Puterea executiva si institutia sefului de stat

PUTEREA EXECUTIVA SI INSTITUTIA SEFULUI DE STAT

1. Precizari terminologice

Constitutia Romaniei, subtitlul III intitulat Autoritatile publice reglementeaza, in ordine, Parlamentul (cap. I), Presedintele Romaniei (cap. II), Guvernul (cap. III), Administratia publica (cap. V). Practic sunt numite direct autoritatile. Terminologia folosita exprima corelarea cu teoria separatiei/echilibrului puterilor in stat.

2. Structura executivului

Studierea in cadrul disciplinei noastre a organizarii statale a puterii politice nu poate merge pana la detalii cat priveste executivul, acesta formand cu precadere obiectul de studiu al stiintelor administrative. Pentru Dreptul constitutional importanta este identificarea marilor structuri executive, care sunt in sistemul statal si desigur a raporturilor cu celelalte autoritati.

Identificarea structurilor executivului nu ridica probleme teoretice deosebite, afara de cea privind aparatul administrativ. in legatura cu aparatul administrativ, numeros dar necesar executivului, se considera ca el nu trebuie privit in afara puterii executive. Chiar daca acest aparat administrativ nu decide in principiu, el face parte din mecanismul administratiei, el fiind mai mult sau mai putin util structurilor de 'putere administrativa'. El intereseaza precumpanitor in relatia administratie-cetatean. Deci nu poate fi considerat din afara, pentru ca astfel l-am lipsi nu numai de eficienta, dar si de raspundere. Structurile executive cu care vom opera in continuare sunt: seful de stat; guvernul; ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice; organele locale ale administratiei publice. Vom mentiona desigur si acel aparat administrativ considerabil insarcinat sa pregateasca si sa execute decizii, aparat distribuit la nivelul fiecarei structuri executive.

a)   Seful de stat, deseori denumit seful executivului, purtand denumirea de monarh sau presedinte, se prezinta cu trasaturi diferite in functie de forma de guvernamant. Seful de stat va fi explicat distinct in cadrul cursului nostru, fapt pentru care aici nu vom merge la detalii.

b)   Guvernul este consacrat in constitutii sub denumiri diferite precum cele de Cabinet, Guvern, Consiliu de Ministri. Aceste denumiri depind de sistemul constitutional, de faptul ca executivul este format din una sau doua structuri.

Guvernul are doua componente si anume seful guvernului (acolo unde exista) si ministri si secretari de stat. Potrivit art. 102 (3) al Constitutiei Romaniei, Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.

Cat priveste seful guvernului, le se prezinta sub denumiri diferite, precum de prim-ministru, presedinte, pentru ca si guvernul are denumiri diferite.

c)   Ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice executa legile in domeniile lor de activitate. De aceea mai sunt denumite de domeniu sau de resort. Ele se subordoneaza guvernului.

d)  Organele administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in unitatile administrativ teritoriale.

Ele cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de organele executive superioare, dar si (uneori) subordonare pe orizontala fata de organele locale alese prin vot de catre cetateni.

3. Raporturile legislativ-executiv

O examinare, intr-o viziune constitutionala, a raporturilor legislativ-executiv presupune explicare succinta a implicarii legislativului in formarea si activitatea executivului, apoi a compatibilitatii functiei parlamentare si functiei executive precum si a cresterii rolului executivului (in orice caz ca tendinta).

Rolul legislativului informarea executivului. Puterea legislativa are pretutindeni un rol mai important sau mai putin important in formarea executivului.

a) Desemnarea sefului executivului

Daca prin activitatea sefului executivului, sau al puterii executive, intelegem seful de stat, vom observa ca rolul parlamentului in desemnarea acestuia difera in functie de forma de guvernamant.

in republica prezidentiala, seful statului fiind ales prin vot universal si direct, rolul parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii juramantului si preluarii functiei. Cat priveste republica parlamentara, aici seful statului fiind ales de parlament, in mod firesc rolul legislativului se realizeaza in deplinatatea sa.

b)Desemnarea sefului de guvern si membrilor acestuia

Desigur, si in acest domeniu situatiile sunt diferentiate. Trebuie retinut ca diferentierea intre seful guvernului si membrii guvernului este evidenta pretutindeni, seful guvernului fiind figura juridica distincta in cadrul oricarui guvern (cu exceptia situatiilor in care functia este exercitata nemijlocit de catre seful de stat).

In Romania potrivit Constitutiei, seful de stat desemneaza, un candidat pentru functia de prim-ministru in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in parlament. Candidatul va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului. Programul si lista guvernului se dezbat de catre Camera Deputatilor si de catre Senat in sedinta comuna. Votul de incredere se acorda cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor, iar pe baza sa Presedintele Romaniei numeste Guvernul. Presedintele Romaniei este acela care are dreptul sa revoce si sa numeasca, la propunerea primului ministru pe unii membrii ai Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

Anumite explicatii privind investitura guvernului sunt de asemenea pertinente. Pentru ac un guvern sa functioneze legal si sa aiba autoritate, el are nevoie de o aprobare asupra componentei si programului sau de guvernare, de investitura. Aceasta investitura o acorda parlamentul, dreptul sau legitimandu-se pe faptul alegerii sale prin vot universal si direct. Se pune problema de a sti cand si cum se realizeaza aceasta aprobare.

B. Raporturile privind activitatea executivului

Desi ne mentinem la nivelul marilor principii constitutionale, vom observa ca un raspuns simplu in legatura cu relatiile privind activitatea legislativului si cea a executivului nu este usor de formulat. in activitatea de guvernare, legislativul si executivul au un rol hotarator. Participarea lor la actul guvernarii este complexa si nuantata incat uneori este dificil de identificat cat reprezinta in guvernare interventia legislativului si cat cea a executivului.

Interventia legislativului in activitatea executivului. Aceasta se realizeaza prin mai multe cai:

a)  Puterea legislativa este cea care stabileste normele juridice (legile) pe care puterea executiva trebuie sa le aduca la indeplinire, sa le execute.

Parlamentul aproba programul executivului. Orice guvern isi formuleaza un program de guvernare. Acest program este aprobat de parlament, aprobarea fiind si un vot de incredere in guvern. De regula, neaprobarea programului duce la demisia guvernului

b)  Parlamentul aproba delegarea legislativa. in anumite situatii si conditii guvernul poate fi obligat sa emita norme juridice in domenii rezervate legii. Trebuie observat ca numai parlamentul da o asemenea delegare, stabilind cu acest prilej domeniul si durata delegarii precum si modul in care va controla exercitarea delegatiei de catre guvern (vezi si art. 115 din Constitutia Romaniei).

c) Parlamentul controleaza activitatea guvernului. Este una din cele mai importante functii ale parlamentului.

Interventia executivului in activitatea legislativului. Relatiile dintre cele doua puteri, legislativa si executiva, implica si interventii ale executivului, care se exprima indeosebi cu prilejul initiativei legislative, al promulgarii legilor si al referendumului.

a)   Cu prilejul initiativei legislative. Importanta initiativei legislative in guvernare a fost explicata deja. Se constata ca, in toate sistemele constitutionale, printre subiectele dreptului de initiativa legislativa se numara si guvernul.

b)   Cu prilejul promulgarii legilor. Promulgarea legii, etapa finala in procesul complex de elaborare a acesteia, a apartinut si apartine de regula executivului, prin seful acestuia. Promulgarea legii nu este o simpla semnare a legii. Desi de regula este obligatorie, in unele sisteme constitutionale promulgarea presupune posibilitatea pentru seful statului de a cere, in cazuri intemeiate, reexaminarea legii de catre Parlament. Uneori seful statului are drept de veto, putand practic bloca o lege.

c)    Cu    prilejul referendumului. in    multe sisteme constitutionale organizarea referendumului este in sarcina executivului si el poate privi chiar adoptarea unor legi.

C.  Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive

Problema compatibilitatii intre functia parlamentara si cea ministeriala este mereu discutabila si de o reala importanta teoretica si practica. Practica constitutionala a statelor evidentiaza cel putin trei solutii distincte.

In Romania, potrivit Constitutiei, functia de membru al guvernului este compatibila cu cea de parlamentar.

D.  Cresterea rolului executivului. Cauze si consecinte

Raporturile parlament-guvern trebuie explicate azi avand in vedere tendinta constanta de crestere a rolului executivului, tendinta evidenta in sistemele pluraliste de guvernamant.

Aceasta tendinta nu este intamplatoare si nici pur subiectiva. Ea isi gaseste explicatia si justificarea in rolul hotarator al partidelor politice in crearea celor mai importante institutii statale.

Daca privim executivul in complexitatea lui, vom observa ca tendinta de crestere a rolului sau este practic institutionalizata. Astfel, in unele sisteme constitutionale, seful de stat este ales prin vot universal, el primind imputernicirile sale direct de la popor (S.U.A., Franta, Romania). Aceasta legitimeaza o pozitie statala egala cu a parlamentului punand evidente semne de intrebare cat priveste o eventuala subordonare.

4. Institutia sefului de stat. Caracteristici

Institutia sefului de stat isi are obarsia in chiar istoria lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna colectivitatile umane organizate au avut un sef, recunoscut sau impus, in contextul imprejurarilor istorice.

Aceasta institutie a cunoscut o evidenta evolutie cat priveste formele, structurile, imputernicirile, protocoalele.

De asemenea, seful de stat a cunoscut si cunoaste fie organizari unipersonale, fie colegiale. Cei care au ocupat aceasta inalta demnitate statala s-au numit sau se numesc regi, principi, regenti, emiri, imparati, presedinti.

in explicarea institutiei sefului de stat va trebui sa plecam de la constatarea ca astazi sistemele constitutionale difera intre ele (printre altele) st prin viziunea stiintifica asupra puterii (aceasta categorie cheie in explicarea mecanismului juridico-statal).

Explicarea institutiei sefului de stat presupune intelegerea corecta a relatiei popor (natiune) organizare statala a puterii. Aceasta relatie fundamenteaza si motiveaza intreaga constructie statala juridica. Am explicat ca poporul detine puterea politica, el incredinteaza exercitiul acesteia - in forme si mijloace in care sa detina suprematia controlului - organelor reprezentative. Sunt organe reprezentative, la nivel central desigur, parlamentul (totdeauna) si seful de stat (in unele republici) pentru ca sunt alese, prin vot universal si egal. Cu aceasta ocazie interesandu-ne seful de stat trebuie sa observam care este structura executivului si deci care este locul sau in acest executiv. Acest loc exprima si relatia popor, parlament, sef de stat.⁴⁴

5. Evolutia institutiei sefului de stat in Romania

Aceasta evolutie a institutiei sefului de stat in tara noastra o vom explica prin prisma dispozitiilor constitutionale incepand cu prima noastra constitutie.

Astfel, potrivit Statutului lui Cuza, puterile publice erau incredintate domnului, unei adunari ponderatice si unei adunari elective.

Termenul domn este folosit si de catre Constitutia din anul 1866 (art. 82), domnul avand puteri constitutionale ereditare, iar puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn si reprezentanta nationala (art. 31). La 8 iunie 1884, in urma proclamarii regatului, textele constitutionale sunt puse de acord cu aceasta realitatea. Constitutia din anul 1923 vorbeste de rege (art. 77) aratand ca puterea legislativa se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala (art. 34) si ca puterea executiva este incredintata regelui (art. 39).

Constitutia din anul 1948 incredinteaza functia de sef de stat Prezidiului Marii Adunari Nationale, organ central, caracterizat ca organ suprem al puterii de stat, mentinut si de Constitutia din 1952 pana in anul 1961, cand a fost inlocuit prin Consiliul de Stat.

Prin Decretul-lege nr. 92/1990 privind alegerea parlamentului si a

Presedintelui Romaniei, functia de sef de stat este incredintata Presedintelui Romaniei, ales prin vot universal, egal direct, secret si liber exprimat. Aceasta solutie este consacrata si prin Constitutia actuala a Romaniei.

6. Atributiile sefului de stat

a)  Rolul si atributiile sefului de stat in sistemele constitutionale din
alte state

Una din problemele mereu discutate priveste imputernicirile sefului de stat. in practica raspunsul depinde de foarte multi factori precum structura, functiile si raporturile dintre puterile publice, garantiile constitutionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a sefului de stat (ereditar, alegere), responsabilitatea acestuia.

Astfel, potrivit Constitutiei Frantei, presedintele de republica: numeste si revoca pe primul ministru, iar la propunerea acestuia pe ministri; prezideaza Consiliul de Ministri; promulga legile, in termen de 15 zile.

In Statele Unite ale Americii, republica prezidentiala, presedintele este considerat prin Constitutie, organ al administratiei de stat. De aceea, potrivit art. 2, §1 din Constitutia americana, 'Puterea executiva va fi exercitata de catre Presedintele Statelor Unite ale Americii'₁ Desi Constitutia adoptata in 1787, nu a fost modificata intr-o masura "relevanta' pentru competenta Congresului si presedintelui, in cele doua secole de existenta a acestei institutii a avut loc un proces de intarire continua a rolului presedintelui in sistemul american.

In Suedia seful de sta nu dispune de nici o putere, nu participa la luarea deciziilor, nu desemneaza si nu revoca ministrii. Functiile sale sunt de ordin ceremonial.

b)  Rolul si atributiile Presedintelui Romaniei

Explicarea rolului st atributiilor sefului de stat in Romania trebuie sa porneasca de la dispozitiile clare si explicite ale Constitutiei. Astfel din art. 80 (1) din Constitutie se desprinde urmatoarea caracterizare a Presedintelui Romaniei: a) reprezinta statul roman. Aceasta inseamna ca in relatiile interne si internationale statul este reprezentat de seful de stat; b) este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii.

De asemenea, potrivit art. 92 (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Caracterizandu-1 astfel, Constitutia stabileste ce atributii indeplineste Presedintele Romaniei. Pe criteriul continutului aceste atributii pot fi grupate astfel:

a) atributii privind legiferarea; b) atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice; c) atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati publice; d) atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice; e) atributii in domeniul politicii externe; f) alte atributii.

Atributii privind legiferarea. Am aratat deja ca la exercitarea functiei
legislative de catre parlament concura si alte autoritati si mai ales executivul.
De aceea seful de stat are importante atributii in acest domeniu. Astfel,
Presedintele Romaniei: promulga legile (art. 77), avand dreptul de a cere, o singura data, reexaminarea legii; semneaza legile in vederea publicarii lor in Monitorul Oficial; poate sesiza Curtea Constitutionala in legatura cu neconstitutionalitatea legilor.

Atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice. Din caracterizarea institutiei sefului de stat asa cum stabilesc dispozitiile art. 80 (2) din Constitutie, rezulta ca Presedintele Romaniei exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate. Ca atare seful de stat se afla in raporturi constitutionale, clar definite, cu autoritatile publice, multe din atributiile sale privind organizarea si functionarea acestora.

Atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati publice. in sistemul constitutional fundamentat pe echilibrul puterilor este firesc ca principalele autoritati sa colaboreze la constituirea autoritatilor. Atributiile ce revin Presedintelui Romaniei in acest domeniu sunt: dizolvarea Parlamentului in conditiile art. 89; desemnarea unui candidat pentru functia de prim-ministru, numirea Guvernului pe baza votului de incredere acordat de Parlament, revocarea si numirea unor ministri in caz de remaniere guvernamentala sau vacanta a postului, la propunerea primului ministru (art. 85 din Constitutie); numirea a trei judecatori la Curtea Constitutionala, potrivit art. 140 (2) din Constitutie, numirea in functie a magistratilor in conditiile art. 124 si 133 din Constitutie; numiri in functii publice potrivit art. 94 litera 'c' din Constitutie; acordarea gradelor de maresal, de general si de amiral.

Atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice. In cadrul acestor atributii includem: declararea, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, a mobilizarii partiale sau generale a fortelor armate.

A

Atributii in domeniul politicii externe. In aceasta categorie cuprindem: incheierea, in numele Romaniei, a tratatelor negociate de Guvern si supunerea lor spre ratificare Parlamentului in termen de 60 de zile; acreditarea si rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentantilor diplomatici ai Romaniei; aprobarea infiintarii, desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice; acreditarea in Romania a reprezentantilor diplomatici ai altor state.

Alte atributii. in aceasta categorie se includ: conferirea decoratiilor si titlurilor de onoare; acordarea gratierii individuale.

7. Desemnarea sefului de stat

Desemnarea sefului de stat este una din problemele direct legate de forma de guvernamant. Ea prezinta un mare interes in precizarea atat a functiilor (prerogativelor, imputernicirilor) sefului de stat cat si a raporturilor acestuia cu celelalte 'puteri' din stat, indeosebi cu legislativul si executivul. Putem observa ca astazi s-au conturat patru moduri de desemnare a sefului de stat si anume: pe cale ereditara; alegerea de catre parlament; alegere de catre un colegiu electoral; alegere prin vot universal.

a) Cat priveste desemnarea sefului de stat pe cale ereditara ea se refera la monarhii, unde mostenitorul devine sef de stat sau unde eventual monarhul numeste pe cel ce-i va succeda la tron. in asemenea sisteme constitutionale (vezi Belgia, Danemarca, Spania, Kuweit, Norvegia, Tarile de Jos) parlamentul are rolul de a garanta respectul acestor reguli

b)Alegerea sefului de stat de catre parlament, pune desigur parlamentul intr-o pozitie supraordonata executivului. Statele care folosesc acest sistem sunt de regula grupate in trei categorii; state in care seful de stat este ales direct de catre parlament (Grecia, Israel, Republica Sud Africana) ₄state in care parlamentele aleg organe colegiale ca sefi de stat (fostele state socialiste); Elvetia, ca exemplu unic.

c) Desemnarea sefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral este si ea folosita. Astfel, in Germania presedintele federal este ales de catre Conventia Federala compusa din membrii Bundestagului si dintr-un numar egal de membri alesi pentru aceasta de catre adunarile reprezentative ale landurilor, in India, presedintele ales de catre un colegiu electoral compus din membrii alesi de catre parlament si de catre adunarile legislative ale statelor federale.

d)    Alegerea sefului de sta prin vot universal este folosita in republicile prezidentiale dar nu numai aici. Ea este practicata in tarile unde executivul are o structura dualista care permite conservarea unor aspecte de regim parlamentar sau amandoua (exemplu Finlanda, Franta, Irlanda, tari care au un sef de stat ales prin vot universal si un sef de guvern).

e)    Alegerea sefului de stat in Romania. Romania a adoptat forma de stat republicana, ceea ce inseamna ca functia de sef de stat este exercitata de catre un presedinte. Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, solutie adoptata de Decretul-lege nr. 92/1990 privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei si consacrarea prin art. 81 din Constitutie. Alegerea Presedintelui Romaniei se realizeaza in doua tururi de scrutin. Daca un candidat obtine in primul tur de scrutin majoritatea de voturi a alegatorilor inscrisi in listele electorale, este declarat ales ca presedinte. Daca nici unul dintre candidati nu obtine aceasta majoritate se realizeaza al doilea tur de scrutin. La acesta participa numai primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului de voturi obtinute in primul tur. Va fi declarat ales Presedinte candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi.

8. Durata mandatului sefului de stat

In Romania durata mandatului sefului de stat este de cinci ani si se exercita de la data depunerii juramantului in fata Parlamentului, pana la depunerea juramantului de catre presedintele nou ales. in caz de razboi sau de catastrofa mandatul poate fi prelungit, dar numai prin lege organica. Aceeasi persoana poate indeplini functia de Presedinte al Romaniei cel mult doua mandate, care pot fi si succesive. in caz de vacanta a functiei prezidentiale, care poate interveni in situatiile de deces, demisie, demiterea din functie sau imposibilitate a exercitarii atributiilor, precum si in cazul suspendarii din functie sau al imposibilitatii temporare de exercitare a atributiilor, interimatul este asigurat, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

9. Proceduri, solemnitati, protocol

Investirea unei persoane cu calitatea de sef de stat sau proclamarea alegerii sale se realizeaza potrivit unor anumite proceduri, cu solemnitatea necesara unui asemenea act si dupa un protocol anume.

Potrivit Constitutiei Romaniei alegerea Presedintelui se valideaza de catre Curtea Constitutionala. Apoi candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna, juramantul urmator: 'Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!'. Depunerea juramantului are ca efect juridic inceperea executarii mandatului prezidential.

10. Raspunderea sefului de stat

Raspunderea sefului de stat pentru activitatea ce o desfasoara in aceasta calitate este o problema mult mai complexa si mai delicata decat apare la prima vedere. Ideea ce a dominat sistemele constitutionale este in sensul ca seful de stat nu raspunde pentru actele savarsite in aceasta calitate.

Constitutia Romaniei contine mai multe dispozitii in legatura cu raspunderea sefului de sta, aceste dispozitii privind imunitatea, raspunderea politica si raspunderea penala.

Imunitatea. Ca si deputatii si senatorii, Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Desi textul constitutional nu este la fel de explicit ca cel privind imunitatea parlamentarilor, printr-o interpretare sistematica a Consiliului vom retine ca sunt aplicabile, corespunzator, regulile pe care le-am analizat deja privind lipsa raspunderii juridice pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului (aici art. 84 alin. 2 trimite explicit la art. 70 din Constitutie) precum si cele privind inviolabilitatea persoanei Presedintelui, coroborate cu dispozitiile art. 84.

Raspunderea politica. Denumim astfel aceasta raspundere pentru a o deosebi de raspunderea penala, pentru ca urmarile acestei raspunderi sunt de fapt politico-juridice. Aceasta raspundere isi are termenul juridic in art. 95 din Constitutie. Ea intervine atunci cand Presedintele Romaniei savarseste fapte grave prin care se incalca prevederile Constitutiei. in asemenea situatie se poate propune suspendarea din functie, de catre cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor. Aceasta initiativa se comunica neintarziat si Presedintelui Romaniei.

Raspunderea penala. Aceasta raspundere intervine in situatia in care seful statului ar comite crima de inalta tradare. in acest caz, punerea sub acuzare poate fi hotarata de Camera Deputatilor si Senat, in sedinta comuna, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. Competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. Daca s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare, Presedintele este demis de drept.

In legatura cu raspunderea sefului de stat, trebuie sa mentionam ca potrivit art. 98 din Constitutie si presedintelui interimar i se aplica dispozitiile privind raspunderea politica.

11. Actele sefului de stat

Actele prin care seful statului isi exercita atributiile sale sunt de regula denumite decrete. Ele pot fi cu caracter normativ sau cu caracter individual.

Decretele trebuie contrasemnate de catre primul-ministru.

Contrasemnarea actelor sefului de stat s-a practicat st se practica in sistemele constitutionale.

Constitutia Romaniei prevede si ea asemenea reguli, cu precizarea ca obligatia contrasemnarii decretelor de catre primul ministru nu priveste toate aceste decrete ci numai cele expres mentionate prin art. 99 (2). Decretele Presedintelui Romaniei se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, nepublicarea atragand inexistenta decretului.