 |  |
|
Aciditate, cenusa si substante solide insolubile
Determinarea prin titrare a aciditatii poate oferi unele informatii asupra originii mierii; ea este prevazuta de reglementarile cu privire la miere din mai multe tari.
Se considera ca aciditatea ridicata poate fi un indiciu al eventualei fermentari si al eventualei transformari in acid acetic a alcoolului format ca urmare a actiunii bacteriilor.
Inainte, aciditatea mierii era adesea exprimata ca procentaj de acid formic sau in mililitri de alcalinitate normala/100g de miere.
Aciditatea mierii poate varia foarte mult; in reglementarile existente cu privire la miere este prevazuta doar limita maxima pentru aciditate ce poate fi determinata prin titrare.
Normele recomandate de Codex prevad ca limita maxima pentru aciditatea determinata prin titrare directa 40 miliechivalenti acid/1000g de miere.
Intrucat iau nastere si lactone, daca se cer valori precise pentru continutul de acizi liberi si de lactone, se recomanda sa se foloseasca o metoda modificata de titrare cum este cea a lui Hadorn & Zurcher (1963 a).
Indicele de formol exprima continutul de aminoacizi din miere. Si acesta poate varia foarte mult, iar utilitatea testului cu formol este discutabila.
Continutul de aminoacizi poate fi determinat mai precis cu metoda de titrare a acizilor elaborata de Hadorn & Zurcher (1963 a).
Valoarea pH a unei probe de miere nu depinde in mod direct de continutul de acizi liberi din cauza actiunii tampon a diferitilor acizi si minerale existente in ea.
Valoarea pH nu este afectata aproape de loc de diluarea in apa, asa incat prepararea solutiilor necesare nu ridica nici o problema. pH-ul mierii variaza in general intre 3,5 si 5,5.
Continutul de cenusa al mierii depinde de substantele colectate de albine in timpul culesului.
In mod normal, nectarul are un continut scazut de cenusa, dar in mana acesta este adesea ridicat.
Normele recomandate de Codex (1969) prevad un continut maxim de cenusa de 0,6% pentru mierea florala, si 1,0% pentru mierea de mana. Mana este un fluid dulce lipicios excretat pe plante de unele insecte homoptere.
Mierea de mana poate fi inchisa la culoare si cu gust neplacut, asa incat determinarea continutului de cenusa poate fi utila la identificarea ei.
Kirkwood et al. (1960) au elaborat o ecuatie pentru a descoperi mierea florala de cea de mana:
X = - 8,3 x 1 -12,3 x 2 + 1,4 x 3
in care x 1= pH, x 2= continutul de cenusa (%), si x 3 = continutul de zaharuri reductoare (%). Pentru mierile de mana X este mai mic de 73,1, iar pentru cele florale - mai mare de 73,1.
Continutul de cenusa este determinat cu ajutorul metodelor obisnuite de calcinare.
Solidele din miere insolubile in apa constau in particule de ceara in suspensie, ramasite de insecte si de plante, si grauncioare de polen; cand continutul de astfel de solide este scazut, mierea este foarte limpede.
Normele recomandate de Codex (1969) prevad o valoare maxima de 0,1% pentru mierile obisnuite si de 0,5% pentru mierile presate.
Continutul de solide insolubile se determina dizolvand mierea in apa calda si strecurand solutia printr-un filtru fin cu greutate cunoscuta, dupa care urmeaza evaporarea si cantarirea sedimentului rezultat.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |