Sfera drepturilor omului si cetateanului

Sfera drepturilor omului si cetateanului. Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale.

Sfera drepturilor omului si cetateanului

Nu toate drepturile fundamentale au fost proclamate in acelasi timp. Putem afirma chiar ca evolutia societatii moderne a dus si va mai duce la identificarea si solicitarea de catre a oameni a celor mai diferite drepturi.

Astfel, vom putea vorbi despre drepturile de prima generatie - drepturile civile si politice - proclamate de oameni in cadrul luptei impotriva tiraniei, a despotismului. Acestia si-au revendicat pozitia egala, din punct de vedere juridic, in fata legii.

Drepturile de-a doua generatie, precum cele sociale, economice si culturale, mai ales dreptul la munca, dreptul la invatatura, dreptul la protectie sociala, au aparut mai tarziu. Acestea presupun actiuni din partea statului, drepturile neputand fi realizate de om doar prin forte proprii, acesta avand nevoie "de o mana de ajutor din partea statului". Aceste drepturi s-au impus mai ales dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Drepturile din a treia generatie sau drepturile de solidaritate, cum mai sunt denumite, sunt drepturi ce pot realizate doar prin colaborarea dintre state. Astfel de drepturi sunt: dreptul la un mediu inconjurator sanatos, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare.

Au aparut si alte drepturi care incearca sa puna accentul pe personalitatea umana, pe raporturile dintre individ si stat, precum: dreptul la dezvoltare privit atat individual, cat si ca drept al natiunilor, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii, dreptul la asistenta umanitara, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la intimitate. Au fost enuntate si drepturi pe care le putem considera chair hilare, precum: dreptul de a fi lasat in pace, dreptul de a te indigna, dreptul la nostalgie.

Referitor la dreptul al autodeterminare trebuie sa tinem cont de 2 realitati:

1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului a incercat sa cuprinda mai toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului
2. Fiecare stat isi va adapta drepturile la posibilitatile pe care le are cu respectarea anumitor limite.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului nu consacra acest drept, insa majoritatea celorlate documente internationale, cu precadere Actul final al Conferintei pentru securitate si cooperare in Europa din 1975, consacra acest drept consfintind astfel legatura dintre stat si individ. Unii considera ca acest drept este "cel mai fundamental dintre toate drepturile omului", unii il considera un principiu fundamental al dreptului international, iar altii il considera o conditie esentiala pentru exercitarea drepturilor si libertatilor omului.

Dreptul la autodeterminare poate fi consacrat de documentele internationale tinandu-se cont de principiile omului, printre care, in special, de: autodeterminare, egalitate in drepturi, nediscriminare.

Totusi nu trebuie sa uitam, si apreciem ca aceasta a fost si motivarea pentru care legiuitorul constituant roman  nu a inclus printre drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului dreptul la autodeterminare, faptul ca acesta este un drept colectiv, si nu un drept individual ca cele consacrate de documentele internationale mentionate mai sus si de constitutii. Dreptul la autodeterminare este consacrat de Proclamatia de la Teheran.

Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Necesitatea clasificarii drepturilor si libertatilor fundamentale a aparut o data ce aceste drepturi au consacrate in constitutii si-n conventii internationale.

Cea mai autorizata clasificare ii apartine lui Pellegrino Rossi care mentioneaza ca drepturile pot fi private, publice si politice.

Paul Negulescu le clasifica in libertati primordiale si libertati secundare, mentionand faptul ca in perioada interbelica drepturile social-economico-politice  si majoritatea drepturilor politice nu erau consacrate de acte normative.

O alta clasificare este cea in drepturi individuale si drepturi colective  ( dreptul popoarelor la autodeterminare, dreptul la eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere in sindicate). Th. C. Van Boven aprecia ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului a consacrat individul si personalitatea sa, plasandu-se deasupra nationalului si internationalului, drepturile colective au aparut ulterior, acestea fiind mai ales o expresie a drepturilor minoritatilor.

Putem aprecia ca Declaratia Universala a Drepturilor Omului proclama drepturile individului, iar Proclamatia de la Teheran consacra colectivitatea si drepturile sale.

Drepturile si libertatile fundamentale sunt individuale prin destinatarul lor, dar avand in vedere ca acestea sunt consacrate de state pot fi considerate si drepturi colective.

Clasificarea drepturilor si libertatilor nu reprezinta o ierarhizare a acestora, trebuind sa tinem cont de indivizibilitatea acestora, toate drepturile formand un tot unitar.

Aceasta clasificare este:

• Inviolabilitatile
1. dreptul la viata
2. dreptul la integritate fizica
3. dreptul la integritate psihica
4. libertatea individuala
5. dreptul la aparare
6. dreptul la libera circulatie
7. dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
8. inviolabilitatea domiciliului
• Drepturile social-economice si culturale

dreptul la invatatura

dreptul la ocrotirea sanatatii

dreptul la munca si protectie sociala

dreptul la greva

dreptul la proprietate privata

dreptul la mostenire

dreptul la un nivel de trai decent

dreptul la casatorie

dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta

dreptul persoanelor handicapate la o protectie speciala

accesul la cultura

dreptul la un mediu sanatos

libertatea economica

• Drepturile exclusiv politice

dreptul la vot

dreptul de a fi ales

• Drepturile social-politice

libertatea constiintei

libertatea de exprimare

dreptul la informatie

libertatea intrunirilor

dreptul la asociere

secretul corespondentei

• Drepturile garantii

dreptul la petitionare

dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica

• Dreptul la azil

Indatoririle fundamentale ale cetatenilor sunt:

1. indatorirea de a respecta Constitutia si legile
2. indatorirea de fidelitate fata de tara
3. indatorirea de aparare a patriei
4. indatorirea de a satisface serviciul militar
5. indatorirea de a contribui la cheltuielile publice
6. indatorirea de a exercita cu buna credinta drepturile si libertatile si de a respecta drepturile si libertatile celorlalti