Balanta de plati externe, datoria publica externa

Balanta de plati externe, datoria publica externa

Nu putem vorbi de operatiunile valutare, fara sa oferim cateva informatii despre balanta de plati externe a unei tari. Aceasta este un tablou statistico-matematic care prezinta si compara, pe o perioada de timp, atat fluxurile valutare cu strainatatea, cat si incasarile, respectiv platile rezultate din tranzactiile desfasurate de acea tara in relatiile economice internationale. Operatiunile la care se face referire au in vedere marfuri, servicii si capital.

La sfarsitul unui an calendaristic, balanta de plati externe poate fi incadrata intr-una din trei stari posibile:

echilibrata - ceea ce presupune egalitatea:

E - I - SF = SC + MR

unde: E - valoarea exporturilor tarii in cauza;

I - valoarea importurilor;

SF - soldul operatiilor de natura financiara;

SC - soldul operatiilor de credit;

MR - modificarea rezervelor valutare intr-un sens (+MR) sau altul (-MR), in functie de situatia reala.

excedentara - atunci cand incasarile din tranzactiile cu strainatatea depasesc platile corespunzatoare;

deficitara - atunci cand incasarile sunt mai mici decat platile realizate.

Daca, in ansamblu, balanta de plati externe este echilibrata, nu inseamna ca in interior nu pot exista anumite 'abateri', astfel ca, unele posturi balantiere pot avea excedent, altele pot marca deficit, dar esentiala este finalitatea, pentru ca excedentele se utilizeaza, iar deficitele se acopera prin finantari.

In functie de scopul urmarit, balanta de plati externe se alcatuieste in trei ipostaze:

global - atunci cand sunt necesare informatii ample, despre totalitatea relatiilor externe ale tarii;

regional - cand se raporteaza date privind o anumita grupa de state;

bilateral - cand se doresc precizari si comparatii referitoare la operatiile cu un singur partener extern.

In stransa legatura cu relatiile valutare inter-tari, generatoare de obligatii financiare multiple, se creaza datoria publica externa. Ea arata totalitatea obligatiilor de natura valutara, avute de catre o tara fata de unul sau mai multi creditori straini, ca urmare a contractarii unor imprumuturi externe. Initierea creditelor apartine organismelor care au nevoie de fonduri : banci, corporatii, companii, s.a. Datoria externa cuprinde, in esenta, credite ale sectorului public si sau privat, initiate din motive :

cazuri de forta majora (crize profunde pe plan economico-social, militar, politic, s.a.);

necesitatea stimularii procesului de crestere economica (mai ales prin investitii majore);

sustinerea unor proiecte de dezvoltare pe plan national sau regional, care, altfel, n-ar putea fi continuate.

Contractele incheiate intre parti beneficiaza, in afara de obligatiile si drepturile stipulate in orice alt gen de tranzactie, de clauze bine delimitate, privind modalitatea de rambursare a datoriei externe. Ea se realizeaza conform normelor si reglementarilor in vigoare pe plan international si se refera in primul rand la precizarea sumelor si la conditiile de restituire a acestora.