Norma juridica si norma juridica si "regula juridica" in doctrina juridica are acelasi inteles. Literatura franceza, fara sa inlature cuvintul "norma" l-a consacrat pe cel de "regula". Din contra in doctrina romana este consacrata denumirea de "norma juridica".
Norma de drept este elementul primar al oricarui sistem de drept. Normele se grupeaza in institutii de drept, institutiile in ramuri, ramurile in parti ale sistemului, iar partile in sisteme.
Norma juridica este una categoriile centrale ale dreptului, atit ca particica fundamentala a sistemului de drept pozitiv cit si ca obiect de cercetare a stiintei dreptului in general si a teorii si filosofii dreptului in social.
Obligatorie". In conceptia lui J. Masguelin, "potrivit cu definitia cea mai generala si cea mai obiectiva, regula de drept este orice punct investit cu forta obligatorie si care are ca obiect de a crea drepturi si, corelativ, obligatii, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa si destinatorii sai" 1.
Regulile de drept nu iau nastere decit cu conditia ca oamenii sa formeze un grup pe "baza unei societati veritabile care implica scop social specific, organizare si ierarhie, explica Jean Dabin.
Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita, stabilita sau autorizata de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana si ocrotita, in caz de necesitate, de forta coercitiva a statului. 2
O alta definitie este data de Nicolae Popa, care considera ca norma juridica poate fi definita ca: "o regula generala si obligatorie de conduita, al carui scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie prin constrangere".
__________ ______ ____ __________ ______ ____ ____________________
1. Gheorghe Lupu Gheorghe Avornic "Teoria generala a dreptului", editura Lumina, Chisinau 1997, p. 61
2. Boris Negru "Teoria generala a dreptului si statului", Chisinau 1999, p.144
Ioan Ceterchi defineste norma juridica ca: "element constitutiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata la nevoie, prin forta coercitiva a statului. 3
In viziunea lui Ion Dogaru, "norma juridica este o regula de conduita generala, impresionala si obligatorie care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrangere".
Dupa parerea lui Dumitru Baltag " norma juridica ca element constructiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata la nevoie prin forta corectiva a statului"
Din analiza atenta a acestor definitii putem degaja urmatoarele idei:
a) normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente ale statului.
b) norma juridica are un caracter general.
c) norma de drept are menirea de a reglementa o relatie apare, singulara, ci nu un tip de relatii.
d) norma de drept este prevazuta sa reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relatii, legatura la care participantii rezida in drepturi si indatorii reciproce.
e) un incendiu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin constrigerea de stat.4
__________ ______ ____ __________ ______ ____ ____________________
3. Ioan Ceterchi "Ioan Craiova". "Introducerea in teoria generala a dreptului", editura ALL, Bucuresti 1993 p.35
4. Boris Negru "Teoria generala a dreptului si statului", Chisinau 1999 p.145-146
II Trasaturile caracteristice ale normei juridice.
Giorgio del Vecchio considera ca trasaturile normei juridice sunt bilateralitatea si generalitatea. Alex Will retine caracterul coercitiv, statal si abstract al normei al normei juridice, cel din urma implicand generalitatea, permanenta si impersonalitatea.
Nicolaie Popa dezvolta patru caractere alei normei juridice: general si impersonal, tipic, implicatia unui raport intersubiectiv si caracterul obligatoriu.
Dupa parerea unor autori normei juridice ii sunt inerente urmatoarele trasaturi caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa:
a) caracterul statal;
b) caracterul coercitiv;
c) generalitatea normei juridice
d) caracterul obligatoriu.
a. Caracterul statal. Cunoastem ca fenomenul juridic nu poate separa de cel statal, si invers. O regula de conduita devine regula de drept numai in masura in care substanta ei este vointa statala, adica poarta pecetea autoritatii publice.
Caracterul statal al regulilor de drept rezulta in primul rind din elaborarea lor de catre stat, prin procesul de legiferare in special. Deci in acest caz ele constituie vointa organului competent a le elabora, deci sunt opera acestuia. Dar unele reguli sociale pot fi recunoscute si validate de catre stat. Deci ele nu sunt create de organele componente ci numai recunoscute, act care le schimba substanta.
Asadar o regula de conduita sociala poate deveni vointa de stat, prin elaborarea ei de catre organul component, prin recunoasterea si validarea sau prin acceptarea ei, ceea ce implica si validarea.
b. Caracterul coercitiv. Dreptul se realizeaza in chip liber. Aceasta este regula. Constrangerea este o exceptie. Ea imbraca haina raspunderii juridice. In statul de drept ea se realizeaza numai pe baza regulii de drept si in limitele ei.
Mijloacele de realizare a constrangerii sunt multiple si apartin administratiei si justitiei in special: judecatorul, procurorul, politistul, institutia penitenciara. In statul de drept ei reprezinta speranta si siguranta cetateanului. Sunt stalpii democratiei. In regimurile despotice sunt figuri demonice.
Caracterul coercitiv este inerent normei juridice.
Impreuna cu substanta statala a normei juridice, caracterul ei coercitiv o individualizeaza cel mai bine in cimpul social normativ si o fac sa se deosebeasca mai ales de norma morala.
