Lipsa plangerii prealabile si
impacarea partilor
Plangerea
prealabila reprezinta manifestarea de vointa a persoanei
vatamate care aduce la cunostinta organului de
urmarire penala savarsirea infractiunii de catre
faptuitor si cere urmarirea si judecarea acelei
infractiuni; efectul depunerii plangerii prealabile consta, cand este
cazul, in punerea in miscare a actiunii penale si, respectiv,
declansarea procesului penal. Conditiile in care tragerea la
raspundere penala depinde de existenta unei plangeri prealabile
sunt: sa existe o infractiune pentru care legea peanla sa
prevada in mod expres ca actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila, plangera prealabila sa fie
facuta, in majoritatea cazurilor, de persoana
vatamata si sa aiba continutul prevazut
de lege si, de asemeni, sa fie adresata si introdusa
la organul competent in termenul prevazut de lege. Lipsa plangerii
prealabile sau nerespectarea conditiilor de depunere a acesteia poate
duce, in cazurile expres prevazute de lege, la inlaturarea raspunderii
penale. Retragerea plangerii prealabile inainte de solutionarea cauzei
printr-o hotarare definitiva daca este facuta in mod
expres, total si neconditionat determina inlaturarea
raspunderii penale. Impacarea partilor reprezinta
intelegerea intervenita intre persoana vatamata
si infractor de a pune capat conflictului nascut intre ei ca
urmare a savarsirii infractiunii, intelegere care in
anumite cazuri prevazute de lege anlatura raspunderea
peanla a infractorului si consecintele civile ale faptei. Pentru
a produce efecte impacarea partilor trebuie ca legea sa
prevada in mod expres, intre partea vatamata si
infractor sa intervina impacarea clar exprimata,
totala, neconditionata si definitiva si sa
intervina pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
