Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Analiza structurii activului cu ajutorul ratelor de structura (Analiza statica a activului)
Analiza structurii elementelor bilantului se relizeaza cu ajutorul ratelor calculate ca raport intre un element / o grupa de elemente ale bilantului si totalul grupei respective, sau totalul activului / totalul pasivului.
Construirea portofoliului de active si alegerea finantarii lor sunt determinate de factorii tehnici, in functie de specificul activitatii, de factorii economici, financiari si juridici. Analiza cu ajutorul ratelor de structura vizeaza urmatoarele aspecte:
a. Stabilirea si evaluarea raporturilor dintre diferite elemente patrimoniale
b. Evidentierea principalelor mutatii calitative in situatia mijloacelor si a surselor generate de schimbarile interne si de interactiunea cu mediul economico-social
c. Aprecierea starii patrimoniale si financiare
d. Fundamentarea politicii si strategiei entitatii
e. Caracteristicile sectoriale si gestiunea intreprinderii
Ratele de structura sunt foarte utile in evaluarea tendintelor inregistrate, in identificarea sensurilor si intensitatii abaterilor fata de media ramurii in care functioneaza intreprinderii si a concurentilor principali si in alegerea deciziilor corective care decurg.
Ratele de structura ale activului se determina fie ca ponderi ale grupelor de activ in totalul activului bilantier, fie ca ponderi ale diferitelor elemente in cadrul fiecarei grupe. Ratele de structura ale activului se structureaza in:
Rata generala a imobilizarilor (RI)
Rata generala a activului circulant (RAC)
Rata cheltuielilor in avans (RCAV)
1. Rata generala a imobilizarilor (RI) se determina ca raport procentual intre valoarea activelor imobilizate si activul bilantier si evidentiaza ponderea pe care activele imobilizate o detin in totalul activului bilantier.
Aceasta rata evidentiaza ponderea elementelor stabile care vor produce beneficii economice intr-o perioada mai mare de un an.
Marimea acestei rate permite evaluarea riscului asumat de investitori si a flexibilitatii financiare a intreprindeii. Cu cat valorile ratei sunt mai ridicate, cu atat nivelul imobilizarilor de resurse financiare este mai important, adica riscul activitatii este mai ridicat si flexibilitatea financiara mai redusa.
Constituirea activului intreprinderii, mai ales in sectoarele productive care implica imobilizari importante si adaptarea continua la mutatiile tehnice si tehnologice, presupune o reflectie strategica importanta.
In vederea efectuarii unor comparatii in timp la nivelul aceleasi intreprinderi sau in raport cu concurentii si cu media pe ramura, precum si pentru asigurarea unor informatii pertinente, trebuie sa se tina cont de politicile contabile si fiscale (metodele de amortizare utilizate si continuitatea aplicarii lor in timp, reevaluarea activelor etc.).
Sporirea ratei generale a imobilizarilor comparativ cu inceputul exercitiului financiar, semnifica o consolidare a infrastructurii entitatii, si, pe aceasta baza, are loc o crestere a credibilitatii entitatii in fata investitorilor si creditorilor.O diminuare a ratei inseamna, fie o recuperare a investitiei initiale, fie o neangajare a firmei in programe de investitii, fie o crestere mai accentuata a celorlalte elemente de activ (activele circulante si/sau cheltuielile in avans).
Rata generala a imobilizarilor se descompune in:
1.1. Rata imobilizarilor necorporale (RIN)
1.2. Rata imobilizarilor corporale (RIC)
1.3. Rata imobilizarilor financiare (RIF)
1.1. Rata imobilizarilor necorporale (RIN) evidentiaza ponderea pe care aceste categorii de active o detin in totalul activului imobilizat.
Ponderea ridicata a imobilizarilor necorporale arata interesul pentru achizitionarea sau productia unor asemenea imobilizari, si este specifica marilor intreprinderi care dispun de resurse financaire suficiente pentru a le aloca licentelor, brevetelor, pentru a sustine activitati de dezvoltare. Evaluarea eficientei activitatii de dezvoltare este dificil de facut, avand in vedere caracterul cercetarii (fundamentala, aplicata), aplicarea in productie, etapele de elaborare sau de aplicare a proiectelor.
Cresterea valorii ratei semnifica fie o expansiune comerciala a entitatii, fie o perfectionare a sistemului informational economic, fie o consolidare a activitatii de cercetare ce se desfasoara in cadrul entitatii etc.
1.2. Rata imobilizarilor corporale (RIC) evidentiaza ponderea pe care valoarea neta a acestor active o detin in totalul activului imobilizat.
Aceasta rata inregistreaza valori diferite in functie de specificul sectorului de activitate al intreprinderii analizate, ca urmare a deciziilor de sectie a proiectelor de investitii care creeaza valoare. Nivelul ridicat al ratei imobilizarilor corporale trebuie sa fie interpretata cu atentie: pe de o parte, el arata existenta unui risc ridicat asumat de proprietari, ca urmare a lichiditatii acestor active, care presupune in contrapartida speranta de a obtine un profit satisfacator, iar pe de alta parte, mentinerea competitivitatii tehnologice intr-un mediu dinamic presupune schimbari sistematice ale tehnologiilor utilizate.
Sporirea ratei imobilizarilor corporale constituie principala cale de angajare de noi credite, iar scaderea ratei poate insemna o restrangere a gajului financiar de care dispune entitatea, sau cresterea mai accentuata a celorlalte elemente de active imobilizate (imobilizarile necorporale si/sau imobilizarile financiare).
Diminuarea ratei imobilizarilor necorporale poate insemna: fie recuperarea prin amortizare, fie o neimplicare a intreprinderii in activitatea de cercetare sau in operatii de achizitionare a activelor altei intreprinderi, fie faptul ca alte elemente ale activelor imobilizate (respectiv, imobilizarile corporale si/sau imobilizarile financiare) inregistreaza un tritm de crestere superior ritmului de crestere a imobilizarilor necorporale.
Marimea acestei rate e determinata in primul rand de natura activitatii. In ramurile industriei grele si in cele care solicita echipamente importante ca volum si costisitoare, rata inregistreaza valori ridicate. Datorita sistemului complex de variabile care au incidenta asupra acestui indicator, e dificil de stabilit o marime optima, o rata de referinta.
Totusi, se apreciaza ca pentru intreprinderile comparabile, rata imobilizarilor corporale masoara capacitatea acestora de a rezista in cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea brusca a tehnicii si cerintelor pietei.
La entitatile cu o pondere ridicata a activelor corporale, opereaza mai dificil o conversie a activelor sale in disponibilitati, gradul de flexibilitate al entitatii fiind mai redus.
1.3. Rata imobilizarilor financiare (RIF) se determina ca raport procentual intre valoarea imobilizarilor financiare si totalul activului imobilizat.
Rata pune in evidenta ponderea pe care relatiile financiar-patrimoniale externe o detin in totalul activului imobilizat.
Marile intreprinderi avand o situatie financiara favorabila (buna), prevad in strategia lor investitii importante in titluri financaire ale altor intreprinderi. Logica financiara a acestor plasamente pe termen lung rezida din teoria marginala si ia in calcul limitele dezvoltarii interne in conditii de eficienta crescatoare.
In timp ce cresterea ratei arata o expansiune a mecanismelor financiare cu terte entitati (filiale sau entitatii din cadrul grupului sau din afara grupului), scaderea ei semnifica neangajarea companiei in operatiuni pe piata de capital, sau cresterea mai accentuata a celorlalte elemente de active imobilizate (imobilizari necorporale si/sau corporale).
2. Rata generala a activelor circulante (RAC) arata ponderea pe care activele circulante o detin in totalul activului.
Derularea activitatii intreprinderii, implica constituirea la nivelul intreprinderii a anumitor categorii de stocuri, a caror conversie in lichiditati, in scopul de a recupera capitalul investit si de a obtine profit, presupune transformarea in creante si, in final, in disponibilitati.
Importanta marimii acestei rate in procesul de luare a deciziilor este cu atat de mare, cu cat capitalul de lucru (fondul de rulment si necesarul de fond de rulment) este finantat prin credit la termen scurt.
O crestere a ratei comparativ cu perioada precedenta poate insemna: fie o incetinire a procesului productiv sau a derularii afacerii prin cresterea stocurilor, fie o accelerare a vanzarilor prin acordarea unui credit comercial pe termen mai lung partenerilor (clienti, debitori diversi), fie o consolidare a lichiditatii imediate a agentilor economici.
In scopul identificarii cauzelor care determina starea acestui indicator, analiza se detaliaza pe trei nivele, si anume:
2.1. Rata stocurilor (RS)
2.2. Rata creantelor (RCR)
2.3. Rata trezoreriei (RTR)
2.1. Rata stocurilor (RS) se calculeaza ca raport procentual intre marimea stocurilor si valoarea activelor circulante.
Asigurarea echilibrului financiar este in mod direct dependenta de decizia de alocare a capitalului in procesul de investitii si in capitalul de lucru aferent. Gestiunea stocurilor constituie o variabila importanta a acestui proces, vizand, in acest context teoretic, aspecte complexe privind abaterile fata de nivelul optim sau fata de media pe ramura, existenta stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare, dificultatile in asigurarea continuitatii si ritmicitatii activitatii, avand incidente importante asupra performantelor si pozitiei financiare a intreprinderii.
Aceste rate pot lua valori diferite in functie de specificul sectorului de activitate. Astfel:
in cadrul intreprinderilor producatoare de bunuri se identifica trei categorii importante de stocuri: stocuri de materii prime si materiale consumabile, stocuri de productie in curs de executie, stocuri de produse finite
intreprinderile distribuitoare prezinta intotdeauna stocuri de marfuri si ambalaje
intreprinderile prestatoare de servicii inregistreaza un nivel scazut al acestei rate
O crestere a ratei stocurilor semnifica fie marirea duratei ciclului productiv, fie cresterea productiei pe stoc, fie cresterea stocului de marfuri si ambalaje.
Rata stocurilor se analizeaza prin prisma componentelor sale:
a). Rata stocurilor de materii prime si materiale consumabile (RSMP)
b). Rata stocurilor de productie in curs de executie (RSPCE)
c). Rata stocurilor de produse finite si marfuri (RSPF)
d). Rata avansurilor pentru cumparari de stocuri (RAVS)
a). Rata stocurilor de materii prime si materiale consumabile (RSMP) pune in evidenta ponderea pe care aceste stocuri o detin in totalul stocurilor.
O crestere a ratei semnifica: fie o aprovizionare peste de necesar, fie o schimbare a structurii de fabricatie, fie o incetinire a vitezei de rotatie a stocurilor.
b). Rata stocurilor de productie in curs de executie (RSPCE) pune in evidenta ponderea pe care stocurile de productie in curs de executie o detin in totalul stocurilor.
O crestere a ratei poate insemna: o marire a duratei ciclului de fabricatie, o crestere a valorii productiei in curs de executie ca urmare a schimbarii structurii de fabricatie, o crestere a costurilor de productie etc.
c). Rata stocurilor de produse finite si marfuri (RSPF) pune in evidenta ponderea pe care stocurile de produse finite si marfuri o detin in totalul stocurilor.
Cresterea ratei sporeste nevoia de finantare a acestor stocuri.
d). Rata avansurilor pentru cumparari de stocuri (RAVS) evidentiaza fluxurile monetare avansate de firma pentru cumparare de stocuri.
O sporire a ratei semnifica o crestere a imobilizarilor de numerar la terti, pentru achizitionarea de stocuri.
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, in functie de natura activitatii, ea fiind mai ridicata la entitatile din sfera productiei si distributiei de bunuri materiale.
Durata ciclului de exploatare se reflecta direct in aceasta rata. La intreprinderile cu durata a ciclului de fabricatie mare, rata stocurilor inregistreaza valori ridicate. Totodata, nivelul stocurilor se modifica sub influenta factorilor conjuncturali si a conditiilor pietei. Anumite componente speculative pot determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora. Este, in special, cazul unor materii prime la care se inregistreaza frecvent fluctuatii de preturi. De asemenea, o crestere a volumului de activitate, genereaza o sporire justificata a stocurilor. Incetinirea rotatiei stocurilor, formarea stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare, se apreciaza negativ, datorita dificultatilor de transformare in lichiditati, cu consecinte negative asupra solvabilitatii firmei.
2.2. Rata creantelor (RCR) pune in evidenta ponderea pe care valoarea creantelor o detine in totalul activului circulant.
Marimea acestei rate este determinata de natura relatiilor intreprinderii cu partenerii externi din aval, de termenele de incasare pe care le acorda clientelei sale. Astfel, un nivel ridicat al ratei si o evolutie in sensul cresterii acesteia, arata faptul ca intreprinderea, fie si-a extins relatiile cu partenerii externi, fie a acordat un credit comercial pe o perioada mai indelungata clientelei sale, ambele situatii insemnand pentru firma o imobilizare monetara semnificativa.
Pentru evidentierea unor aspecte analitice, dar cu implicatii asupra echilibrului unei entitati, este utila aprofundarea analizei creantelor, respectiv determinarea unor rate analitice, avand in vedere:
natura creantelor
- creante legate de ciclul de exploatare (creante comerciale)
- creante diverse (asupra personalului, statului, actionarilor etc.)
certitudinea realizarii lor
- creante certe
- creante incerte (nerealizate la termen si a caror incasare devine nesigura, aparute ca urmare a incalcarii legislatiei financiare)
termenul de realizare
- creante pe termen scurt (pana la 10 zile)
- creante pe termen mediu (10-30 zile)
- creante pe termen lung (peste 30 de zile)
Datele privind creantele, detaliate dupa aceste criterii, pot fi obtinute din nota explicativa 5 "Situatia creantelor si datoriilor".
2.3. Rata trezoreriei (RTR) evidentiaza ponderea pe care trezoreria (investitiile financiare pe termen scurt + Casa si conturi la banci) o detine in activul circulant.
Cresterea ratei arata o consolidare a lichiditatii si solvabilitatii financiare, precum si o imbunatatire a rentabilitatii monetare a societatii comerciale analizate. Informatiile furnizate de aceasta rata sunt extrem de fragile necesitand o interpretare nuantata de la caz la caz. Insasi marimea (nivelul) disponibilitatilor poate avea o dubla semnificatie.
O valoare ridicata a disponibilitatilor poate reflecta o situatie favorabila in termeni de echilibru financiar, dar poate fi si semnul detinerii unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive. De asemenea, disponibilitatile pot inregistra variatii de mare amplitudine in intervale foarte scurte: in cateva zile incasarile pot sa creasca foarte mult datorita unor intrari importante de fonduri monetare, ca urmare a incasarii unor clienti etc., sau dimpotriva, nivelul disponibilitatilor poate sa scada ca urmare a unor plati concentrate in timp. Pentru o analiza pertinenta, si pentru a evita interpretarile eronate, se impune ca aceasta rata sa fie studiata in corelatie cu rata creantelor.
Pe baza experientei practice, se apreciaza ca disponibilitatile banesti pot satisface cerintele de plata imediata si au un nivel optim, daca detin ponderea de 3-5% din totalul activului.
Daca disponibilitatile banesti sunt sub limita minima necesara, pentru perioada mai mare de timp, inseamna:
incapacitate de onorare a platilor imediate
intarzieri in onorarea obligatiilor, ceea ce duce la penalitati si costuri suplimentare
nevoia de a apela la credite de trezorerie purtatoare de dobanzi
Daca disponibilitatile banesti se afla pentru perioada mai mare de timp la un nivel superior necesarului curent, inseamna:
imobilizari de lichiditati, neangajarea lor in afaceri
nefructificarea si neconservarea lichiditatilor avand in vedere efectele inflatiei
lipsa unei politici de plasamente care sa asigure, pe de o parte, mentinerea valorii banilor, iar pe de alta parte, realizarea unor venituri suplimentare din dividende sau dobanzi si/sau din vanzarea titlurilor detinute la preturi mai mari decat cele de achizitie.
Printr-o politica rationala si eficienta de investitii si de plasamente, soldul mijloacelor banesti, care au cel mai ridicat grad de lichiditate, devine, de multe ori, simbolic.
3. Rata cheltuielilor in avans (RCAV) arata ponderea pe care cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii o detin in totalul activului.
Sporirea ratei poate insemna utilizarea rezervelor monetare in exercitiul curent pentru obtinerea unor beneficii viitoare.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |