Auxiliarii independenti

Auxiliarii independenti

Auxiliarii independenti sunt acele persoane care, in mod profesional, coo­pereaza si-i ajuta pe comercianti in activitatea lor. in aceasta categorie intra mijlocitorii, agentii de bursa si agentii de comert.

Mijlocirea este acea activitate prin care o persoana numita mijlocitor ur­mareste ca 2 persoane sa incheie o afacere si gratie diligentei si activitatii sale specifice sa le determine sa incheie contractul avut in vedere.

Dreptul la o remuneratie se naste la incheierea contractului ca urmare a diligentelor mijlocitorului, indiferent de executarea obligatiilor asumate prin contractul incheiat. Sarcina mijlocitorului a fost sa usureze incheierea contrac­tului si in momentul in care s-a realizat acest act, rolul mijlocitorului a incetat. Daca insa tratativele nu duc la nici un rezultat si se intrerup, mijlocitorul nu are nici un drept la remunerare. Se face exceptie in situatia in care partile simuleaza intreruperea tratativelor si ulterior incheie contractul, in acest caz, se aplica principiile generale si partile sunt obligate la plata remuneratiei.

Caracterizare juridica. Mijlocitorul la care se refera art. 3 pct. 12 Codul comercial se caracterizeaza prin aceea ca:

a). nu este reprezentantul nici uneia din partile actului de comert pe care-1 mijloceste; el se margineste sa puna partile in contact si sa faca demersuri pentru a le determina sa incheie actul.

b). mijlocitorul este un auxiliar independent, intre el si partile interesate sta-bilindu-se un contract de locatiune al serviciilor.

c). mijlocitorul profesionist este considerat comerciant daca mijloceste acte de comert si nu acte de drept civil (art. 7 Codul comercial), situatie in care are toate obligatiile profesionale ale comerciantului.

d). mijlocitorul are drept la un comision din momentul perfectarii actului de comert intre partile interesate, independent de soarta ulterioara a acestui act (reziliere, neexecutare, etc. ).

In dreptul anglo-american, intermedierea prezinta aspecte specifice datorita faptului ca acest sistem de drept nu cunoaste mandatul comercial si nici cel de comision; corespunzator acestor institutii juridice in dreptul la care ne referim exista intuitia juridica agency care reglementeaza toate formele de intermediere.

Prin agency se intelege raportul juridic care ia nastere in temeiul imputer­nicirii pe care o persoana numita the principal o da unei alte persoane numita the agent, care accepta sa actioneze in numele principalului. Acest raport se stabileste, fie prin acordul partilor, fie care rezultat al unei prezumtii legale edictata in interesul tertilor.

O alta forma de intermediere in special in domeniul bancar este institutia juridica "trust' (The Trust), care are de obiect un raport fiduciar (care se ba­zeaza pe incredere), referitor la drepturi patrimoniale in virtutea caruia o per­soana numita settlor transmite un bun unei alte persoane, numita trustee, care se obliga sa dispuna de bunul respectiv in folosul unei a 3-a persoane, numit cestui que trust (beneficiar) determinat ca atare de settlor.

In cadrul trustului, trustee este titularul unui drept real (trust property) in timp ce agentul este titularul unor puteri de reprezentare intre care si aceea de a lega pe principal prin actele incheiate cu tertii. Trustee trebuie sa se confor­meze dispozitiilor date in,,trust' in timp ce agentul actioneaza sub agentul -celeilalte parti - principal - acesta din urma putand sa dea instructiuni de care el trebuie sa tina seama. De exemplu: BRCE transmite o cambie unei banci straine corespondente (devenita banca trustee), cu ordinul de a fi predata unui partener de afaceri al unei societati de comert exterior, contra documentelor de livrare al unor marfuri determinate.

Agenti de bursa atat cea de marfuri cat si cea de valori intra, de asemenea, in categoria mijlocitorilor. Disp.art. 35 alin. (2) din legea nr. 52/1994 prevede ca societatile de valori realizeaza activitatea de intermediere prin persoane fizice, angajati sau reprezentanti exclusivi, actionand ca agenti de valori mobiliare. Aceste persoane fizice isi desfasoara activitatea in numele si pe contul societatii de la care au primit ordine de tranzactii si nu pot angaja in nume sau pe cont propriu servicii de intermediere de valori mobiliare. Nici o persoana fizica nu se poate angaja in intermediere de valori mobiliare fara autorizatie din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Exercitarea neautorizata a unei activitati de intermediere de valori mobiliare ori folosirea neautorizata a expresiilor: "intermediere de valori mobiliare', "in­termediar pentru valori mobiliare', "agent pentru valori mobiliare' sau a ori­carei expresii similare atrage raspunderea potrivit legii art. 38 alin. ultim din Legea nr. 52/1994).

In literatura de specialitate ' notiunea de agent de bursa este folosita pentru a desemna atat categoria intermediar de bursa numita in economia de piata si brokeri, cat si categoria de comercianti de bursa, numiti si dealeri, specialisti neoperativi care au atributii in ceea ce priveste analiza, urmarirea si facilitatea tranzactiilor bursiere pe cont propriu, in cazul intermedierii intereseaza ambele categorii de agenti de bursa.

Agentul de bursa este definit ca persoana fizica sau juridica care, in numele si pe raspunderea clientilor contra unui comision se angajeaza in activitatea de solicitare si acceptare a ordinelor de tranzactii.

Agentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de baza: actioneaza in contul clientului si este supus controlului acestuia, nu are nici un drept asupra valorilor proprietatea clientului, este dator sa respecte intocmai ordinul clien­tului este autorizat de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare daca realizeaza intermedierea unor asemenea valori sau atestat de un alt organ competent (co­mitetul bursei, autoritatea de supraveghere a pietei in celelalte cazuri).

Agentul oficial de bursa este deci o persoana autorizata de Comitetul bursier respectiv de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare sa indeplineasca functia de intermediar cu ocazia incheierii de tranzactii in cadrul Bursei de Valori Mobiliare.

Agentii de bursa pot actiona in calitate de angajati sau ca agenti externi primind pentru activitatea prestata o retributie sau un comision daca lucreaza ca profesionisti independenti. Agentii de bursa au calitatea de comercianti, in­trucat isi realizeaza activitatea de mijlocire in afacerile comerciale ca o profesie obisnuita.

Aceeasi pozitie o are si sindicul bursei in cadrul Bursei de valori Mobiliare. Comisarul general al Bursei el este agentul oficial investit cu atributii speciale de supraveghere si control asupra desfasurarii operatiunilor in bursa, precum si mijlocirea unor operatiuni in contul statului si al institutiilor publice.

In activitatea lor, mijlocitorii bursei pot fi ajutati de supleanti si remizeri -cei care cauta clienti pentru efectuarea operatiilor de bursa. Acestia lucreaza sub supravegherea, in numele si pe raspunderea mijlocitorilor oficiali.

Bursa de valori mai are si o alta categorie de specialisti, aceea a consult­antilor de plasament. Ei sunt profesionisti care presteaza catre public, contra cost, servicii de consultanta si plasament de valori mobiliare, direct sau indirect. Prestarea unor astfel de servicii se face numai cu autorizarea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.

Agentul de comert este un auxiliar independent care face operatiuni de intermediere cu caracter profesional. Se numeste agent de comert, persoana fizica sau juridica a carei activitate independenta, cu caracter profesional si de durata consta in a trata si incheia afaceri comerciale, ceea ce ii deosebeste de mandatari, in numele si pe socoteala unui mandant (comerciant) fata de care nu se afla intr-o legatura de subordonare. Agentul de comert actionand ca profesionist, autonom, plaseaza produsele unuia sau mai multor comercianti intr-o anumita zona sau indeplinesc pentru acestia diverse operatiuni comerciale, furnizeaza informatii privind conditiile pietei, colecteaza comenzi pe care le transmite mandantului, trateaza si incheie afaceri comerciale.

Agentul de comert care este imputernicit de un mijlocitor sa trateze afaceri, sa realizeze oferte, comenzi etc. pe care comerciantul le concretizeaza sub forma unor conventii comerciale, este un mandatar fara reprezentare. Agentul comer­cial este imputernicit sa incheie afaceri comerciale cu tertii in numele si pe socoteala mandantului este un reprezentant al comerciantului.

Caracteristice pentru agentul de comert sunt 3 elemente: stabilitatea, exclu­sivitatea teritoriala si calitatea de mandatar sau reprezentant. Din definitia si caracteristicile aratate se pot distinge urmatoarele 5 trasaturi distinctive:

1) Ei reprezinta unul sau mai multi comercianti, sunt independenti si ca regula generala nu sunt legati de un contract de munca, ci printr-un contract de mandat in virtutea caruia trateaza in numele si pe contul comerciantului.

2). Ei se disting de comisionarii care trateaza in nume propriu dar pe contul altuia si de curtierii care nu trateaza direct si care nu reprezinta contractantii dar se limiteaza sa-i apropie.

3). Adesea distinctia intre diferite categorii de agenti este dificila, acelasi cuvant acoperind profesii diferite. Este cazul agentilor de asigurari diferiti de curieri de asigurari care sunt agenti prepusi si au dreptul la o indemnizatie ori la o despagubire, in caz de incetare abuziva de contract, in timp ce se recunoaste calitatea de comerciant agentilor generali sau locali, agentilor de import sau export.

4). Agentii de comert se deosebesc in general de prepusi, deoarece nu au puterea de a indruma operatiunile si de mijlocitori pentru faptul ca se ocupa numai de anumiti comercianti si in anumite zone, iar nu pentru orice comer­cianti, cum fac mijlocitorii. Ei au dreptul al un comision nu numai pentru afa­cerile incheiate personal, dar si pentru afacerile incheiate direct de comerciant, in timp ce mijlocitorul are un drept la un provizion de la ambele parti.

5) Agentii de comert au capacitatea de comerciant potrivit art. 3 pct. 7 Codul comercial cu toate indatoririle corespunzatoare acestei calitati: inmatricularea in Registrul Comertului, tinerea unor registre de contabilitate etc.

In practica anglo-americana, agentul de comert este denumit factor. Factorul este un agent comercial (mercantile agent) care actioneaza in nume propriu dar in contul principalului, avand posesiunea si controlul marfurilor care i-au fost incredintate. Ca urmare, orice vanzare a acestor marfuri de catre mercantile agent pe care o efectueaza in cadrul profesiei sale produce toate efectele asupra tertelor persoane cumparatoare, de buna credinta, deoarece re­prezinta autorizarea data de proprietar.

Broker este un agent comercial in dreptul anglo-american. El nu apare ca parte in contractul incheiat, neavand posesie si contul asupra marfurilor pe care le negociaza. El lucreaza in numele mandantului, fiind mijlocitor intre acesta si terta persoana interesata in incheierea unei tranzactii. Activitatea lui se numeste brokerage, iar retribuirea se calculeaza asupra valorii afacerii incheiate, in numele si contul principalului.