Activitatea economica - forma a activitatii umane

Activitatea economica - forma a activitatii umane

Legatura dintre nevoile impuse de viata indivizilor si a societatii si resursele care sunt disponibile si pot fi utilizate in fiecare etapa data, este realizata de actiunea umana prin intermediul activitatii economice. Aceasta este o forma specifica a activitatii umane ce urmareste realizarea unor scopuri precise si anume, satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor.

Activitatea economica consta din efortul constient al oamenilor de a atrage si utiliza resursele economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri si servicii corespunzator nevoilor si intereselor oamenilor.

Activitatea economica este o activitate practica, o activitate de creatie prin care omul, folosind munca sa, transforma natura conform intereselor lui, producand cele necesare traiului, se transforma pe el, transforma societatea in ansamblul ei. Activitatea economica se desfasoara pe baza cunoasterii de catre om a naturii, a legilor acesteia, cat si pe baza punerii in valoare de catre acesta a potentialului lui creativ de a transforma natura, de a folosi legile ei in interesul lui, de a descoperi noi utilizari ale acestora, de a crea si utiliza mijloace de actiune cat mai eficiente, etc.

Activitatea economica este ampla si diversificata. Drept urmare, activitatile economice se pot grupa dupa specificul lor in activitati de productie, de repartitie, schimb (circulatie) si de consum. Separarea lor pe genuri mari de activitate, ca si in cadrul fiecarui gen pe diferite categorii de activitati se datoreaza existentei si adancirii diviziunii sociale a muncii.

Diviziunea sociala a muncii este un proces obiectiv si permanent de desprindere, diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din ansamblul muncii sociale si fixarea acestora ca activitati specializate de sine statatoare[1].

Asadar, ca rezultat al dezvoltarii tehnicii si tehnologiei si pe baza diviziunii sociale a muncii, activitatile economice se ordoneaza pe categorii si genuri de activitati, care devin preocupari esentiale pentru anumite sectoare ale economiei, ramuri si subramuri.

Productia cuprinde acele activitati economice ce consta in combinarea factorilor de productie in vederea obtinerii bunurilor economice si serviciilor necesare existentei umane. In cadrul productiei oamenii transforma si adapteaza la nevoile lor obiectele din natura, respectiv natura insusi.

Repartitia include in sfera ei acele activitati economice prin care bunurile si serviciile create in productie sunt orientate spre destinatiile lor. Mai mult, ea cuprinde si activitatile de distribuire si redistribuire a veniturilor fundamentale create in societate.

Schimbul (circulatia) se refera la acele activitati economice ce asigura trecerea bunurilor si serviciilor din sfera productiei in sfera consumului, respectiv trecerea bunurilor si serviciilor de la o persoana la alta (fizica sau juridica). Activitatile economice cuprinse in sfera schimbului sunt numeroase, de la actele de vanzare-cumparare, la deplasarea in spatiu a bunurilor, depozitare, distributie, etc.

Consumul este activitatea economica de utilizare efectiva a bunurilor si serviciilor. Prin intermediul lui se satisfac necesitatile si dorintele oamenilor si se verifica utilitatea bunurilor si serviciilor, concordanta dintre ele si necesitatile existente in societate. Consumul, in functie de destinatia bunurilor, este un consum final, care se refera la utilizarea bunurilor de consum personal si colectiv si un consum intermediar (productiv) prin care bunurile economice sunt utilizate in procesul de productie, deci sunt consumate pentru obtinerea altor bunuri si servicii.

Desigur, activitatile economice cuprinse in cadrul acestor sfere se diversifica si multiplica la randul lor, ca urmare a dezvoltarii tehnicii si tehnologiei si, pe aceasta baza, a adancirii diviziunii sociale a muncii. Cu alte cuvinte, activitatile economice din societate nu pot fi reduse numai la producerea de bunuri si servicii. In cadrul lor se includ si activitati de cercetare stiintifica, asistenta tehnica, prelucrarea informatiei, prospectarea pietei, distributia bunurilor, serviciile bancare, financiare, de credit si asigurari, publicitate, activitati de prospectare geologica, formarea si pregatirea cadrelor, activitati de protectia si refacerea mediului ambiant, s.a.

Toata aceasta gama de activitati care privesc productia, repartitia, schimbul si consumul bunurilor materiale si serviciilor economice, in interdependenta lor, formeaza economia societatii. Cu alte cuvinte, economia societatii este constituita din ansamblul activitatilor economice din societate, in interdependenta dintre ele.

Privite in reluarea lor continua, aceste activitati reflecta procesul reproductiei sociale. Reproductia este o conditie esentiala, obiectiv necesara existentei societatii omenesti. O societate daca nu consuma inceteaza sa mai existe, iar pentru a-si asigura consumul trebuie sa produca neincetat, sa asigure repartitia si schimbul bunurilor si serviciilor produse.

In cadrul activitatilor economice oamenii actioneaza nu numai asupra naturii, faurind conditiile materiale ale existentei, instrumente de munca si bunuri de consum, ci si unii asupra altora. Se dezvolta astfel un sistem relational, o anumita structura sociala care reflecta raporturile de interese ce apar si se dezvolta intre oameni. Cu alte cuvinte, activitatea economica nu pune in evidenta numai actiunea oamenilor asupra naturii ci si raporturile care apar intre acestea in cadrul acestei actiuni, care sunt in esenta raporturi de interese si care dau structura sociala a societatii.

Activitatea economica - asa cum am vazut - privita prin trasatura sa principala, ca activitate practica, este circumscrisa raportului Nevoi - Resurse. Caracterul limitat al resurselor pune in evidenta existenta restrictiilor in cadrul activitatii economice si de aici marea problema pentru societatea umana - incercarea egalizarii dintre Nevoi si Resurse. Aceasta tendinta de egalizare este reflectata de corelatia dintre Productie si Consum, sau mai bine zis de modul cum se structureaza ea.

Consumul reflecta nevoile umane in concordanta cu realitatea materiala, el este o forma de concretizare precisa a nevoilor nelimitate, o reflectare a finalitatii activitatii economice. Consumul declanseaza si stimuleaza activitatea economica, indeplinind si o functie de reglare permanenta cantitativa si calitativa a productiei. Din aceste motive, consumul se prezinta ca element primordial al activitatii economice.

Productia pune in evidenta gradul de atragere si utilizare a resurselor, capacitatea societatii de a veni in intampinarea nevoilor manifestate. Desigur, intre productie si consum exista interdependenta si determinari reciproce. De fapt intre consum si productie se dezvolta multiple raporturi care se vor reflecta in planul concret al organizarii activitatii economice in cadrul corelatiei dintre cerere si oferta ( C - O ).

Rezumand, principalele corelatii care determina viata economica in toate timpurile sunt urmatoarele :

N _(nevoi) _____ R _(resurse)

C_{s (consum)} _____ P _(productie)

C _(cerere) _____ O _(oferta)

Toate fenomenele si procesele economice din societate sunt strans legate de aceste corelatii si se desfasoara in cadrul eforturilor facute de oameni cu scopul de a asigura tendinta de echilibru intre termenii fiecarei corelatii, tendinta de echilibru necesara unei vieti economice normale.