Analiza diagnostic

ANALIZA DIAGNOSTIC

Notiunea de DIAGNOSTIC este imprumutata din domeniul medicinei si se refera la determinarea cauzelor unei functionari normale sau anormale a organismului uman.

Prin analogie, si in cazul intreprinderii, DIAGNOSTICUL se refera la identificarea simptomelor disfunctionalitatilor, elaborarea unei terapii, in urma careia se produce insanatosirea sau readaptarea intreprinderii la conditiile de functionare normala.

Diagnosticarea activitatii unei intreprinderi se realizeaza nu numai daca intreprinderea are probleme in functionarea normala. Se poate diagnostica si activitatea unei intreprinderi care functioneaza bine, in ideea de a-i imbunatati performantele.

Analiza diagnostic nu se limiteaza la radiografia si aprecierea starii diferitelor fenomene, ci constituie o parte organica a gestiunii previzionale, respectiv a managementului firmei.

Analiza diagnostic a unei intreprinderi poate fi realizata de conducerea intreprinderii cu ocazia darii de seama anuala, de organele specializate ale intreprinderii, de specialisti externi sau de echipe mixte.

In analiza diagnosticului urmeaza sa-si gaseasca raspuns probleme ca :

a)-care sint rezultatele activitatii intreprinderii ?

b)-daca aceste rezultate sunt satisfacatoare si de ce ?

c)-cum au fost obtinute aceste rezultate ?

d)-care sunt performantele intreprinderii si obiectivele dorite ?

e)-ce masuri trebuie intreprinse pentru ca aceste performante sa duca la atingerea obiectivelor ?

In diagnosticarea intreprinderii este necesara parcurgerea urmatoarelor etape :

1 - identificarea problemelor ce trebuie analizate;

2 - stabilirea sistemului informational necesar;

3 - analiza si prezentarea rezultatelor intr-un raport in care se reflecta obiective, stari, aprecieri.

De obicei, in functie de scop, diagnosticul poate fi limitat la unele probleme sau extins. Acesta din urma purtand denumirea de "diagnostic global". In cazul diagnosticului global este necesara o analiza de ansamblu a potentialului economico-financiar a performantelor realizate.

1- SISTEMUL DE INDICATORI

In diagnosticarea activitatii unei intreprinderi, un rol deosebit il are sistemul de indicatori folositi in acest sens. Un sistem al indicatorilor operationali in analiza diagnostic poate fi prezentat astfel :

1 - Indicatori ai potentialului tehnico-economici:

a) - indicatori ai capacitatii de productie;

b) - indicatori ai imobilizarilor corporale si necorporale;

c) - indicatori ai activelor circulante;

d) - indicatori ai potentialului uman;

e) - indicatori ai capacitatii de cercetare.

2 - Indicatori ai potentialului financiar:

a) - capitalurile;

b) - patrimoniul net;

c) - fondul de rulment;

d) - lichiditatea generala si partiala;

e) - trezoreria;

f) - autonomia financiara.

3 - Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:

a) - cifra de afaceri;

b) - valoarea adaugata;

c) - profitul din exploatare;

d) - profitul curent;

e) - profitul fiscal;

f) - profitul net.

4-Indicatori ai eficientei utilizarii potentialului tehnico-economic si financiar:

a) - rata de eficienta a mijloacelor fixe;

b) - rata de eficienta a activelor circulante de exploatare;

c) - rata de eficienta a cheltuielilor;

d) - viteza de rotatie a activelor circulante;

e) - productivitatea muncii;

f) - rata rentabilitatii.

2 - CORELATII DE ECHILIBRU SI EFICIENTA

De mare utilitate in diagnosticarea activitatii firmei sunt corelatiile si ratele de echilibru si de eficienta. De exemplu :

1) - corelatia dintre ritmul de crestere a productivitatii muncii (W) si al salariului mediu anual (Sm):

a) - indicele de crestere a productivitatii muncii (IW) > indicele de crestere al salariului mediu (ISm)

W=   ,

2) - corelatia dintre indicatorii de volum ai productiei;

3) - corelatia dintre obligatii si creante;

4) - corelatia dintre productia exercitiului (Qe) si valoarea adaugata (Qa):

a) - indicele de crestere a productiei exercitiului (IQe) < indicele de crestere a  valorii adaugate (IQa) T intreprinderea functioneaza in conditii normale

Qe = Qa + M  

unde:  M = cheltuielile cu consumurile intermediare

b) - rata activelor imobilizate   ,

Acest raport poate lua valorile : mai mic sau egal decit 1 sau mai mare sau egal decit 1.

Daca aceasta rata este mai mare decit 1, avem un aspect pozitiv, intrucat capitalul permanent acopera in intregime activele imobilizate, iar intreprinderea isi poate forma in acest sens fondul de rulment necesar in vederea acoperirii activelor circulante, si in mod deosebit a stocurilor.

Daca aceasta rata este mai mica decit 1, atunci intreprinderea trebuie sa treaca de urgenta la suplimentarea capitalului permanent.

c) - rata capitalului propriu    ,

Existenta unei asemenea rate pune in evidenta gradul de dependenta al intreprinderii de alti agenti economici (inclusiv bancile). Daca aceasta rata, analizata in dinamica, tinde catre zero, inseamna ca intreprinderea are un grad mare de indatorare (ca urmare a imprumuturilor realizate).

Acest grad de indatorare scade atunci cand rata este catre valoarea 1. Conditia ideala este ca rata capitalului propriu sa fie egala cu 1. In aceasta situatie gradul de indatorare este zero.    Cp = Cpr + Dml , unde Dml = datorii pe termen mediu si lung