aplicarea in cele din urma a unei fractiuni matematice la cota lor din mostenire si se vor scadea ambele din mostenire, fara ca vreuna din rezerve sa se scada din cealalta.

Rezerva fiecarui mostenitor rezervatar este protejata de lege nu numai impotriva liberalitatilor dispunatorului, dar si impotriva unor eventuale comprimari, diminuari, determinate de calcularea si atribui­rea rezervei altor mostenitori cu care se vine in concurs.

Aceasta inseamna ca rezerva fiecarui mostenitor rezerva­tar se calculeaza asupra mostenirii si ca se vor scade ambele din mostenire, diferenta ramasa fiind cotitatea disponibila de care poate dispune defunctul.

Prin urmare, rezerva mostenitorilor rezervatari micsoreaza disponibilul, dar nu aduce atingere rezervei altor rezervatari.

In cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu descendentii care nu provin din casatoria sa cu defunctul, el nu poate fi gratificat de defunct cu liberalitati neraportabile in limitele cotitatii disponibile ordinare (obisnuite), ci doar in limitele unei cotitati disponibile speciale care este egala cu partea succesorala a copilului care a primit cel mai putin, fara ca aceasta parte sa poata depasi 1/4 din mostenire (art. 1090 C.civ.).

Dispozitia art. 1090 C.civ. are menirea sa ii apere pe copiii din casatoria anterioara a defunctului sau din afara casatoriei impotriva influentelor si presiunilor pe care sotul din a doua casatorie (parintele vitreg) ar putea sa le exercite asupra parintelui recasa­torit determinandu‑l sa faca liberalitati (donatii si legate) in defavoarea copiilor din prima casatorie sau chiar sa dispuna prin testament exheredarea expresa si nominala a acestor descendenti, exheredare de care ar urma sa beneficieze sotul din ultima casatorie.

Dispozitia este insa favorabila in aceeasi masura si copiilor din a doua casatorie, pentru ca limitandu‑se liberalitatile in favoarea sotului supravietuitor, toti copiii, si cei din casatoria anterioara si cei din cea actuala, vor profita in mod egal de cresterea partii succesorale a descendentilor.

Textul are in vedere nu numai pe copiii din casatoria anterioara desfacuta, anulata sau incetata, dar si pe cei din afara casatoriei a caror filiatie este stabilita legal precum si pe cei adoptati.

Sunt avuti in vedere de text numai copiii care vin efectiv la succesiune, adica care nu sunt nedemni sau renuntatori.

Pentru aflarea cuantumului cotitatii disponibile speciale prevazute de art. 1090 C.civ., se procedeaza astfel: la numarul copiilor care vin efectiv la mostenire (din toate casatoriile defunctului si din afara casatoriei ori adoptati) se adauga o unitate (sotul supravietuitor), apoi valoarea mostenirii se imparte la numarul obtinut. Rezultatul obtinut este cotitatea disponibila speciala, cu doua limite insa:

a) sa nu fie mai mare decat partea descendentului care a primit cel mai putin (negratificat);

b) sa nu depaseasca 1/4 din mostenire.

In ce priveste raportul dintre cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 1090 C.civ. si cotitatea disponibila generala prevazuta de art. 1089 C.civ., concluzia este ca cele doua cotitati disponibile nu se cumuleaza, ci ca cea speciala se imputa (se deduce) din cea generala.

Din diferenta intre cotitatea disponibila ordinara (mai mare) si coti­tatea disponibila speciala (mai mica), defunctul poate face liberalitati tertilor, fara a incalca rezerva copiilor.

Art. 1090 C.civ. nu prevede o sanctiune speciala pentru depasirea limitelor cotitatii disponibile speciale, deci se va aplica sanctiunea prevazuta pentru depasirea cotitatii disponibile ordinare, si anume reductiunea (reducerea) liberalitatilor excesive in limitele cotitatii disponibile speciale.

Reductiunea poate fi ceruta numai de descendentii in favoarea carora a fost instituita si numai daca vin efectiv la mostenire.

Daca defunctul a facut liberalitati atat sotului supravietuitor, cat si unei alte persoane, liberalitatile facute sotului din ultima casatorie nu trebuie sa depaseasca cotitatea disponibila speciala, iar impreuna cele doua liberalitati sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara aducand atingere rezervei succesorale a descendentilor.

In caz de depasire se va tine seama de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.

Daca liberalitatea in favoarea sotului din ultima casatorie este facuta intr‑o forma simulata, sanctiunea nu va fi reductiunea in limitele cotitatii disponibile speciale, ci nulitatea relativa a liberalitatii (art. 992 alin. (1) C.civ.) chiar daca aceasta s‑ar incadra in limitele prevazute de art. 1090 C.civ., pentru ca in acest caz se sanctioneaza intentia de fraudare a drepturilor descendentilor defunctului, prezumata absolut de lege, si nu doar simpla depasire a cotitatii disponibile speciale.

"Sanctiunea nulitatii relative se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse.

Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascedentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane (art. 992 alin. (2) C.civ.).

Calculul rezervei si al cotitatii disponibile

Calculul rezervei este necesar pentru a sti daca donatiile sau legatele facute de defunct depasesc cotitatea disponibila si, prin urmare, daca sunt excesive si in consecinta supuse reductiunii, intrucat aduc atingere dreptu­rilor mostenitorilor rezervatari.

Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal.

Pentru a calcula rezerva succesorala, este necesar deci sa se stabileasca in prealabil, cota succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar, iar aceasta implica stabilirea valorii masei succesorale in functie de care se stabileste rezerva succesorala si cotitatea disponibila.

Rezerva succesorala este o parte a mostenirii defunctului existenta la data mortii lui, dar calculul rezervei se face in functie de fiecare mostenitor rezervatar, fiind de jumatate din cota lui succesorala virtuala calculata nu la activul net al mostenirii, ci la activul net virtual (la masa succesorala virtuala) care i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor facute de defunct.

Pentru calculul rezervei este deci necesara reconstituirea patri­moniului defunctului asa cum ar fi fost el daca defunctul nu ar fi facut liberalitati, cu alte cuvinte la bunurile existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii se adauga contabil si valoarea donatiilor facute de defunct.

In concluzie, rezerva nu este o fractiune din averea efectiva a defunctului la data decesului, ci o fractiune dintr‑o masa de calcul, masa succesorala virtuala.

Valoarea masei succesorale, in functie de care se determina rezerva succesorala si cotitatea disponibila, se stabileste astfel:

a) determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;

b) determinarea activului net al mostenirii, prin scaderea pasivului succesoral din activul brut;

c) reunirea fictiva, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea.

A. Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la deschiderea succesiunii

Prin bunuri existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii (activul brut) se inteleg toate bunurile mobile, imobile si drep­turile asupra acestora, precum si creantele care apartin defunctului la deschiderea succesiunii, chiar daca el ar fi dispus de ele prin legat sau donatie de bunuri viitoare.

In activul brut succesoral vor fi incluse drepturi precum:

a) dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile (con­s­tructii si terenuri);

b) drepturile reale dezmembraminte ale dreptului de proprietate care nu au caracter viager (servitutii, concesiune etc.);

c) drepturile reale care garanteaza dreptul de creanta (ipoteca, gajul etc.);

d) drepturile de creanta izvorate din contracte, delicte, quasi‑contracte si quasi‑delicte;

e) drepturile care au apartinut defunctului si care se valorifica prin actiuni cu caracter patrimonial, aflate in curs de judecata;

f) dreptul de folosinta asupra locurilor de inmormantare concesionate pe termen nelimitat. In aceste locuri vor putea fi inmormantati titularii concesiunii, sotii sau sotiile, precum si ascendentii si descendentii lor. (art. 11 din Hotararea Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 56/28.06.1993);

g) drepturile de autor cu continut economic (patrimonial) prevazute de art. 25 din Legea nr. 8/1996 cu privire la drepturile de autor.

Nu sunt considerate bunuri existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii si nu vor fi incluse in masa de calcul a rezervei:

a) drepturile viagere (uzufruct, uz, habitatie, pensia de intretinere si renta viagera) care se sting prin moartea titularului lor;

b) bunurile lipsite de valoare patrimoniala (hartii de familie, portrete, diplome etc.);

c) creantele sub conditia suspensiva nu au valoare actuala, intrucat pana la implinirea conditiei nu se stie daca defunctul este creditor, ulterior daca conditia se implineste, valoarea acestei creante se va cuprinde in masa de calcul printr‑o operatie de lichidare suplimentara;

d) fructele civile si naturale ajunse la scadenta sau percepute dupa deschiderea succesiunii ori adaugiri sau imbunatatiri ale bunurilor succesorale facute dupa aceasta data;

e) drepturile tertului beneficiar dintr‑un contract de fidejusiune sau dintr‑un contract de asigurare in care cel asigurat este un tert desemnat de catre de cujus (pentru ca dreptul tertului beneficiar este un drept propriu nascut din contract, nu din succesiunea autorului lor);

f) dreptul de locatiune nascut dintr‑un contract de inchiriere.

Bunurile si drepturile aflate in patrimoniul defunctului la data mortii acestuia trebuie, evaluate baneste pentru ca din punctul de vedere al rezervei, bunurile existente nu sunt privite in indivi­dualitatea lor, ci numai ca valori active ale unei universalitati.

Evaluarea se face in functie de valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate, tinandu-se insa cont de starea lor in momentul donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donatie

Daca bunurile au fost instrainate de donatar, se tine seama de valoarea lor la data instrainarii.

Daca bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se tine cont de valoarea, la data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea lor la momentul dobandirii.

Daca insa devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este luata in considerare.

In masura in care bunul donat sau cel care l-a inlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive.

Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data deschiderii mostenirii.

Nu se va tine seama in stabilirea rezervei de darurile obisnuite, de donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta.

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita potrivit celor aratate mai sus.

La stabilirea rezervei nu se tine seama de succesibilii rezervatari care au renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport de catre donator prin stipulatie expresa in contractul de donatie, chiar si in cazul renuntarii la mostenire (art. 1091 alin. (5) C.civ.).

In acest din urma caz donatarul va readuce la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.

Cu privire la dreptul de autor a carui valoare patrimoniala nu poate fi apreciata in momentul deschiderii succesiunii s‑a propus atribuirea cotei de rezerva din dreptul de creatie intelectuala mostenitorului rezervatar, iar legatarului cotitatea disponibila urmand ca legatarul sa preia din remuneratiile de autor cuvenite mostenitorului rezervatar o suma corespun­zatoare procentului pe care il reprezinta cotitatea disponibila din celelalte bunuri ale succesiunii.

B. Scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente si obtinerea activului net

Rezerva este o fractiune din activul net al mostenirii.

Pasivul succesoral trebuie sa fie scazut din activul brut pentru ca drepturile mostenitorilor rezervatari si ale legatarilor nu pot fi satisfacute decat dupa plata creditorilor succesiunii.

In principiu, toate obligatiile patrimoniale ale defunctului se scad din activul brut al mostenirii, inclusiv datoriile fata de mostenitori.

Nu se vor deduce din activul brut:

a) obligatiile care se sting prin moartea defunctului, cum ar fi obligatia de intretinere datorata de defunct sotului sau rudelor sale;

b) obligatiile morale (de exemplu, prescrise);

c) obligatiile sub conditie suspensiva nu se vor scadea pentru ca nu s‑au nascut. La indeplinirea conditiei, ele vor fi scazute printr‑o lichidare suplimentara.

Datoriile defunctului, stinse prin confuziune cu creanta impotriva unui mostenitor, se vor scadea din activ, pentru ca in activ se va inscrie creanta impotriva mostenitorului.

Impozitele si taxele datorate de defunct la decesul sau si neachitate vor fi scazute din activ.

In ce priveste datoriile aleatorii (de exemplu o renta viagera sau o obligatie de intretinere datorate de defunct care nu s‑ar stinge la moartea lui) se vor scadea din activul succesoral. Cuantumul datoriei se va stabili prin metodele societatilor de asigurare sau prin metoda admisa de legislatia financiara (valoarea rentei sau intretinerii pe 10 ani).

Se vor scadea din activul brut chiar si sarcinile succesiunii, adica obligatiile care au luat nastere dupa moartea de cujus‑ului, cum sunt: cheltuielile de inmormantare (funeris impensa), cele facute cu ocazia punerii pecetilor, inventarului, a procedurii succesorale, a evaluarii bunu­rilor succesorale etc.

In cheltuielile de inmormantare intra si pomenile (parastasele) ce se obisnuiesc a se face, dupa starea defunctului, doliul vaduvei, cheltuielile necesare pentru ridicarea unui cavou.

Valoarea datoriilor litigioase se va stabili prin buna invoiala sau prin judecata.

Pentru a obtine activul net, trebuie scazut pasivul succesoral din activul brut si numai dupa aceea se va face reunirea fictiva a valorii donatiilor la valoarea bunurilor existente.

Este logic sa fie asa pentru ca numai bunurile existente la data deschiderii succesiunii constituie gajul creditorilor succesiunii, nu si donatiile care se reunesc fictiv, valoric, la valoarea bunurilor existente.

Ordinea fireasca a operatiilor infatisata mai sus prezinta interes practic in cazul in care mostenirea este insolvabila.

Legiuitorul vrea ca, inainte de a se calcula cotitatea disponibila si rezerva, sa se scada datoriile defunctului, pentru ca nu se considera avere succeso­rala decat ceea ce ramane dupa plata acestor datorii.

C. Reunirea fictiva a valorii bunurilor donate la activul net

Activul net al mostenirii trebuie intregit cu valoarea bunurilor donate de catre defunct.

Reunirea este fictiva, valorica, nu efectiva.

Bunurile donate nu reintra efectiv in mostenire, ci valoarea lor se adauga fictiv valorii activului net.

Scopul reunirii fictive a valorii bunurilor donate la activul net este de a‑i apara pe mostenitorii rezervatari impotriva liberalitatilor excesive facute de defunct in timpul vietii sale.

Sunt supuse acestei operatii toate donatiile facute de defunct indiferent sub ce forma au fost realizate (act autentic, dar manual, donatii simulate si indirecte) si indiferent cui au fost facute (unei terte persoane sau unui mostenitor).

Daca donatia a fost facuta unui mostenitor, ea va fi supusa reductiunii in masura in care ar fi excesiva, numai daca mostenitorul accepta succesiunea sau renuntator fiind a fost obligat de donator prin stipulatie expresa in contractul de donatie la raportul donatiei chiar si in caz de renuntare (art. 1147 alin. (2) C.civ.).

Nu are importanta din punctul de vedere al calculului rezervei daca donatia este sau nu supusa raportului.

Vor intra in masa de calcul si bunurile care au facut obiectul unei imparteli de ascendent si chiar donatiile de mica valoare, facute din veniturile dispunatorului.

Nu vor face obiectul reunirii fictive, intrucat reprezinta cheltuieli obisnuite sau indeplinirea unor obligatii stabilite de normele sociale de conduita:

a) darurile obisnuite care sunt oferite pentru a satisface anumite indatoriri sociale;

b) donatiile remuneratorii;

c) cheltuielile de intretinere, educatie si invatatura, a descendentilor parintilor sau sotului in masura in care nu sunt excesive;

d) cheltuielile de nunta.

Valoarea bunurilor, care au facut obiectul unor acte cu titlu oneros incheiate de de cujus nu este supusa operatiunii de reunire fictiva.

Daca insa actul oneros deghizeaza donatii, atunci valoarea acestora se adauga activului net.

Legea instituie in favoarea mostenitorilor rezervatari si o prezumtie de gratuitate cu privire la anumite acte cu titlu oneros incheiate de cel care lasa mostenirea.

Art. 1091 alin. (4) C.civ. dispune ca: "Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendant privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare."

In concluzie, pentru a se calcula rezerva trebuie obtinuta valoarea masei succesorale.

Valoarea masei succesorale se obtine scazand din valoarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului la deschiderea succesiunii (activul brut), pasivul succesoral (valoarea datoriilor defunctului) si adaugandu‑se fictiv la activul net astfel rezultat valoarea donatiilor facute de defunct in timpul vietii, fara sa se tina seama de dezmostenirile dispuse de acesta.

Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila

I. Liberalitatile facute unor gratificati nerezervatari (persoane straine de mostenire sau mostenitori nerezervatari) se imputa numai asupra cotitatii disponibile pana la epuizarea acesteia, iar daca o depaseste este supusa reductiunea in masura excedentului.

II. Daca donatarul sau legatarul este un mostenitor rezervatar, impu­tarea liberalitatilor se face diferit, dupa cum mostenitorul renunta la mostenire sau accepta mostenirea.

A. Daca mostenitorul rezervatar renunta la mostenire, el pierde retroactiv dreptul la mostenire si la rezerva si va deveni strain de mostenire.

El poate pastra donatia sau cere legatul ce i s‑a facut in limitele cotitatii disponibile, iar pentru ce depaseste cotitatea disponibila este supusa reductiunii.

Deci gratificatul renuntator la mostenirea legala nu mai are calitatea de rezervatar, dar pastreaza calitatea de donatar sau, daca accepta mostenirea testamentara, pe aceea de legatar, pentru ca prin derogare de la caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala, mostenitorul legal gratificat prin testament poate opta diferit potrivit art. 1102 alin. (2) C.civ., cu privire la mostenirea legala si la legat, avand vocatie multipla la mostenire.

El va putea pastra liberalitatea care i‑a fost facuta (donatie sau legat) care se va imputa asupra cotitatii disponibile.

In cazul in care ar depasi cotitatea disponibila, liberalitatea va fi reductibila in masura excedentului.

B. Daca mostenitorul rezervatar este acceptant va trebui sa deosebim dupa cum liberalitatea este sau nu supusa raportului.

a) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si libertatea nu este supusa raportului, ea se imputa asupra cotitatii disponibile. Daca este cazul, excedentul se imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul si, daca o pedepseste, este supus reductiunii.

b) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si libertatea este supusa raportului, ea se imputa asupra rezervei celui gratificat, iar, daca exista, excedentul se imputa asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul a stipulate imputarea sa asupra rezervei globale.

In acest ultim caz, numai partea care excede rezervei globale se imputa asupra cotitatii disponibile. In toate cazurile, daca se depaseste cotitatea disponibila, liberalitatea este supusa reductiunii.

Daca exista mai multe liberalitati, imputarea se face potrivit tinand seama si de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.

Reductiunea liberalitatilor excesive

A. Notiune. Cine poate cere reductiunea liberalitatilor excesive

Sanctiunea depasirii limitei prevazute de lege pentru a dispune cu titlu gratuit este reductiunea liberalitatii, si nu nulitatea actului de liberalitatii.

Altfel spus, liberalitatile excesive vor fi lipsite de eficacitate in masura in care aduc atingere rezervei, fiind supuse reductiunii in limitele cotitatii disponibile, la cerere (art. 1092 C.civ.).

Dreptul de a invoca reductiunea in scopul reintregirii rezervei apartine "mostenitorilor rezervatari, succesorilor lor si creditorilor chirografari ai mostenitorilor rezervatari" (art. 1093 C.civ.).

Daca mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune, acesta se transmite, fiind un drept patrimonial, propriilor mostenitori.

In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acstuia (art. 1094 alin. (3) C.civ.).

Dobanditorul cu titlu particular de la mostenitorul rezervatar are calitatea de tert si nu poate cere reductiunea in locul rezervatarului.

Nu beneficiaza de reductiune creditorii defunctului.

Nu pot invoca reductiunea donatarii si legatarii, intrucat aceasta este indreptata impotriva lor.

Dreptul de a cere reductiunea se naste o data cu nasterea dreptului la rezerva, adica in momentul deschiderii succesiunii.

Dreptul se naste insa direct in persoana mostenitorului rezervatar, fiind un drept personal pe care acesta il exercita in nume propriu si nu in calitate de succesor al defunctului.

Este o consecinta a faptului ca dreptul la rezerva este un drept acordat de lege si nu de defunct.

B. Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune

Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala a celor interesati

In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz (art. 1094 alin. (1) C.civ.).

a) In cazul in care mostenitorul rezervatar si persoanele gratificate prin donatii sau legat se inteleg, reductiunea liberalitatilor excesive se va realiza prin buna invoiala, pe cale extrajudiciara.

In acest sens, art. 82 alin. 2 si 3 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici prevede ca "De asemenea procedura succesorala (necontencioasa - n.n.) se poate incheia de indata, in temeiul unui testament, daca acesta indeplineste conditia legala de forma, nu contine dispozitii contrare legii si nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora.

In aceleasi conditii, notarul public va putea stabili drepturile legata­rului particular asupra bunurilor determinate prin testament.

Notarul public, avand acordul tuturor mostenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalitatilor pana la limitele prevazute de lege".

b) In lipsa unei invoieli a celor interesati, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz (art. 1094 alin. (2) C.civ.).

"Daca partile interesate in conflict nu cad de acord, neinte­legerile vor fi solutionate pe cale judecatoreasca, in cadrul procedurii succesorale contencioase" prevede in acelasi sens art. 78 lit. b. din Legea nr. 36/1995).

Mijlocul procedural concret care va fi folosit este diferit dupa cum obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia mostenitorilor rezervatari sau se afla in posesia gratificatului (beneficiarul liberalitatii).

Daca obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia gratifi­catului, cum se intampla de regula in cazul bunurilor donate, moste­nitorii rezervatari sunt cei care trebuie sa ceara reductiunea promovand in fata instantei actiunea in reductiune.

Intregirea rezervei ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura (art. 1097 alin. (2) C.civ.).

Actiunea in reductiune este o actiune patrimoniala personala (nu reala) care nu confera rezervatarului reclamant dreptul de a urmari bunul la un tert subdobanditor caruia donatarul i l‑a transmis intre timp.

In acest din urma caz, intregirea rezervei se va face prin echivalent (art. 1097 alin. (3) C.civ.).

Pe de alta parte, ea este o actiune divizibila, adica poate fi promovata numai pentru partea de rezerva care se cuvine reclamantului si admiterea ei profita numai rezervatarului reclamant.

"In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia" (art. 1094 alin. (3) C.civ.).

Actiunea in reductiune trebuie introdusa in termenul general de prescriptie de 3 ani care incepe sa curga de la nasterea dreptului la rezerva si la reductiune, adica de la deschiderea mostenirii.

Totusi in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunos­tinta, fara vina sa, de existenta liberalitatii prin care i s‑a stirbit rezerva, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand au cunoscut existenta acesteia si caracterul ei excesiv.

Daca obiectul liberalitatii excesive se afla in posesia mostenitorului rezervatar (este in mod obisnuit cazul legatelor) care refuza sa le predea, gratificatul urmeaza sa isi valorifice dreptul la liberalitate pe calea actiunii in justitie pentru predarea obiectului liberalitatii.

In acest proces in care va figura ca parat, mostenitorul rezervatar se va apara invocand reductiunea pe cale de exceptie de reductiune.

Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv (art. 1095 alin. (3) C.civ.).

Dovada depasirii cotitatii disponibile este in sarcina mostenitorilor rezervatari. Ea se poate face cu orice mijloc de proba permis de lege.

C. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive

In cazul in care defunctul a facut liberalitati in limitele cotitatii disponibile nu se pune problema reductiunii si a ordinii reductiunii lor; toate vor fi predate gratificatilor in integralitatea lor.

Daca defunctul a facut liberalitati cu depasirea cotitatii dispo­nibile si deci cu incalcarea rezervei, liberalitatile excesive vor fi supuse reductiunii.

Nu absolut toate liberalitatile vor fi insa reduse.

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive este guvernata de trei reguli:

a) legatele se reduc inaintea donatiilor;

b) legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte legate;

c) donatiile se reduc succesiv, in ordine inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua.

Donatiile concomitente se reduce toate deodata si proportional, afara daca donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte donatii.

Daca beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda la reductiunea donatiei anterioare (art. 1096 C.civ.).

a) In cazul in care defunctul a facut atat legate, cat si donatii care impreuna depasesc cotitatea disponibila, legatele se vor reduce inaintea donatiilor, ca o consecinta a principiului irevocabilitatii donatiilor.

Legatele sunt cronologic si logic ultimele liberalitati ale defunctului pentru ca ele isi produc efecte doar la moartea acestuia.

Regula prevazuta de art. 1096 alin. (1) C.civ. este imperativa si clauza prin care testatorul ar stipula ca legatele sa se reduca dupa donatii sau in acelasi timp cu ele este nula absolut.

b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional

In cazul in care totalul legatelor, luate fie singure, fie reunite cu donatiile facute de defunct, ar depasi cotitatea disponibila, toate legatele universale sau cu titlu universal, cat si cele cu titlu particular, indiferent daca au fost prevazute in acelasi testament sau in testamente diferite, sunt supuse reducerii simultane si proportional cu valoarea lor.

Solutia legii este logica, intrucat toate legatele isi produc efectele in acelasi moment, al mortii testatorului.

Regula reducerii proportionale a legatelor excesive nu este imperativa, pentru ca se intemeiaza pe vointa prezumata a testatorului.

Prin urmare, testatorul poate dispune ca un legat sa fie platit cu prefe­rinta fata de altele. Legatul preferential va fi redus numai daca rezerva nu a fost intregita prin reducerea celorlalte legate.

c) Donatiile se reduc succesiv in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua intrucat donatiile cele mai vechi sunt facute din cotitatea disponibila si numai cele noi au putut depasi cotitatea disponibila si incalca rezerva.

Dispozitia art. 1097 alin. (3) C.civ. are caracter imperativ, intrucat principiul irevocabilitatii donatiilor este de ordine publica.

Donatiile facute dupa epuizarea cotitatii disponibile se reduc in intre­gime, cele care depasesc numai in parte disponibilul se reduc numai partial, in masura excedentului.

Daca insa exista mai multe donatii care depasesc cotitatea disponibila avand aceeasi data, ele se reduc proportional cu valoarea fiecareia, afara daca defunctul nu si‑a exprimat o preferinta pentru o donatie.

In acest caz, donatia preferata se va reduce ultima si numai daca reducerea celorlalte nu a reintregit rezerva, norma juridica cuprinsa in art. 1097 alin. (4) avand un caracter dispozitiv.

Data donatiilor facute prin act autentic este data incheierii de autentificare a notarului public.

Vechimea donatiilor neautentice (donatii deghizate, indirecte), dar constatate prin inscris sub semnatura privata se determina dupa momentul cand actul a dobandit data certa, cel mai tarziu la data mortii donatorului.

Data darurilor manuale, pentru a fi opozabila, se va putea dovedi cu orice mijloace de proba.

In sfarsit, insolvabilitatea donatarului posterior va fi suportata de catre donatarul anterior a carei donatie va fi redusa.

D. Efectele reductiunii

Efectele reductiunii vor fi diferite dupa cum reductiunea se refera la legat sau la donatie.

a) Reductiunea legatului are drept efect ineficacitatea legatului, in tot sau in parte, in masura ceruta pentru reintregirea rezervei succesorale.

Daca mostenitorul rezervatar este in posesia obiectului legatului, efectul translativ al liberalitatii va fi limitat la cotitatea disponibila, iar rezervatarul va pastra proprietatea si posesia bunurilor care fac obiectul legatului in masura in care liberalitatea este excesiva.

Ocrotirea mostenitorului rezervatar va fi deplina pentru ca rezerva se va intregi intotdeauna in natura.

b) Reductiunea donatiei are drept efect desfiintarea totala sau partiala a liberalitatii, in masura ceruta pentru reintregirea rezervei succesorale.

Desfiintarea va fi totala daca cotitatea disponibila a fost epuizata prin donatii cu data anterioara si partiala, daca si in masura in care donatia a stirbit rezerva.

Desfiintarea produce efecte retroactive, de la data deschiderii succesiunii, si, in consecinta, mostenitorul rezervatar va putea cere restitui­rea bunurilor in natura.

Intregirea rezervei, ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura.

Reductiunea se realizeaza prin echivalent in cazul in care, inainte de deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului.

Cand donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donatiei, acesta va putea pastra in contul rezervei sale partea care depaseste cotitatea disponibila.

Daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar obiectul donatiei este un imobil si partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate pastra imobilul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin luare mai putin sau prin echivalent banesc.

In cazul intregirii rezervei in natura, gratificatul pastreaza fructele partii din bun care depaseste cotitatea disponibila perceputa pana la data la care cei indreptatiti au cerut reductiunea.

Tot ca o consecinta a faptului ca reductiunea (rezolutiunea) donatiei excesive produce efecte retroactive, dar numai de la data deschiderii succe­siunii si nu de la data facerii donatiei, reductiunea nu va aduce nici o atingere instrainarilor sau grevarilor facute de donatar inainte de moartea donatorului defunctul.

Daca actul de instrainare sau grevare este posterior datei cand mostenirea s‑a deschis (data la care se reintregeste rezerva prin efectul reduc­tiunii), el nu va produce efecte fata de mostenitorul rezervatar, ca fiind facut de o persoana care la data actului nu era proprietar.

Este o aplicare a principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.

In cazul in care donatia a avut ca obiect dreptul de proprietate asupra unui imobil, pentru a produce efecte fata de terti acesta trebuie inscris in cartea funciara (art. 22 din Legea nr. 7/1996).

Hotararea de reductiune a donatiei va trebui si ea inscrisa in cartea funciara, pe calea unei actiuni in rectificare (art. 35‑38 din Legea nr. 7/1996).

Potrivit art. 1098 C.civ., daca liberalitatea - donatie sau legat - are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit dreptului comun.

Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face potrivit dreptului comun.

Art. 1098 C.civ. este aplicabil doar daca defunctul a facut o singura liberalitate. Daca a facut mai multe liberalitati, dintre care una in uzufruct sau in renta viagera, se impune evaluarea pentru a fi posibila aplicarea regulilor care carmuiesc ordinea reductiunii liberalitatilor excesive si calculul cotitatii disponibile.

Dispozitia art. 1098 C.civ. nu are caracter imperativ, deci partile se pot intelege si asupra unui alt mod de reductiune a liberalitatii excesive.

Raportul donatiilor

A. Notiune. Corelatia intre raportul donatiilor si reductiunea donatiilor

I. Notiune

Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel ce lasa mostenirea.

In lipsa de stipulatie contrara din partea donatorului, cei mentionati mai sus sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea defunctului in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei (art. 1146 C.civ.).

Obligatia de readucere la masa succesorala a bunurilor donate se numeste obligatie de raport, iar executarea acestei obligatii se numeste raport.

Obligatia de raport are ca scop sa asigure egalitatea intre descendentii defunctului, precum si dintre acestia si sotul supravietuitor.

Raportul se intemeiaza pe vointa prezumata a donatorului, care, daca a facut o donatie sotului sau vreunuia dintre descendentii sai, este presupus ca a inteles sa faca gratificatului numai un avans asupra partii din mostenire care i s‑ar cuveni, fara a intentiona sa rupa egalitatea intre mostenitori.

Desi sunt obligati sa readuca la masa succesorala donatiile primite, donatarii pastreaza unele avantaje:

a) intrucat au fost posesori de buna‑credinta ai bunurilor donate, ei pastreaza fructele bunurilor culese pana la data succesiunii;

b) la deschiderea succesiunii, donatarii au dreptul sa aleaga intre acceptarea succesiunii si implicit raportarea donatiei sau renuntarea la succesiune si pastrarea donatiei;

In caz de renuntare la mostenirea legala, descedentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii disponibile.

Prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.

c) in cazurile cand legea permite ca raportul donatiei sa se faca prin echivalent, donatarii pot pastra bunurile primite cu acest titlu.

Intrucat raportul este intemeiat pe vointa prezumata a dona­torului, acesta va putea scuti de obligatia de raport pe mostenitorul gratificat.

In acest caz, donatia va avea un caracter preciputar (definitiv), adica este facuta peste partea de mostenire ce se cuvine moste­nitorului scutit de raport.

II. Corelatia intre raportul donatiilor si reductiunea libera­litatilor excesive

Raportul donatiilor nu se confunda cu operatiunea de adaugare fictiva la activul net a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii pentru stabilirea masei de calcul a rezervei succesorale si respectiv a cotitatii disponibile, pentru ca:

a. raportul donatiilor implica o readucere efectiva, in natura sau prin echivalent, a bunurilor donate la masa succesorala, in timp ce operatiunea de adaugare la activul net a valorii donatiilor pentru stabilirea "masei de calcul" este o operatiune fictiva, de "calcul pe hartie";

b. raportul donatiilor priveste numai donatiile facute fara scutire de raport descendentilor si sotului supravietuitor numai cand vine in concurs cu descendentii, in timp ce operatiunea de "reunire fictiva" a valorii priveste toate donatiile, indiferent daca persoana gratificata este un mostenitor sau un tert.

Raportul donatiilor nu se confunda nici cu reductiunea liberalitatilor excesive pentru ca:

a. finalitatea raportului donatiilor este asigurarea egalitatii intre anumite categorii de mostenitori, foarte apropiate defunctului, in timp ce finalitatea reductiunii este de a desfiinta liberalitatile care au depasit cotitatea disponibila, incalcand rezerva succesorala;

b. raportul are ca obiect numai donatiile, in timp ce reductiunea are ca obiect orice liberalitate excesiva (donatie sau legat);

B. Conditiile obligatiei legale de raport a donatiilor

Pentru ca o persoana sa fie obligata la raportul donatiilor se cer indeplinite cumulativ patru conditii:

a) sa fie chemati la mostenire doi sau mai multi mostenitori cu vocatie legala in calitate de descendenti ai defunctului sau de sot supravie­tuitor, acesta din urma numai daca vine in concurs cu descendentii.

Descendentii datoreaza raportul indiferent de gradul de rudenie cu defunctul si indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.

Ceilalti mostenitori legali si legatarii nu au obligatia de raport a donatiilor.

Intrucat insa raportul este bazat pe vointa de cujus‑ului, acesta va putea obliga la raportul donatiilor si pe alti mostenitori decat pe descendenti si pe sotul supravietuitor, fara sa se poata invoca nulitatea care loveste pactele asupra unei succesiuni viitoare, pentru ca defunctul isi exprima doar vointa de a asigura egalitatea dintre succesori.

b) mostenitorul obligat la raport sa fi acceptat succesiunea.

In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra libertatea primita in limitele cotitatii disponibile.

Totusi, prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce la mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.

c) mostenitorul legal sa aiba si calitatea de donatar.

Numai coexistenta celor doua calitati in aceeasi persoana la data deschiderii succesiunii justifica obligatia de raport a donatiei.

Mostenitorul datoreaza raportul pentru donatiile primite personal de la donatar. Altfel spus, mostenitorul datoreaza raportul pentru sine si nu pentru altul.

In acest sens, donatia facuta de defunct descenden­tului mostenitorului sau sotului mostenitorului nu se raporteaza, chiar daca ei ar fi fost persoane interpuse, prezumandu‑se ca donatia s‑a facut cu scutire de raport, iar daca donatia s‑a facut la doi soti impreuna, se rapor­teaza numai partea sotului care are si calitatea de mostenitor.

Cand insa donatia a fost facuta ascendentului celui chemat la mostenire, trebuie distinse doua situatii:

- daca descendentul vine la mostenire prin reprezentare succesorala el este obligat sa raporteze donatia pe care ascendentul sau (reprezentatul) a primit‑o de la defunct, chiar daca nu l-a mostenit pe cel pe care il reprezinta.

Este singurul caz in dreptul nostru in care, prin exceptie de la regula, raportul este datorat pentru altul.

In afara de donatiile facute parintelui sau, descendentul (nepotul) care vine la mostenire prin reprezentare este obligat sa raporteze si donatiile ce i‑au fost personal facute de defunct (bunicul sau). In aceasta din urma situatie, descendentul vine la mostenire in locul celui reprezentat, dar o face in temeiul propriei sale vocatii succesorale, avand la deschiderea succesiunii dubla calitate de donatar si mostenitor;

- daca descendentul vine la mostenire in nume propriu (parintele sau donatar in viata fiind renuntator sau nedemn), el nu este obli­gat sa raporteze donatia primita de parintele sau, intrucat calitatile de donatar si mostenitor nu sunt intrunite in aceeasi persoana.

Solutia este valabila chiar daca dupa deschiderea mostenirii defunc­tului (bunicul), tatal donatar ar muri, iar mostenitorul ar accepta si ar culege succesiunea acestuia. Solutia este fundata pe principiul ca mostenitorul datoreaza raportul doar pentru sine si nu pentru altul.

d) donatia sa nu fi fost facuta cu scutire de raport.

Scutirea de raport trebuie sa fie facuta expres de donator, in formele prevazute de lege pentru liberalitati, fiind ea insasi o liberalitate.

Cu alte cuvinte, scutirea de raport poate fi acordata fie prin insasi actul de donatie, fie printr‑un inscris separat, intocmit insa in forma autentica sau in forma testamentara.

Manifestarea de vointa a donatorului in sensul scutirii de raport nu trebuie facuta in termeni sacramentali, dar ea trebuie sa fie expresa si neindoielnica.

Deghizarea donatiei implica scutirea de raport cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport.

Aceeasi solutie ar trebui admisa pentru identitate de motive si in cazul darurilor manuale.

Scutirea de raport nu are nici o influenta cu privire la reductiunea donatiei excesive.

Cu alte cuvinte, daca prin donatia facuta cu scutire de raport s‑a incalcat rezerva comostenitorilor, mostenitorul donatar nu va fi obligat la raport, dar va suporta reducerea ei in limitele cotitatii disponibile, conform regulilor generale ale reductiunii liberalitatilor excesive.

C. Persoanele care pot cere raportul

Intrucat obligatia de a raporta donatiile este reciproca intre descen­dentii defunctului si sotul supravietuitor, oricare dintre ei poate cere raportul donatiei de care a beneficiat comostenitorul.

"Dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor, precum si, pe cale oblica, creditorii personali ai acestora" (art. 1148 C.civ.).

Dreptul de a cere raportul are un caracter individual si donatia se va raporta numai in masura drepturilor comostenitorilor solicitanti.

Dreptul la raport poate fi exercitat si de creditorii personali ai mostenitorului inactiv, pe cale oblica.

In schimb, creditorii defunctului (ai succesiunii) si legatarii nu pot pretinde ca mostenitorii sa faca raport.

Din redactarea categorica a art. 1148 C. civ. rezulta ca nici mostenitorii titularului dreptului la raport nu pot folosi raportul.

Sarcina dovedirii donatiei raportabile incumba celui care cere raportul conform principiilor generale in materie de sarcina a probei.

D. Donatiile supuse raportului

Sunt supuse raportului toate donatiile facute de defunct succesibililor obligati la raport, indiferent de forma lor de realizare: prin act autentic, dar manual, donatie simulata sau donatie indirecta.

Donatiile cu sarcini sau remuneratorii sunt raportabile numai in masura in care constituie efectiv o liberalitate, adica numai pentru exceden­tul peste valoarea sarcinilor sau a serviciilor remunerate.

De regula, trebuie raportat la echivalentul obiectului donatiei, adica al bunului iesit din patrimoniul defunctului.

Sunt supuse raportului, asa cum am aratat, si donatiile indirecte daca din imprejurarile de fapt nu rezulta neindoielnic intentia donatorului de a scuti pe cel gratificat de raport.

Astfel, vor fi supuse raportului:

a) renuntarea defunctului la un drept.

Beneficiarul renuntarii, daca vine la mostenirea renuntatorului, va trebui sa raporteze comostenitorilor emolumentul cules prin efectul renuntarii.

Nu are relevanta daca renuntarea a fost facuta in favoarea cuiva sau este abdicativa.

Ea trebuie facuta insa cu intentia de a gratifica un descendent sau pe sotul supravietuitor. Intentia de liberalitate este prezumata pana la proba contrara in cazul renuntarilor la drepturi.

b) iertarea de datorie facuta de defunctul creditor al des­cendentului sau sotului este prezumata liberalitate indirecta supusa raportului;

c) donatiile indirecte facute de parinte descen­dentului lui.

Art. 758 din fostul Cod civil prevedea ca "mostenitorul este dator a raporta aceea ce parintele a cheltuit cu dansul inzestrandu‑l, pro­curandu‑i vreo cariera sau platindu‑i datoriile".

Dispozitia isi are aplicabilitate si sub regimului noului cod civil.

d) primele de asigurare pe care defunctul le‑a platit asigu­ratorului cu care a incheiat o asigurare pe viata in beneficial unui descendent sau a sotului supravietuitor constituie o donatie indirecta si trebuie raportate de mostenitorul beneficiar al asigurarii in masura in care depasesc indem­nizatia de asigurare.

e) tot donatii indirecte, supuse deci raportului, sunt foloasele culese de descendenti prin executarea unui contract cu titlu oneros inche­iat de defunct, daca subiectiv defunctul a avut intentia de a gratifica (animus donandi), iar obiectiv, daca foloasele rezultau din conven­tie la data incheierii acesteia.

Nu sunt supuse raportului:

a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport.

Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit intr-una din formele prevazute pentru liberalitati;

b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport;

c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;

d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.

De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului.

Totusi, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului. Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar (art. 1150 C.civ.).

E. Modurile de efectuare a raportului

Raportul se face prin echivalent.

Este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura.

Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani.

Raportul in natura consta in readucerea efectiva la masa succesorala a bunului pe care mostenitorul obligat la raport l‑a primit cu titlu de donatie.

Raportul prin echivalent consta in faptul ca mostenitorul obligat la raport pastreaza donatia, dar aduce la masa succesorala echivalentul valoric al bunului raportabil.

Raportul prin echivalent se poate realiza pe trei cai:

a) prin preluare; cand mostenitorii indreptatiti la raport iau mai intai din masa succesorala o parte egala cu valoarea donatiei (formata pe cat posibil din bunuri de aceeasi natura si calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia), dupa care bunurile ramase se impart intre toti mostenitorii tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia (art. 1151 alin. (4) C.civ.);

b) prin imputatie, adica valoarea bunului donat se scade din partea cuvenita mostenitorului obligat la raport, care va culege efectiv din mostenire diferenta dintre partea sa succesorala si valoarea donatiei.

Practic, valoarea donatiei raportabile se adauga prin calcul, in mod fictiv, la valoarea masei succesorale, rezultatul se imparte intre mostenitori potrivit cu cota succesorala a fiecaruia, dupa care valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport, care primeste numai diferenta pana la valoarea cotei sale din mostenire.

Efectuarea raportului prin imputatie este ilustrarea cea mai elocventa a ideii ca donatia facuta de defunct mostenitorului obligat la raport constituie un avans din partea sa succesorala primit inainte de deschiderea succesiunii.

Raportul prin imputatie este aplicabil in special in cazul in care donatia a avut ca obiect o suma de bani, cand mostenitorul‑donatar va face raportul luand mai putin din numerarul succesiunii.

c) in bani, cand cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat si partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale. (art. 1151 alin. (6) C. civ.)

Efectul raportului prin echivalent asupra donatiei este mentinerea in continuare a acesteia ca valabila, si nu desfiintarea ei. In regimul vechiului cod civil care consacra regula raportului in natura, donatia era desfiintata.

In vederea efectuarii raportului prin echivalent, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se insa cont de starea lui in momentul donatiei, din care se scade valoarea, la momentul judecarii a sarcinilor asumate prin contractul de donatie.

Daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama de valoarea lui la data instrainarii. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine cont de valoarea, la data raportului, a bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunului intrat in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii sale, inlocuirea bunului nu este luata in considerare.

Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii raportului.

In cazul in care raportul se face in natura donatarul are dreptul sa recupereze, proportional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum si cu lucrarile autonome necesare si utile pana la data raportului.

Totodata, donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile.

Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce-i sunt datorate pentru cheltuielile prevazute mai sus, afara de cazul in care creanta lui se compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza pentru degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului datorita faptei sale culpabile.

Cai de realizare a raportului. Prescriptia

Raportul se poate realiza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca fie printr-o actiune separata, fie printr-o cerere incidentala formulata in cadrul procesului de partaj (art. 1152 alin. (1) C.civ.).

Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat in mod expres la raport.

Dreptul la actiunea prin care se solicita raportul se prescrie in termen de 3 ani de la data la care cel indreptatit sa ceara raportul a cunoscut donatia, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii sau de data la care bunul donat i-a fost predat celui obligat la raport, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Raportul datoriilor

Daca la data partajului succesoral, un mostenitor are o datorie certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin (art. 1158 C.civ.), nu prin plata sau dare in plata.

Daca mostenitorul are mai multe datorii fata de mostenire care nu sunt acoperite cu partea sa din bunurile mostenirii, aceste datorii se sting proportional prin raport in limita partii respective.

Raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de mostenire. Insa, mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii se poate prevala de compensatia legala, chiar daca nu ar fi intrunite conditiile acesteia.

Prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte de partajul succesoral.

Obligatia de raport a datoriilor are ca scop, ca si raportul donatiilor, sa asigure egalitatea intre comostenitori si executarea efectiva a datoriei, aparand pe comostenitori de riscul insolvabilitatii comostenitorului debitor.

In adevar, daca comostenitorul debitor ar fi urmarit de ceilalti comoste­nitori, care prin efectul deschiderii succesiunii au devenit creditori, fiecare pentru partea lui succesorala, ar aparea cel putin doua inconveniente: riscul insolvabilitatii comostenitorului debitor si concursul creditorilor personali ai acestuia.

Prin instituirea obligatiei de raport a datoriilor, comostenitorii creditori au dreptul sa ia din masa succesorala inainte de imparteala bunuri in limita cotei de creanta la care au dreptul (creanta defunctului).

Raportul datoriilor exista si in cazul in care datoria are ca obiect alte bunuri decat sumele de bani si indiferent de izvorul ei, cu conditia sa fie certa si lichida.

Nu se cere ca datoria sa fie si exigibila pentru ca raportul produce decaderea mostenitorului debitor din beneficiul termenului.

Daca debitorul are mai multe datorii care insumate depasesc valoric partea sa de mostenire, prin raport, ele se sting proportional in limita acestei cote, nefiind aplicabile regulile imputatiei platii.

In ceea ce priveste natura juridica, raportul datoriilor nu este un caz de aplicare a raportului donatiilor, ci o modalitate de lichidare a datoriilor, specifica impartelii, destinata sa asigure executarea datoriei si egalitatea deplina intre coindivizari.

In consecinta:

a) raportul datoriilor se aplica la imparteala oricarei indiviziuni, indiferent daca ea isi are izvorul in mostenire, coproprietate etc.; de aceea prin "datoria fata de mostenire" trebuie inteleasa ca "datoria fata de masa de impartit";

b) in indiviziunea succesorala, ea se aplica tuturor mostenitorilor univer­sali sau cu titlu universal care vin la imparteala, si nu numai des­cendentilor sau sotului supravietuitor in concurs cu descendentii;

c) sunt supuse raportului toate datoriile fata de defunct, indiferent de izvorul lor (contract, delict, imbogatire fara just temei, lege) si nu numai cele ce pot constitui un act cu titlu gratuit;

d) raportul se va aplica nu numai datoriilor unui copartas fata de defunct, ci si celor nascute intre coindivizari in timpul si din cauza indiviziunii.

Teste grila

1. Testamentul:

a) este un act juridic civil strict personal;

b) reprezinta un act juridic civil cu titlu gratuit;

c) este un contract unilateral;

d) este un act juridic civil inter vivos.

2. Desemnarea legatarului intr‑un testament se poate face:

a) prin desemnarea de catre testator a elementelor cu ajutorul carora persoana legatarului poate fi identificata;

b) prin desemnarea in testament a persoanei careia testatorul i‑a comunicat verbal numele legatarului;

c) prin dispozitia inclusa in testament ca persoana legatarului sa fie aleasa de o terta persoana.

3. Testatorul poate dispune prin legat in favoarea:

a) medicului care l‑a tratat pe testator pentru boala de care a murit, atunci cand legatul este universal, a fost facut in timpul bolii, medicul este var primar cu testatorul, iar testatorul nu are erezi in linie dreapta;

b) preotului care l‑a asistat pe testator din punct de vedere religios in cursul ultimei boli, atunci cand legatul este universal, a fost facut in timpul bolii, preotul este frate cu testatorul, iar testatorul are mostenitori in linie dreapta;

c) sotiei medicului care l‑a tratat pe testator pentru boala de care a murit, atunci cand legatul este universal, a fost facut in timpul bolii, iar medicul este fiul testatorului.

4. In cazul unui legat cu sarcina, sarcina poate fi prevazuta in interesul:

a) legatarului;

b) testatorului;

c) unei terte persoane.

5. Constituie legat cu titlu universal:

a) legatul unei fractiuni din mostenire;

b) legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile;

c) legatul unui dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote-parte din mostenire.

6. Legatul universal poate fi instituit:

a) numai in favoarea unei singure persoane;

b) in favoarea mai multor persoane;

c) asupra tuturor bunurilor mobile sau asupra tuturor bunurilor imobile.

7. Pot constitui obiect al unui legat cu titlu particular:

a) bunuri determinate generic, chiar daca nu sunt precis determi­nate cantitativ;

b) bunuri incorporale;

c) o fractiune din totalitatea bunurilor imobile.

8. Legatarul cu titlu particular:

a) raspunde de pasivul mostenirii in limitele activului succesoral;

b) raspunde de pasivul mostenirii peste limitele activului succesoral;

c) nu raspunde de pasivul mostenirii.

9. Cand legatul are ca obiect bunul altuia, iar testatorul stia acest lucru:

a) legatul este anulabil, chiar daca avea ca obiect un bun determinat ge­neric;

b) legatul este valabil, cel tinut de executarea legatului fiind obligat ori sa procure bunul spre a‑l remite legatarului, ori sa dea legatarului valoarea bunului din momentul mortii testatorului;

c) legatul este nul absolut.

10. Un legat este caduc atunci cand:

a) exista incompatibilitate sau contrarietate intre dispozitiile testamentului posterior si cel anterior, dispozitiile din testamentul anterior nemaiputand fi executate;

b) bunul ce a facut obiectul legatului a fost ulterior instrainat de catre testator;

c) a fost intocmit cu incalcarea normelor imperative ale legii.

11. Revocarea voluntara expresa a dispozitiilor dintr‑un testament se poate face:

a) printr‑un act autentic;

b) numai printr‑un alt testament;

c) printr‑un alt testament, dar numai daca are aceeasi forma cu testamentul pe care il revoca;

d) printr‑un act sub semnatura privata, ce nu reprezinta testa­ment;

e) printr‑un testament ulterior, daca s‑au respectat regulile pentru testament, chiar daca celelalte dispozitii din testament ar fi nule, indiferent din ce cauza;

12. Revocarea voluntara tacita a unui legat poate avea loc:

a) cand printr‑un testament ulterior, bunul ce facuse obiectul primului legat este lasat in favoarea unei alte persoane;

b) prin distrugerea de catre altii, fara stirea testatorului, a obiectului legatului;

c) prin scrierea cuvantului "anulat", a datei si a semnaturii testatorului;

d) prin instrainarea bunului ce a facut obiectul legatului printr‑un contract de vanzare‑cumparare nul.

13. Retractarea revocarii dispozitiilor dintr‑un testament:

a) nu este permisa;

b) este permisa;

c) este permisa numai cu acordul legatarului.

14. Legatul va putea fi revocat de instanta judecatoreasca:

a) pentru neexecutarea sarcinilor prevazuze in testament;

b) pentru ingratitudinea legatarului;

c) pentru injuria grava la adresa memoriei testatorului.

15. Constituie cazuri de revocare a legatului pentru ingratitu­dinea legatarului:

a) cand gratificatul a atentat la viata dispunatorului;

b) refuzul de alimente;

c) daca gratificatul s‑a facut vinovat de delicte, cruzimi sau injurii grave fata de testator.

16. Revocarea pentru injuria grava la adresa memoriei testa­torului se poate cere:

a) in termenul general de prescriptie;

b) in termen de doi ani;

c) in termen de un an.

17. Actiunea in revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinilor se introduce:

a) in termenul general de prescriptie;

b) in termen de doi ani;

c) in termen de cinci ani;

d) in termen de un an.

18. Legatul devine caduc daca imprejurarile care impiedica executarea legatului:

a) sunt straine de vointa testatorului;

b) sunt straine de vreo culpa a legatarului;

c) sunt fapte culpabile ale legatarului.

19. Caducitatea unui legat intervine cand:

a) legatarul a refuzat sa primeasca legatul, dupa deschiderea succesiunii, dar inainte de indeplinirea conditiei suspensive prevazute in testament;

b) legatul este sub conditie suspensiva si este sigur ca aceasta nu se va realiza;

c) legatul este facut sub conditie rezolutorie si aceasta s‑a realizat;

d) bunul ce a facut obiectul legatului a pierit dupa deschiderea succesiunii, dar inainte de predarea legatului;

e) bunul a pierit inainte de intocmirea testamentului;

f) bunul a pierit inainte de deschiderea succesiunii.

20. Caducitatea unui legat intervine in cazurile:

a) cand legatarul moare inainte de implinirea conditiei suspen­sive din testament, chiar daca a supravietuit testatorului;

b) cand legatarul moare inaintea testatorului, chiar daca prin interpretarea vointei testatorului se stabileste ca acesta a inteles sa gratifice in lipsa legatarului pe mostenitorii acestuia;

c) in cazul in care legatarul era incapabil la momentul intocmirii testamentului;

d) cand, inainte de predarea legatului, legatarul devine incapabil.

21. De ineficacitatea legatului conjunctiv profita:

a) persoana care este obligata sa execute legatul sau persoanele a caror parte din mostenire a fost diminuata de existenta legatului;

b) persoana stabilita subsidiar de catre testator;

c) colegatarii.

22. Dreptul de acrescamant opereaza:

a) facultativ;

b) obligatoriu;

c) fara sarcini;

d) intotdeauna cu sarcini.

23. Pentru ca dreptul de acrescamant sa opereze, trebuie intrunite conditiile:

a) sa existe o pluralitate de legatari;

b) dispozitiile facute in favoarea lor sa aiba acelasi obiect;

c) sa existe intentia testatorului de a conferi fiecarui colegatar o vocatie la intregul obiect sau o vocatie fractionata;

d) unul sau mai multi colegatari sa nu poata sau sa nu doreasca sa primeasca legatul.

24. Dezmostenirea:

a) este o prerogativa ce apartine exclusiv testatorului;

b) se poate exercita nelimitat;

c) nu se poate exercita nelimitat.

25. Sezina:

a) confera executorului o adevarata posesiune a bunurilor;

b) apartine de drept executorului testamentar;

c) este dreptul executorului testamentar de a detine bunurile mo­bile si imobile succesorale pentru ca sa poata executa dispozitiile testamentare.

26. Executorul testamentar:

a) trebuie sa ceara punerea sigiliilor asupra bunurilor succesorale in toate cazurile;

b) trebuie sa puna sigiliile asupra bunurilor succesorale in cazul cand sunt mostenitori minori, interzisi sau persoane disparute;

c) are obligatia sa staruie "a se face inventarul bunurilor succesiunii";

d) poate porni o actiune pe cale principala pentru asigurarea indeplinirii dispozitiilor testamentare.

27. Executorul testamentar:

a) are dreptul de a executa el insusi dispozitiile testamentare;

b) are dreptul si indatorirea sa efectueze plata legatelor avand ca obiect bunuri mobile si imobile;

c) are drept de a incasa creantele succesiunii (bunuri mobile), urmand ca, apoi, acestea sa fie atribuite.

28. Este nula:

a) cesiunea drepturilor succesorale ale unui mostenitor facuta inaintea mortii lui defunctului;

b) conventia prin care mostenitorii prezumtivi convin ca nu vor aplica testamentul autorului lor;

c) conventia prin care mostenitorii prezumtivi convin ca vor respecta testamentul autorului lor.

29. Constituie substitutie fideicomisara dispozitia cuprinsa intr‑un testament prin care instituitul este obligat sa transmita unei anumite persoane bunurile pe care le‑a primit:

a) la data mortii sale (a instituitului);

b) la o data anterioara mortii sale.

30. Este nula:

a) substitutia vulgara;

b) substitutia fideicomisara simpla;

c) conventia asupra unei mosteniri viitoare;

d) dubla liberalitate in uzufruct si nuda proprietate;

e) substitutia fideicomisara graduala si cea vesnica.

31. In cazul substitutiei vulgare:

a) ambele liberalitati cuprinse in testament sunt pure si simple;

b) prima liberalitate este facuta sub conditie suspensiva, iar a doua este pur si simpla;

c) prima liberalitate este pur si simpla, iar cea de‑a doua este facuta sub conditia suspensiva a ineficacitatii celei dintai.

32. In cazul substitutiei vulgare, dreptul substituitului se naste:

a) la moartea instituitului;

b) la moartea dispunatorului;

c) cand institutul refuza legatul.

33. Nulitatea absoluta a substitutiei fideicomisare:

a) vizeaza liberalitatea facuta instituitului;

b) vizeaza liberalitatea facuta substituitului;

c) poate fi acoperita prin renuntarea la legat a unuia dintre cei doi legatari succesivi.

34. Sunt permise urmatoarele dispozitii intr‑un testament:

a) dispozitia prin care dispunatorul ii adreseaza celui gratificat rugamintea ca, in ipoteza in care bunul ce a facut obiectul liberalitatii va mai exista in patrimoniul sau, sa‑l transmita unei a treia persoane, desemnata de catre dispunator;

b) dispozitia prin care dispunatorul obliga pe cel gratificat sa transmita la moartea sa ceea ce a mai ramas din bunurile primite unei alte persoane, desemnata de catre dispunator;

c) dublul legat conditional.

35. Rezerva succesorala:

a) este o parte din mostenirea pe care defunctul o lasa efectiv;

b) este lovita de indisponibilitate absoluta in raport cu clasele de mostenitori;

c) este lovita de indisponibilitate totala in ceea ce priveste actele incheiate de catre defunct.

36. Au calitatea de mostenitori rezervatari:

a) ascendentii privilegiati sau ascendentii ordinari;

b) descendentii defunctului, fara limitare in grad;

c) sotul supravietuitor;

d) colateralii privilegiati;

e) ascendentii privilegiati.

37. Mostenitorii rezervatari:

a) dobandesc dreptul de rezerva de la defunct pe cale succesorala;

b) au dreptul la rezerva legala numai in natura, iar daca aceasta nu se poate culege in natura, devine caduca;

c) nu pot renunta la rezerva dupa data deschiderii succesiunii.

38. Intinderea rezervei succesorale, in cazul descendentilor, este de:

a) 1/3 din mostenire, daca exista un singur descendent;

b) 2/3 din mostenire, daca exista doi descendenti;

c) 3/4 din mostenire daca exista trei sau mai multi descendenti;

d) 1/2 din cota succesorala la care are dreptul fiecare descendent.

39. Rezerva succesorala cuvenita ascendentilor privilegiati este de:

a) 1/3 din mostenire, daca la mostenire vine un singur parinte;

b) 1/4 din mostenire, daca la mostenire vine un singur parinte;

c) 2/3 din mostenire, daca la mostenire vin ambii parinti;

d) 1/2 din cota succesorala la care are dreptul ascendentul privilegiat,

40. In cazul in care la mostenire vin descendenti de alt grad decat gradul I, prin reprezentare sau in nume propriu, rezerva se calcula:

a) dupa numarul descendentilor;

b) dupa numarul tulpinilor;

c) dupa numarul descendentilor cand vin prin reprezentare si dupa numarul tulpinilor cand vin in nume propriu.

41. Rezerva succesorala cuvenita sotului supravietuitor este de:

a) 1/2 din mostenire, in lipsa oricaror mostenitori din cele patru clase de mostenitori legali;

b) 3/8 din mostenire, daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii ordinari;

c) 1/4 din mostenire, cand vine in concurs numai cu colateralii privilegiati;

d) 1/6 din mostenire, daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati.

42. Rezerva sotului supravietuitor, atunci cand vine in con­curs cu mostenitorii rezervatari, trebuie sa fie imputata:

a) asupra mostenirii in intregul sau;

b) exclusiv asupra cotitatii disponibile;

c) exclusiv asupra rezervei altor mostenitori rezervatari.

43. Daca defunctul a facut liberalitati, inclusiv cu privire la cota sa din bunurile apartinand gospodariei casnice si se pune problema incalcarii rezervei succesorale a sotului supravietuitor:

b) aceasta rezerva se va calcula asupra intregii mase succesorale, in care se includ si mobilierul si obiectele de uz casnic;

a) aceasta rezerva se va calcula asupra masei succesorale in care nu se includ si mobilierul si obiectele de uz casnic;

c) aceasta rezerva nu se va calcula in raport si de mobilierul si obiectele de uz casnic.

44. Sunt supuse reductiunii, potrivit art. 1090 din Codul civil:

a) donatiile facute in timpul celei de‑a doua casatorii, de catre defunct, sotului supravietuitor;

b) donatiile facute sotului supravietuitor, anterior celei de‑a doua casatorii, daca se probeaza ca au fost facute in vederea acestei casatorii;

c) legatele facute in favoarea sotului supravietuitor din a doua casatorie.

45. In prezenta copiilor dintr‑o casatorie anterioara a defunctului:

a) sotul supravietuitor poate primi de la acesta, cu titlu oneros, cel mult o parte egala cu partea copilului care a luat cel mai putin, fara ca prin aceasta parte sa poata depasi 1/4 din mostenire;

b) sotul supravietuitor poate primi de la acesta, cu titlu gratuit, cel mult o parte egala cu partea copilului care a luat cel mai putin, cand acesta a primit 1/3 din mostenire;

c) sotul supravietuitor nu poate primi de la defunct prin acte cu titlu gratuit, in nici un caz, mai mult de 1/4 din mostenire;

46. Nu se includ in masa de calcul a activului brut al mostenirii pentru calcularea rezervei:

a) drepturile viagere ce au apartinut celui despre a carui mostenire este vorba;

b) creantele incerte ori insolvabile, medaliile de familie;

c) dreptul de concesiune asupra locurilor de veci;

d) valoarea bunurilor care au fost incluse in testament;

e) imbunatatirile sau adaugirile facute de unul dintre comostenitori, dupa deschiderea succesiunii, asupra bunurilor masei succesorale.

47. In cazul calcularii rezervei succesorale nu se reuneste fictiv pentru calcul valoarea:

a) actelor juridice cu titlu oneros;

b) darurilor obisnuite si a pomenilor;

c) cheltuielilor de nunta;

d) tuturor donatiilor facute in forma autentica;

e) donatiilor cu sarcina si a celor remuneratorii;

f) bunurilor pe care defunctul le‑a instrainat unui succesibil in linie dreapta, in schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului.

48. Donatiile cuprinse in operatia de reunire fictiva pentru calcularea cotitatii disponibile si a rezervei:

a) se evalueaza dupa starea bunurilor din momentul deschiderii succesiunii;

b) se evalueaza dupa valoarea lor din momentul deschiderii mostenirii, tinandu‑se cont si de sporul sau scaderea de valoare datorate faptului donatarului;

c) se evalueaza dupa valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii, tinandu‑se cont numai de acele modificari ale valorii ce ar fi intervenit chiar daca bunurile nu ar fi iesit din patrimoniul celui ce a facut donatia.

49. Instrainarea unui bun catre un succesibil in linie dreapta, in schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, instituie o prezumtie de gratuitate a actului care:

a) nu poate fi invocata de fratii si bunicii defunctului;

b) poate fi invocata numai de mostenitorii legali rezervatari;

c) poate fi invocata de mostenitorii rezervatari, chiar daca au consimtit la acea instrainare.

50. Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta de

a) creditorii defunctului, daca mostenirea a fost acceptata de catre mostenitorul rezervatar;

b) cesionarii drepturilor succesorale;

c) numai de mostenitorii rezervatari si poate fi continuata de succesorii in drepturi ai mostenitorilor rezervatari;

d) donatarii mostenitorilor rezervatari;

e) fratii si surorile defunctului;

f) donatarii si legatarii defunctului.

51. Reductiunea liberalitatilor excesive:

a) opereaza daca este invocata pe cale de exceptie;

b) opereaza doar daca este invocata pe cale de actiune in justitie;

c) opereaza de drept.

52. Actiunea in reductiunea liberalitatii excesive:

a) poate fi invocata numai in cazul donatiilor facute de catre defunct cu depasirea cotitatii disponibile;

b) se prescrie in termen de trei ani de la data deschiderii succesiunii;

c) trebuie introdusa de catre toti mostenitorii rezervatari, pentru a beneficia toti de reducerea liberalitatilor;

d) este indivizibila.

53. Exceptia in reductiunea liberalitatilor excesive poate fi invocata:

a) de mostenitorii rezervatari, in cazul in care bunul ce face obiectul liberalitatii a fost predat celui gratificat;

b) in termen de un an de la data deschiderii succesiunii;

c) in termen de trei ani de la data predarii bunului ce a facut obiectul liberalitatii;

d) este imprescriptibila.

54. Daca cel care lasa mostenirea a facut mai multe liberalitati ce depasesc cotitatea disponibila, in cazul in care instanta dispune reductiunea acestora, atunci:

a) legatele se reduc inaintea donatiilor;

b) donatiile se reduc inaintea legatelor;

c) donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa datei lor, incepand cu cea mai veche;

d) legatele se reduc toate deodata si proportional, chiar daca cel care lasa mostenirea a stabilit o anumita ordine in reductiunea legatelor.

55. Ca efect al reductiunii liberalitatilor excesive, intregirea rezervei se face numai prin echivalent:

a) cand bunul a fost instrainat sau grevat de catre donatar, ante­rior deschiderii succesiunii;

b) cand bunul a fost instrainat sau grevat de catre donatar, dupa deschiderea succesiunii;

c) cand bunul era consumptibil sau a pierit din culpa donatarului.

56. Cand restituirea bunurilor, in urma reductiunii liberalitatilor excesive, are loc prin echivalent, evaluarea se va face:

a) in functie de valoarea de circulatie de la data pronuntarii hotararii judecatoresti;

b) in functie de valoarea de circulatie de la data deschiderii succesiunii;

c) prin raportare la valoarea de circulatie de la momentul facerii liberalitatii.

57. Raportul donatiilor:

a) implica o readucere fictiva la masa succesorala a bunurilor do­nate;

b) opereaza numai in situatia in care, prin liberalitatile facute de catre defunct, s‑a incalcat rezerva succesorala;

c) se rasfrange asupra tuturor celor gratificati;

d) are ca obiect orice fel de liberalitati;

e) se face prin echivalent.

58. Actiunea privind raportul donatiilor:

a) se prescrie in termen de trei ani, socotiti de la data deschiderii succesiunii;

b) nu poate fi introdusa separat de actiunea de partaj succesoral;

c) poate fi introdusa concomitent cu actiunea de partaj succesoral.

59. Donatiile facute fiului sau sotului celui ce are calitatea de mostenitor:

a) sunt scutite de raport;

b) sunt prezumate ca au fost facute fara scutire de raport;

c) sunt prezumate ca au fost facute cu scutire de raport.

60. Daca prin donatia scutita de raport s‑a depasit cotitatea disponibila si s‑a incalcat rezerva succesorala:

a) donatia va fi supusa reductiunii;

b) donatia va fi supusa raportului;

c) donatia nu poate fi supusa raportului.

61. Au dreptul de a cere raportul donatiilor:

a) creditorii succesiunii, dar numai daca mostenirea a fost accep­tata;

b) creditorii personali ai descendentilor defunctului;

c) sotul supravietuitor in concurs cu clasa I si a II‑a de mos­tenitori legali.

62. Sunt supuse raportului donatiilor:

a) donatiile simulate;

b) numai donatiile, nu si legatele;

c) darurile manuale;

d) donatiile indirecte;

e) cheltuielile de inzestrare, de procurare a unei cariere sau plata datoriilor celui obligat la raport.

63. Sunt exceptate de la raportul donatiilor:

a) cheltuielile de nunta si darurile obisnuite;

b) cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si de invatare a unui mestesug;

c) fructele sau veniturile bunurilor supuse raporturilor, dobandite anterior sau ulterior deschiderii succesiunii.

64. Raportul donatiilor se poate face:

a) numai in natura;

b) numai prin echivalent;

c) fie in natura, fie prin echivalent.

65. In cazul in care donatarul renunta la mostenire:

a) donatia primita de la defunct poate fi supusa raportului daca ceilalti comostenitori cer raportul donatiilor;

b) donatia poate fi supusa reductiunii, daca sunt indeplinite conditiile legii;

c) donatia nu este supusa raportului si nici nu poate fi supusa reductiunii;

d) donatarul poate fi obligat la raport prin contractul de donatie chiar daca renunta la mostenire.

66. In cazul raportului donatiilor avand ca obiect bunuri mobile:

a) valoarea ce se raporteaza este aceea pe care bunul mobil o avea la momentul facerii donatiei;

b) donatorul poate sa impuna sau sa autorizeze efectuarea raportului in natura;

c) daca bunul donat piere fortuit, mostenitorul gratificat este liberat de obligatia de a readuce la masa succesorala valoarea acestuia;

d) toate actele incheiate de donatar in legatura cu bunul mobil donat isi pastreaza valabilitatea.

67. Actiunea privind raportul donatiilor este:

a) imprescriptibila;

b) prescriptibila in trei ani;

c) imprescriptibila cand se cere in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune.

68. Constituie liberalitati care nu sunt supuse raportului:

a) donatiile scutite de raport;

b) legatele;

c) donatiile nesupuse raportului.

69. Mostenitorul rezervatar gratificat cumuleaza cotitatea disponibila cu partea sa din rezerva:

a) a acceptat mostenirea, iar liberalitatea primita nu este supusa raportului;

b) chiar daca a renuntat la mostenire;

c) a acceptat mostenirea, iar liberalitatea primita este supusa raportului.

70. Se imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile liberalitatile facute:

a) unui mostenitor nerezervatar;

b) unui mostenitor rezervatar care a renuntat la mostenire;

c) unui mostenitor rezervatar care a acceptat mostenirea, iar liberalitatea facuta este supusa raportului;

d) unui mostenitor rezervatar care a acceptat mostenirea, iar liberalitatea facuta nu este supusa raportului.