Rezolutiunea conventionala a contractului de vanzare - cumparare comerciala opereaza numai in cazul in care la momentul incheierii contractului sau ulterior, printr-o conventie separata, dar inainte de executarea obligatiilor, partile au stipulat printr-o clauza expresa, rezolutiunea de plin drept a contractului in cazul neexecutarii obligatiilor de catre una dintre ele.
In literatura juridica aceasta clauza expresa poarta denumirea de pact comisoriu expres.
Leguitorul nu a reglementat regimul clauzelor comisorii. In principiu ele sunt valabile, insa avand in vedere consecintele lor asupra fiintei contractelor, sunt interpretate restrictiv si cu o mai mare severitate de practica judiciara ; de aceea, vointa comuna a partilor de a stipula o astfel de clauza trebuie sa fie declarata fara echivoc in cuprinsul contractului.
In functie de intensitatea efectelor pe care le produc, pactele comisorii pot fi de patru grade:
a) pactul comisoriu expres de gradul I, care este clauza contractuala prin care partile stipuleaza ca, in caz de neexecutare a obligatiilor de catre una dintre parti, contractul va fi rezolvit.
Stipularea unui acestui pact comisoriu in contractele comerciale este inutila, intrucat reproduce dispozitiile art. 1020 Cod Civil, conform carora ,,conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau''. In acest caz rezolutiunea contractului este judiciara pentru a opera fiind necesara sesizarea instantei de judecata care prin hotarare sa pronunte rezolutiunea contractului.
b) pactul comisoriu expres de gradul II, care este clauza prin care partile stabilesc ca in cazul in care o parte nu va executa obligatiile contractuale asumate cealalta parte are dreptul sa desfiinteze unilateral contractul.
In acest caz rezolutiunea contractului opereaza fara a mai fi necesara sesizarea instantei de judecata, in baza declaratiei unilaterale de rezolutiune a partii indreptatite, care trebuie notificata celeilalte parti.
c) pactul comisoriu expres de gradul III este clauza prin care se prevede ca in cazul in care una dintre parti nu executa obligatiile sale pana la un anumit termen contractul este rezolvit de plin drept.
Prin aceasta clauza, partile confera caracter esential termenului contractului simpla ajungere la termen a obligatiei neexecutate avand ca efect rezolutiunea de drept a contractului.
d) pactul comisoriu expres de gradul IV este clauza prin care partile prevad ca in cazul neexecutarii obligatiilor contractul se desfiinteaza de plin drept fara actiune in justitie si fara nici o alta formalitate prealabila.
Pactele comisorii exprese de gradele III si IV sunt cele mai energice, neexecutarea obligatiilor contractuale inauntrul termenelor stabilite avand ca efect rezolutiunea de plin drept a contractelor fara nici o alta formalitate prealabila.
Singura parte contractanta in drept sa invoce rezolutiunea contractului este creditorul obligatiei neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta intre invocarea rezolutiunii contractului, prevalandu-se de pactul comisoriu expres, si cererea, printr-o actiune in justitie, de obligare a debitorului la executarea prestatiei.
Pactele comisorii exprese nu se confunda cu conditia rezolutorie expresa, aceasta fiind o modalitate a contractului. In cazul conditiei rezolutorii, rezolutiunea depinde de un eveniment viitor si nesigur, strain de comportamentul debitorului si nu are un caracter sanctionator, in timp ce in cazul pactului comisoriu expres rezolutiunea se datoreaza exclusiv neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitor si se pune in valoare la initiativa creditorului.
In cazul contractului de vanzare - cumparare comerciala care se executa prin prestatii succesive, rezolutiunea se numeste reziliere, diferenta dintre cele doua notiuni fiind sub aspectul efectelor produse. Astfel, in cazul rezolutiunii contractul se desfiinteaza cu efect retroactiv, in timp ce in cazul rezilierii desfiintarea contractului se produce numai pentru viitor, efectele produse pana la momentul desfiintarii ramanand in vigoare.
Fata de rezolutiunea judiciara, pactele comisorii exprese prezinta numeroase avantaje, precum evitarea cheltuielilor procedurale, inlaturarea incertitudinii care poate rezulta din larga putere de apreciere a judecatorului, posibilitatea rezolutiunii in acele contracte in care legea sau jurisprudenta, in principiu o inlatura.
In absenta unui pact comisoriu expres, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare comerciala are loc in conditiile stabilite de art.1020-1021 Cod Civil, conform carora " conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz cand una din parti nu indeplineste angajamentul sau; in acest caz contractul nu este desfiintat de drept. Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealalta parte a executa conventia, cand este posibil, sau sa-i ceara desfiintarea cu daune interese . Desfiintarea trebuie sa se ceara inaintea justitiei, care dupa circumstante, poate acorda un termen partii actionate."
Din analiza textelor legale mentionate rezulta ca, de regula, rezolutiunea contractului este judiciara, pentru a opera trebuind sa fie pronuntata de instanta.
Referitor la temeiul rezolutiunii judiciare, in literatura juridica s-au exprimat opinii diferite. Astfel, in literatura clasica, s-a considerat ca rezolutiunea este efectul unei conditii sau clauze rezolutorii tacite, presupunandu-se ca partile au convenit, la incheierea contractului, ca in cazul in care una din ele nu-si va executa obligatiile, contractul va fi rezolvit.
C. Oprisan si D. Gherasim 1, au afirmat ca rezolutiunea contractului este o sanctiune civila cu caracter reparator, garantie a respectarii contractului de natura a contribui la executarea intocmai si cu buna credinta a obligatiilor asumate.
C.Statescu si C. Barsan 2 apreciaza ca rezolutiunea este o ilustrare a ideii de cauza; in contractele sinalagmatice, obligatia unei parti contractante este cauza juridica imediata a obligatiei celeilalte parti. Daca una din parti nu obtine prestatiile datorate de cealalta parte, ea se poate libera de propria obligatie care a ramas fara cauza.
L. Pop si I. Turcu 3 apreciaza ca rezolutiunea isi are temeiul juridic in fiecare din opiniile enuntate la care se adauga caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor in contractele sinalagmatice.
Actiunea in rezolutiunea contractului poate fi introdusa numai de partea care a executat sau este gata sa-si execute obligatiile contractuale. Pentru admiterea actiunii in rezolutiune, trebuiesc intrunite urmatoarele conditii:
a) una din parti sa nu fi executat obligatiile sale. Rezolutiunea contractului poate fi pronuntata de instanta in caz de neexecutare totala sau partiala, daca partea neexecutata a fost considerata esentiala la incheierea contractului, cand executarea a fost facuta cu intarziere, daca creditorul nu mai are nici un interes sa primeasca prestatia de la debitor, precum si atunci cand executarea a fost necorespunzatoare, daca viciile prestatiei sunt importante;
b) neexecutarea sa se datoreze culpei paratului, deoarece, in situatia in care neexecutarea nu se datoreaza culpei paratului, de exemplu caz fortuit sau de forta majora, contractul inceteaza de plin drept, aflandu-ne in situatia unei imposibilitati fortuite de executare.
In raporturile comerciale nu este necesara punerea in intarziere a debitorului , intrucat acesta este conform art. 43 Cod Comercial de drept pus in intarziere din ziua scadentei.
