Principalele domenii de aplicare ale ordonantei presedintiale

Principalele domenii de aplicare ale ordonantei presedintiale

Ordonanta presedintiala reprezinta una din institutiile cele mai frecvent folosite in practica, explicatia rezultand din posibilitatile pe care ea le ofera pentru luarea unor masuri provizorii in situatii ce reclama o prompta interventie a justitiei. Varietatea situatiilor in care se poate recurge la procedura ordonantei presedintiale face aproape imposibila o analiza detaliata a acestora, motiv pentru care in continuare ne vom referi doar la cateva din domeniile mai importante de aplicabilitate a institutiei.

1. Ordonanta presedintiala

in materie de proprietate si litigii locative

Dreptul de proprietate este un drept real principal, absolut, opozabil tuturor. Practica judiciara actuala recunoaste titularului unui drept real principal posibilitatea de a recurge la procedura ordonantei presedintiale in vederea apararii dreptului sau, care, fiind amenintat, are nevoie de protectia urgenta din partea instantei judecatoresti.

In practica judiciara s-a retinut ca in situatia in care aducerea la indeplinire a dispozitiilor cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca este obstructionata  de cei obligati sa ridice constructiile amplasate pe o proprietate particulara, reclamantul, in baza reglementarilor cuprinse in art. 1077 C.civ., care statueaza dreptul creditorului de a solicita sa fie autorizat de a aduce el la indeplinire, pe cheltuiala debitorului, a procedat in mod corect, cand a formulat cererea presedintiala de autorizare a sa privind demolarea acelor constructii, pe cheltuiala paratilor[1].

S-a retinut totodata ca de regula, se recunoaste titularului unui drept real posibilitatea de a recurge la procedura ordonantei presedintiale pentru apararea dreptului sau care, fiind amenintat, are nevoie de protectie urgenta din partea instantei judecatoresti; acesta poate cere sistarea executarii unor lucrari la imobilul proprietatea sa. Prin ordonarea sistarii lucrarilor incepute de catre parat poate fi ocrotit un drept real necontestat. Pentru justa solutionare a cererii de ordonanta presedintiala care are un asemenea obiect, trebuie avuta in vedere si situatia de fapt din momentul judecatii, deoarece intre momentul sesizarii instantei si cel al judecatii situatia de fapt se poate schimba in asa fel incat restabilirea ei urgenta sa nu mai fie posibila. De exemplu, se cere doar sistarea executarii unor lucrari, iar la data solutionarii cererii se constata ca lucrarile au fost terminate. In aceasta situatie, lucrarile fiind finalizate, conditia urgentei nu mai subzista, iar cererea de ordonanta presedintiala trebuie respinsa, deoarece restabilirea urgenta nefiind posibila, interesul reclaman­tului, constand in restabilirea dreptului, nu mai exista[2].

Tot astfel, s-a retinut ca art. 581 C. proc. civ. prevede: instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Din continutul textului rezulta ca urgenta este una din conditiile specifice ordonantei presedintiale Aceasta conditie este indeplinita in ipoteza executarii unor lucrari, fara consimtamantul proprie­tarului terenului, deoarece, de regula, se recunoaste titularului dreptului de proprietate posibilitatea de a recurge la procedura ordonantei presedintiale pentru apararea dreptului sau care, fiind amenintat, are nevoie de protectie urgenta din partea instantei judecatoresti. in vederea apararii dreptului de proprietate, titularul acestuia poate cere sistarea executarii unor lucrari pe terenul proprietatea sa, iar prin ordonarea sistarii lucrarilor incepute de parat este ocrotit dreptul real necontestat de acesta.

In speta, existand aparenta de drept in favoarea reclamantei, care a dobandit prin succesiune dreptul de proprietate pentru suprafata de 900 mp teren, drept necontestat de parata, cererea intemeiata pe dispozitiile inscrise in art. 581 C. proc civ., privind sistarea lucrarilor incepute de parata pe aceasta suprafata de teren, este intemeiata[3].

In ce priveste cererea pentru sistarea lucrarilor de constructie incepute de parat, fara autorizatie, pe un teren a carui apartenenta se afla in litigiu, indeplineste cerintele art. 581 C. proc. civ., instanta procedand corect la solutionarea ei in acest cadru. Obligarea paratului de a lasa reclamantilor in deplina proprie­tate si linistita posesiune suprafata de teren mentionata in dispo­zitivul hotararii nu poate sa fie dispusa in temeiul prevederilor legale care reglementeaza procedura ordonantei presedintiale, ci numai in temeiul unei actiuni in revendicare de drept comun[4].

In materie locativa se recurge frecvent la folosirea ordonantei presedintiale[5], lucru posibil ori de cate ori sunt intrunite conditiile impuse de art. 581 C. proc. civ. Procedura ordonantei presedintiale poate fi folosita de locatar, locator sau intre colocatari (cand este impiedicata folosirea partilor comune ale locuintei sau ale accesoriilor de catre colocatar, pentru inlaturarea unui act abuziv al unui colocatar). In practica judiciara s-a retinut ca este posibila folosirea ordonantei presedintiale chiar pentru a obtine evacuarea unei persoane dintr-un spatiu locativ. Evacuarea, in general, este legata de o apreciere si cu privire la existenta dreptului subiectiv. De aceea, o astfel de masura se poate obtine numai in acele imprejurari ce impun o interventie neintarziata a justitiei.

Astfel, in jurisprudenta noastra mai veche[6] s-a decis ca ordonanta presedintiala poate fi folosita si impotriva persoanei "care a ocupat o suprafata locativa fara contract de inchiriere, precum si aceea care, desi are un atare contract, a ocupat locuinta in mod samavolnic, valorificandu-si dreptul locativ pe cai de fapt si nu in conditiile prevazute de lege". Pe aceeasi cale, a ordonantei presedintiale, se poate dispune si evacuarea persoanei tolerate intr-un spatiu locativ, intrucat aceasta nu are un drept locativ propriu .

Calea ordonantei presedintiale poate fi folosita si de locator pentru reprimarea unor abuzuri de folosinta, asa cum am aratat. Astfel, potrivit art. 1429 alin. 1 C. civ. locatarul "tre­buie sa intrebuinteze lucrul inchiriat sau arendat ca un bun proprietar si numai la destinatia determinata prin contract; iar in lipsa de stipulatie speciala, la destinatia prezumata dupa circumstante". Nesocotirea acestei obligatii se poate materializa in variate actiuni de natura a modifica structura lucrului inchiriat, a schimba destinatia lui sau a-i provoca stricaciuni. Daca totusi locatarul savarseste un abuz de folosinta proprietarul este indreptatit sa recurga la calea ordonantei presedintiale, spre a obtine astfel restabilirea grabnica a situatiei de fapt anterioare .

Legea impune locatarului si obligatia de a efectua toate reparatiile necesare, cu exceptia acelora care sunt in sarcina locatorului - art. 1425 alin. 1 C. civ. Daca este necesara efectuarea grabnica a unor asemenea reparatii se poate dispune chiar restrangerea spatiului inchiriat. In asemenea imprejurari o astfel de masura sau chiar evacuarea temporara a chiriasului, daca se justifica urgenta la care se refera art. 581 alin. 1 C. proc. civ., poate fi luata pe calea ordonantei presedintiale.

Ordonanta presedintiala poate fi folosita si in raporturile dintre locatari. Cel mai adesea, in raporturile dintre locatari pot aparea litigii cu privire la folosinta pasnica a lucrului inchiriat. Ele pot fi generate de comportarea abuziva a unor locatari care urmaresc sa zadarniceasca folosirea locuintei, dependintelor, curtii sau holurilor comune etc. Astfel, in practica judiciara[9] s-a retinut ca ordonanta presedintiala "poate fi folosita si in cazul in care actul samavolnic al unui colocatar consta in ocuparea in exclusivitate a holului, a unei camere de trecere, sau a unei dependinte pe care, potrivit contractului de inchiriere, le are in folosinta comuna cu ceilalti locatari ai imobilului sau apartamentului".

Procedura ordonantei presedintiale poate fi folosita si pentru reprimarea altor acte abuzive, cum ar fi cele privitoare la folosirea unor utilitati ale imobilului (curti, ascensoare, energie electrica etc.); tot astfel, urmand lista exemplelor, ordonanta presedintiala este admisibila si pentru reintegrarea locatarilor izgoniti abuziv din locuinta[10]. De exemplu, in practica judiciara s-a decis ca pe calea ordonantei presedintiale se poate dispune reintegrarea in locuinta a membrilor de familie izgoniti abuziv.

Raporturile de vecinatate impun anumite reguli legale sau conventionale, a caror incalcare poate genera neintelegeri, care pot fi solutionate pe calea ordonantei presedintiale . Atributele dreptului de proprietate nu se pot exercita in mod nelimitat sau abuziv, astfel incat sa prejudicieze pe alti proprietari. Din raporturile de vecinatate deriva pentru fiecare proprietar obligatia de a se limita la o folosinta normala a bunului sau, spre a nu-i stanjeni cu nimic pe ceilalti.

Nerespectarea normelor legale privitoare la raporturile de vecinatate si orice abuz in exercitarea dreptului de proprietate poate genera litigii, iar unele dintre ele pot reclama o interventie prompta a justitiei. Asemenea litigii pot sa apara, de exemplu, in legatura cu obligatiile partilor privitoare la zidul, santul sau gardul comun. Fiecare proprietar este obligat sa participe la cheltuielile de intretinere si de conservare proportional cu cota-parte ce-i revine din bun. Daca exista urgenta, se poate recurge la calea ordonantei presedintiale pentru obligarea partilor sa adopte masuri de natura a evita o paguba iminenta.

Astfel, s-a decis ca in ipoteza in care santurile amenajate impotriva eroziunilor apelor de ploaie nu au mai fost intretinute de mult timp, iar infundarea lor ameninta inundarea proprietatii vecine, se poate interveni pe calea ordonantei presedintiale[13]. In aceleasi conditii se pot solicita si obligarea vecinilor la efectuarea unor reparatii cu privire la zidul sau santurilor comune. O astfel de solutie nu prejudeca fondul cauzei daca reparatiile reclama urgenta, intrucat instanta poate deduce obligatia de reparatie din prezumtia legala de comunitate.

Ordonanta presedintiala mai poate fi folosita si in alte cazuri, cum ar fi[14]: ridicarea unei constructii care incalca o parte din terenul vecinului, efectuarea de lucrari ce pericliteaza soliditatea imobilului vecin ori depozitarea de materiale de natura a bloca accesul vecinului la imobilul sau. In astfel de cazuri, procedura ordonantei presedintiale este admisibila ori de cate ori interventia justitiei apare necesara pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru inlaturarea unui pericol.

Masurile luate prin ordonanta sunt vremelnice si ele nu trebuie sa prejudece asupra fondului cauzei. Aceasta din urma conditie nu este intrunita in cazul cererii care are ca obiect granituirea dintre doua proprietati. De aceea, granituirea dintre doua proprietati nu se poate dispune pe calea ordonantei presedintiale, o astfel de actiune avand un caracter petitoriu; intr-o asemenea actiune partile isi contesta reciproc dreptul de proprietate, ceea ce obliga instanta la o cercetare a fondului cauzei[15].

2. Aplicabilitatea ordonantei presedintiale in

materie comerciala si de contencios administrativ

Intensificarea relatiilor economice in ultimii ani a readus in actualitate problema admisibilitatii ordonantei presedintiale si in litigiile de drept comercial. Nici o dispozitie legala nu impiedica folosirea ordonantei presedintiale si in acest important domeniu de activitate; dimpotriva, ordonanta presedintiala poate constitui si in materie comerciala un mijloc procedural deosebit de util pentru prevenirea unei pagube iminente sau pentru luarea oricaror masuri ce reclama o interventie prompta a justitiei.

Folosirea ordonantei presedintiale in litigiile comerciale este supusa acelorasi exigente ca si in celelalte materii, respectiv conditiilor privitoare la urgenta si la neprejudecarea fondului cauzei. Jurisprudenta noastra a fost confruntata cu situatii dintre cele mai diverse, in care folosirea ordonantei presedintiale a fost declarata admisibila, de exemplu: folosirea ordonantei presedintiale pentru evacuarea salariatului care, dupa incetarea raportului juridic de munca, ocupa in mod abuziv spatiul comercial gestionat[16] sau pentru oprirea unor acte de concurenta neloiala. In schimb, nu poate fi folosita calea ordonantei presedintiale pentru evacuarea dintr-un spatiu comercial atunci cand partile isi disputa chiar dreptul de proprietate asupra acestuia sau pentru revocarea calitatii de administrator al unei societati comerciale, o astfel de masura avand un caracter definitiv se poate pronunta numai prin intermediul unei actiuni de drept comun .

Tot astfel, prin intermediul ordonantei presedintiale, nu se poate statua asupra valabilitatii unui contract de credit sau a unui contract de garantie, prin radierea lui din cartea funciara, o astfel de masura fiind de natura sa prejudece fondul cauzei[19]. Nu se poate dispune, pe calea ordonantei presedintiale, nici inregistrarea in registrul de actiuni a emitentului a unei cesiuni .

Intrucat in practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata, referitoare la admisibilitatea recursului impotriva ordonantei presedintiale prin care s-a respins cererea de suspendare a executarii hotararii adunarii generale a actionarilor, procurorul general a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, in sensul ca recursul formulat impotriva ordonantei prin care s-a respins cererea de suspendare a executarii dispozitiilor unei hotarari generale a adunarii actionarilor este inadmisibil.

Unele instante de judecata au considerat ca recursul formulat impotriva ordonantei prin care s-a respins cererea de suspendare a executarii hotararii adunarii generale a actionarilor este inadmisibil. Astfel, s-a retinut in esenta ca dispozitiile art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, republicata, deroga de la dreptul comun, potrivit caruia atat reclamantul cat si paratul, in conformitate cu prevederile art. 582 alin. 1 din Codul de procedura civila, pot exercita calea de atac, indiferent daca ordonanta a fost sau nu respinsa.

Legea speciala prevede in mod expres, ca numai impotriva ordonantei prin care s-a admis cererea de suspendare se poate formula recurs. Per a contrario, in situatia in care ordonanta presedintiala nu a fost admisa si nu s-a dispus suspendarea executarii hotararii criticate, recursul impotriva unei astfel de hotarari este inadmisibil. Alte instante au solutionat pe fond recursurile declarate impotriva ordonantelor de respingere a cererii de suspendare a hotararilor adunarii generale a actionarilor, apreciind in mod implicit ca o astfel de cale de atac este admisibila.  S-a apreciat ca prima solutie este corecta.

Pentru buna functionare a societatii comerciale este necesara existenta organelor de conducere, administrare si control a acesteia. Adunarea generala a asociatilor constituie organul suprem de conducere, care are plenitudinea de competenta si de atributiuni, putand decide cu privire la existenta si functionarea societatii si putand adopta hotarari in toate domeniile de activitate a societatii comerciale, indiferent de forma juridica a acestora.

In temeiul dispozitiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotararile adoptate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Oricare dintre acesti actionari, atunci cand considera ca hotararea adunarii generale incalca dispozitiile legale sau pe acelea ale actului constitutiv, se pot adresa instantei judecatoresti, solicitand anularea acesteia.

Odata cu intentarea actiunii in anularea hotararii adunarii generale, reclamantul are posibilitatea de a solicita instantei, pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea hotararii atacate. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata:

"(1) Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei pe calea ordonantei presedintiale, suspendarea executarii hotararii atacate. (2) Presedintele, incuviintand suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cautiune. (3) Impotriva ordonantei de suspendare se poate face recurs in termen de 5 zile de la pronuntare". Din analiza normei legale anterior mentionate se poate constata ca ordonanta pronuntata in aceasta materie are o natura speciala, derogatorie sub anumite aspecte, de la ordonanta presedintiala de drept comun.

S-a prevazut astfel, ca particularitate, posibilitatea atacarii cu recurs doar in situatia in care s-a admis suspendarea executarii hotararii adunarii generale a actionarilor, situatie care poate vatama cel mai mult partile in drepturile si interesele lor. Per a contrario, in situatia in care ordonanta presedintiala nu a fost admisa si nu s-a dispus suspendarea executarii hotararii atacate, legiuitorul nu a prevazut nicio cale de atac.

Avand in vedere norma de principiu inscrisa in art. 132 din lege, conform careia, "hotararile adunarii generale sunt obligatorii", rezulta ca acestea sunt adoptate cu scopul de a produce efecte juridice, suspendarea executarii lor fiind o situatie de exceptie. Tocmai de aceea, pentru a evita prejudicierea intereselor societatii comerciale si raspunzand unor ratiuni de ordin comercial, domeniu ce reclama desfasurarea cu celeritate a raporturilor juridice, legiuitorul a instituit prin art. 133 alin. 3 din lege, o norma procedurala, derogatorie.

Conform dispozitiilor art. 129 din Constitutia Romaniei, "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". In raport de aceasta prevedere constitutionala, se poate constata ca este de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea unor proceduri speciale sau particularitati procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale partilor.

Prin urmare, in considerarea unor situatii deosebite, cum este si cea reglementata de art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, se pot institui reguli si modalitati speciale de exercitare a drepturilor procedurale. In consecinta, in procedura speciala a ordonantei presedintiale, in cadrul careia se poate solicita suspendarea executarii hotararii adunarii generale, legea prevede dreptul la recurs numai impotriva ordonantei prin care se dispune suspendarea executarii intrucat numai aceasta creeaza o situatie care se abate de la regula caracterului obligatoriu al hotararilor luate de adunarea generala, inscrisa in alin. 1 al art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile unite, sedinta de la 24 septembrie 2007, a admis prin Decizia nr. LXII/209.2007 recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, a decis ca prevederile cuprinse in art. 133 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, se interpreteaza in sensul ca: ordonanta presedintiala, prin care s-a respins cererea de suspendare a executarii dispozitiilor unei hotarari a adunarii generale a actionarilor, poate fi atacata cu recurs .

In practica s-a admis cererea de ordonanta presedintiala introdusa de o societate comerciala, dispunand suspendarea paratilor din functia de administratori ai societatii, ca masura vremelnica, justificata de iminenta amplificarii prejudiciului cauzat societatii prin administrarea defectuoasa exercitata de parati. Apelul declarat de parati, prin care se sustinea ca o asemenea masura reprezinta o imixtiune fara temei a instantei in activitatea unei societati comerciale si, deci, ordonanta presedintiala in aceasta materie este inadmisibila, a fost respins. S-a retinut ca, in principiu, dispozitiile Codului de procedura civila alcatuiesc procedura de drept comun in materie civila si comerciala (art. 721) si, deci, nu se poate invoca inaplicabilitatea, in raporturile de drept comercial, a procedurii ordonantei presedintiale. In ipoteza insarcinarii prin contract a unor asociati cu administrarea societatii si constatarii consecintelor pagubitoare produse prin exercitarea necorespunzatoare a acestei activitati, precum si in vederea inlaturarii unui pericol iminent si ireparabil patrimoniului societatii, este data conditia urgentei, care justifica recurgerea la procedura sumara a ordonantei presedintiale, fara prejudecarea fondului[22].

Cererea de ordonanta presedintiala pentru a se permite accesul la spatiile comerciale ce fac obiectul unui contract de asociere in participatiune intruneste conditiile art. 581 C. proc. civ. Societatea reclamanta a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, obligarea societatii parate de a-i permite accesul la spatiile comerciale ce s-a obligat sa le puna la dispozitie in baza unui contract de asociere in participatiune, in vederea realizarii scopului asociatiei. Judecatoria a admis cererea, iar tribunalul a respins apelul paratei. Recursul aceleiasi societati parate a fost respins ca nefondat, retinandu-se ca, in baza unui contract de asociere in participatiune, parata s-a obligat sa puna la dispozitie anumite spatii pentru reali­zarea scopului asociatiei comerciale. insa ulterior a refuzat inde­plinirea obligatiei. Cererea reclamantei ca, pe calea ordonantei presedintiale, sa i se permita accesul la spatiile respective, intruneste cerinta urgentei prevazuta de art. 581 C. proc. civ. si are scopul de a preveni producerea unei pagube iminente ce ar rezulta din neexecutarea contractelor comerciale pentru care s-a constituit asociatia si nu prejudeca fondul[23].

In doctrina juridica s-a subliniat ca procedura ordonantei presedintiale nu-si gaseste aplicare in fata instantelor de contencios administrativ[24]. Nu pentru ca materia contenciosului administrativ ar fi incompatibila prin definitie cu ordonanta presedintiala, nici pentru ca instantele de contencios administrativ ar fi organizate si ar functiona esentialmente diferit de celelalte instante, ci pur si simplu pentru faptul ca Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ organizeaza o alta procedura pentru solutionarea grabnica a unor situatii de urgenta.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile legii, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond. In cazul in care persoana vatamata nu introduce actiunea in anularea actului in termen de 60 de zile, suspendarea inceteaza de drept si fara nicio formalitate. Instanta solutioneaza cererea de suspendare, de urgenta si cu precadere, cu citarea partilor. Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare.

Hotararea prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. In ipoteza in care se emite un nou act administrativ cu acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta, acesta este suspendat de drept, in acest caz nu este obligatorie plangerea prealabila. Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive. Suspendarea executarii actului administrativ are ca efect incetarea oricarei forme de executare, pana la expirarea duratei suspendarii.

In acest sens este si practica judiciara. Astfel, s-a retinut ca este inadmisibila in materia contenciosului administrativ cererea de ordonanta presedintiala formulata in temeiul art. 581 C. proc. civ., in conditiile in care art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementeaza o procedura speciala pentru suspendarea executarii actului administrativ[26].

3. Cazuri speciale de aplicabilitate

Ordonanta presedintiala in raporturile de familie

Ordonanta presedintiala are multiple aplicatii in raporturile de familie, intrucat permite suplete si adaptabilitate la diferite situatii de fapt[27]. Potrivit art. 613² C. proc. civ.: "instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei" Unele masuri vremelnice pot fi luate, in baza art. 581 C. proc. civ., chiar daca intre soti nu exista un proces de divort, ca de exemplu, in cazul izgonirii din locuinta comuna a unuia dintre soti. Pe calea ordonantei presedintiale se poate obtine de catre unul dintre soti si restituirea bunurilor de uz personal sau a celor necesare exercitarii profesiei .

In practica judiciara s-a decis ca, pe calea sumara a ordonantei presedintiale, nu se poate dispune ca unul dintre soti sa predea celuilalt sot bunuri dobandite in timpul casatoriei. O astfel de cerere ar fi admisibila numai in cazul in care s-ar pretinde un bun propriu al unuia dintre soti, dobandit in unul din modurile limitativ prevazute de art. 31 Codul familiei. Insa si in aceste cazuri caracterul vremelnic si urgenta ordonantei presedintiale impiedica sa se ia o masura pentru alte bunuri decat cele de uz personal[29] sau destinate exercitarii profesiei, intrucat numai aceste bunuri sunt de natura sa justifice asigurarea pastrarii unui drept care s-ar pagubi prin intarziere ori sa previna o paguba iminenta si care nu s-ar putea repara .

Aceeasi cale poate fi folosita si pentru inventarierea sau evaluarea bunurilor comune atunci cand exista pericol ca ele sa fie instrainate de catre unul dintre soti[31].

Ordonanta presedintiala poate fi folosita si pentru luarea unor masuri de ocrotire a minorilor in cazul in care sotii sunt despartiti in fapt, cum ar fi: stabilirea domiciliului minorilor. O astfel de solutie este deosebit de utila si se impune doar atunci cand exista urgenta. In cazul incredintarii minorilor pe timpul procesului de divort, conditia urgentei este prezumata de legiuitor.

Procedura ordonantei presedintiale poate fi utilizata si in numeroase alte situatii. Astfel, la aceasta procedura se poate recurge si in vederea exercitarii dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, precum si pentru stabilirea modalitatilor concrete de realizare a acestui drept. De asemenea, dispozitiile art. 581 C. proc. civ. pot constitui si temeiul adoptarii unor masuri vremelnice privitoare la intretinerea minorilor sau la plata alocatiei de stat. Daca asemenea masuri sunt luate pe timpul procesului de divort, in temeiul art. 6132 C. proc. civ., urgenta se prezuma.

Cererea poate fi formulata de oricare dintre soti, de procuror sau de autoritatea tutelara. Daca masura dispusa se refera la copilul minor, ea poate fi luata de catre instanta de judecata si din oficiu; in toate cazurile insa, trebuie sa se tina cont de interesele minorului[32]. Masurile dispuse de instanta prin ordonanta presedintiala pot fi revocate sau modificate pe aceeasi cale daca imprejurarile de fapt s-au schimbat, sau prin hotararea ce se va pronunta cu privire la cererea de divort.

Ordonanta presedintiala in materia executarii silite

In acest domeniu, ordonanta presedintiala este admisibila[33]: pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia executarii unei hotarari (art. 581 alin. 1 C. pr. civ.); pentru suspendarea executarii unei hotarari definitive atacate cu recurs (art. 300 alin. 3 C. pr. civ); pentru continuarea executarii silite in cazul in care a fost suspendata nelegal de organul de executare; pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, presedintele instantei poate dispune suspendarea provizorie a executarii, in cazuri urgente, pe cale de ordonanta presedintiala (art. 403 C. pr. civ.). Doctrina a considerat, ca in unele cazuri, cand executarea a constat in predarea unui bun sau in evacuare, reintegrarea in spatiu se poate realiza si pe calea ordonantei presedintiale.

incidenta ordonantei presedintiale in alte domenii

In practica judiciara si in literatura de specialitate s-a pus si problema admisibilitatii sau nu a ordonantei presedintiale in cazul delictelor savarsite prin presa[35]. Astfel, intr-o speta din practica judiciara , reclamantul a solicitat instantei sa dispuna prin ordonanta presedintiala incetarea publicarii de catre parat a unor articole defaimatoare la adresa sa, articole ce au aparut intr-un ziar local in urma deciziei de neincepere a urmaririi penala impotriva reclamantului, intr-o pricina in care fusesera depuse plangeri impotriva acestuia. In acest caz, instanta a apreciat ca este indeplinita conditia de urgenta intrucat aparitia in continuare a acelor articole ar aduce grave prejudicii morale, sociale si profesionale reclamantului.

Intrucat drepturile personale nepatrimoniale au un caracter incesibil, formularea "sa pastreze" nu poate fi invocata pentru admisibilitatea ordonantei. Cerinta "s-ar pagubi" este insa indeplinita, daca se au in vedere atingerile ce pot fi aduse prin acest gen de fapte si care sunt apreciate delicte de presa. Rezulta astfel, ca prin publicarea unor articole in presa, reclamantul sufera un prejudiciu prin incalcarea dreptului sau nepatrimonial la onoare, demnitate, prestigiu social sau profesional, la imagine. In acest sens, in literatura juridica de specialitate se considera ca prin fiecare publicare se produce o noua incalcare a drepturilor nepatrimoniale ale persoanei in cauza si deci, sub aspectul analizat, ordonanta este admisibila.

Libertatea de exprimare nu trebuie sa aduca atingere in nici un fel drepturilor personale nepatrimoniale ale cetateanului. In acest sens, insasi textul din Constitutie ce se refera la libertatea de exprimare prevede ca aceasta nu poate prejudicia: demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine (art. 30 pct. 6 din Constitutie[38]).

Prevederi asemanatoare se gasesc si in art. 10 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale. Jurisprudenta Comisiei si Curtii Europene a Drepturilor Omului a consacrat interdictia de a se purta o campanie de presa impotriva unei persoane aflate in curs de urmarire penala, apreciindu-se ca aceasta ar constitui o violare a art. 6 paragraf 2 din Conventie, referitoare la pre­zumtia de nevinovatie.

Astfel, trebuie retinut[39] ca ordonanta presedintiala prin care sa se dispuna sistarea unor actiuni de incalcare a drepturilor personale nepatrimoniale, ce se pot savarsi prin presa, este admisibila numai in cazul in care pe rolul instantei se gaseste o actiune penala prin care cel interesat a sesizat instanta competenta cu privire la tragerea la raspundere a celui care aduce atingere acestor drepturi. In acest caz, ordonanta presedintiala ar urma, sa-si produca efectele pana la pronuntarea hotararii de catre instanta penala, cand prin hotararea respectiva se va stabili sau nu temeinicia afirmatiilor facute prin campania de presa.

Si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului regasim solutii care au la baza si pronuntarea unor ordonante presedintiale. Astfel, putem aminti cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi impotriva Romaniei[40], cauza Surugiu impotriva Romaniei, cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei[42] etc.

Bibliografie

I. DELEANU, "Tratat de procedura civila", Vol. I, editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007

I. DELEANU, "Tratat de procedura civila", Vol. II, editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007

LIGIA DANILA, CLAUDIA ROSU, "Drept procesual civil", Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007

VIOREL MIHAI CIOBANU, GABRIEL BOROI, "Drept procesual civil", editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2003;

MONA MARIA PIVNICERU, CARMEN MOLDOVAN, "Ordonanta presedintiala. Practica judiciara", Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006

C. CRISU, "Ordonanta presedintiala", Editura Argessis, 1997

MIHAELA TABARCA, "Drept procesual civil", Vol. 1 si Vol. 2, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005;

FLOREA MAGUREANU, "Drept procesual civil", editia a VIII-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006;

IOAN LES, "Tratat de drept procesual civil", editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005;

MARIA FODOR, "Drept procesual civil", Vol. I, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006

MARIA FODOR, "Drept procesual civil", Vol. II, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007

L. DANILA, C. ROSU, "Drept procesual civil", actualizare la editia a IV-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006

GABRIEL BOROI, DUMITRU RADESCU, "Codul de procedura civila. Comentat si adnotat", Editura All, Bucuresti, 1995.

GABRIEL BOROI, SPINEANU-MATEI OCTAVIA, "Codul de procedura civila", Editura All Beck, Bucuresti, 2005

GABRIEL BOROI, "Codul de Procedura Civila Comentat si Adnotat," Editura All Beck, Bucuresti, 2001.

CIOBANU VIOREL MIHAI, BOROI GABRIEL, NICOLAE MARIAN, "Modificarile aduse Codului de procedura civila prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000", II, in Revista "Dreptul" nr. 2/2001.

IOAN LES, "Tratat de drept procesual civil", Editura All Beck, Bucuresti, 2001;

I. Les, "Consideratii privitoare la modificarea si completarea Codului de procedura civila", in Revista "Juridica" nr. 9/2000

I. LES, "Proceduri civile speciale", Editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2003

C. CRISU, "Actiunile civile in justitie. Teorie si practica", Editura Argesis, Curtea de Arges, 1992

STOENESCU, S. ZILBERSTEIN, "Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata in prima instanta. hotararea" Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1938

M. PETRESCU, "Unele aspecte ale admisibilitatii ordonantei presedintiale in materie locativa", Studii si cercetari juridice nr. 1/1989;

D. CIOBANU, "Inadmisibilitatea obligarii prin ordonanta presedintiala a unei persoane fizice sau juridice de a se asocia cu alte persoane fizice sau juridice", in Revista Dreptul nr. 2/1992.

L. MIHAI, "Probleme privind Ordonanta presedintiala prin care se suspenda executarea provizorie", in Revista Studii si Cercetari Juridice, nr. 1/1980

C. CRISU, "Ordonanta presedintiala in materie locativa", Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1978;

G. VASU, "Cu privire la folosirea ordonantei presedintiale in rezolvarea unor litigii locative", in Revista Justitia Noua, 1960

FL. STRETEANU, "Consideratii referitoare la admisibilitatea ordonantei presedintiale in materia delictelor de presa", in Revista Dreptul nr. 2/1997

F. MAGUREANU, "Consideratii privind admisibilitatea ordonantei presedintiale in cazul incalcarii unor drepturi personale nepatrimoniale savarsite prin presa", Sesiunea de comunicari stiintifice a cadrelor didactice de la Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza", Bucuresti, 1998.

Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003

Ordonanta de Urgenta nr. 58 din 25/06/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 460 din 28/06/2003.

Lege nr. 195 /2004 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de Procedura Civila publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 470 din 26/05/2004

Ordonanta Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001 privind modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 217 din 27 aprilie 2001

Codul de procedura civila, cu modificarile aduse prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000, Editura All Beck, Bucuresti, 2000.

"Codul de procedura civila cu modificarile aduse prin Legea nr. 219/06.07.2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000", editie ingrijita de Carmen Pavel, Editura Morosan, Editura NICORA M, Bucuresti, 2005.

Legea nr. 459 din 6 decembrie 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 994 din 13 decembrie 2006

Curtea Constitutionala, Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si 582 din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 197 din 2 martie 2006.

Curtea Constitutionala, decizia nr. 396/2004 privind exceptia de neconstitutionalitate a art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 200

Curtea Constitutionala, Decizia. nr. 401 din 9 mai 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 486/5 iun. 2006.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea din 22 iunie 2004, cauza Pini si Bertani si Manera si Atripaldi impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial Nr. 1.245 din 23 decembrie 2004

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea din 20 aprilie 2004, definitiva la 10 noiembrie 2004, Cauza Surugiu impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial Nr. 388 din 5 mai 2006

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea din 11 ianuarie 2000, in cauza Ignaccolo-Zenide impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 6 din  8 ianuarie 2001

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile unite, sedinta din 24 septembrie 2007, Decizia nr. LXII/209.2007 (recurs in interesul legii)