Baza de plecare a noului sistem industrial

Baza de plecare a noului sistem industrial

In conditiile aplicǎrii Legii rurale din 1864, industria mare a avut conditii mai bune de dezvoltare, intrucat cel putin o parte din sumele primite pentru despǎgubirea servitutilor feudale puteau fi investite in noi activitǎti, inclusiv in cele cu caracter industrial. Unii tǎrani care iși pierd pǎmanturile ca urmare a actiunii legii economiei de piatǎ, sunt nevoiti sǎ plece la orașe și sǎ se angajeze ca lucrǎtori salariati.

Campul industrial romanesc sau vechiul sistem industrial era format, din trei forme de productie de același tip: casnicǎ, meșteșugǎreascǎ și atelierele manufacturiere, o a patra formǎ, existentǎ abia in embrion, fiind reprezentatǎ de cateva zeci de unitǎti care apartineau noului tip de productie, cea mecanizatǎ.

Astfel potrivit datelor din Ancheta industriala din anii 1901-1902 numǎrul intreprinderilor mai mari a sporit de la 51 in 1864 la 136 in 1878.

Intre anii 1876-1886 dezvoltarea industriei mari a fost afectatǎ de Conventia comercialǎ incheiatǎ in 1875 intre Romania și Austro-Ungaria pe 10 ani. Romania putea sǎ-și desfacǎ in Austro-Ungaria produsele sale agricole fǎrǎ taxe vamale sau cu taxe reduse, iar Austro-Ungaria beneficia de aceleași conditii pentru produsele ei, in cea mai mare parte industriale, pe care le livra pe piata romaneascǎ. In plus conventia preciza cǎ fiiecare din pǎrtile semnatare avea dreptul sǎ se bucure de orice avantaje pe care una ori alta il acorda printr-o conventie altui stat. Conventia, care a avut o anumitǎ valoare politicǎ pentru intǎrirea autonomiei vamale, a adus mari prejudicii economiei romanești.

Cei care criticau Conventia au intuit de la inceput complicatii și efecte negative pe care aplicarea ei le va avea pentru dezvoltarea industrialǎ și chiar pentru exportul ei pe piata austro- ungarǎ. Astfel, dupǎ cum se aratǎ in cercetǎrile de specialitate, dacǎ in 1876 exportul de vite din Romania in Austro-Ungaria reprezenta circa 25 milioane de lei, iar in 1877 circa 28 milioane,  in anii urmǎtori scade la 12,85 milioane media anilor 1880-1882 și la 6,94 mil. in anii 1884-1886.

Concomitent cu cele arǎtate, exportul de produse industriale din Austro-Ungaria in Romania, a dus la inundarea pietei Romaniei cu fabricate care concurau, in conditii inegale, produsele industriei prelucrǎtoare și mai ales pe cele ale atelierelor meșteșugǎrești din Romania.

Piata internǎ, relativ limitatǎ, fenomen accentuat de criza agricolǎ europeanǎ din deceniile 8 și 9 , faptul cǎ consumul individual de produse agricole nu poate fi mǎrit substantial și interesele marilor producǎtori agricoli care erau in cea mai mare parte moșieri , precum și ale celor care comercializau produsele agricole au oferit terenul pentru sustinerea regimului de comert exterior potrivit conceptiei liberului schimb, pentru a caștiga piete externe pentru produsele respective.

Aceleași imprejurǎri legate de dimensiunile pietei interne și ale consumului individual de produse agricole, au alimentat, alǎturi de considerente de ordin economic, dar și de ordin politic, opiniile privind necesitatea și oportunitatea dezvoltǎrii activitǎtilor industriale, a celor de prelucrare a unor produse agricole, a morǎritului, zahǎrului , conservelor, alcoolului și berii, pielǎriei ș.a. , care antreneazǎ și dezvoltarea altor industrii. De exemplu[2] :

In perioada 29 martie- 10 aprilie 1873 se voteazǎ Legea pentru incurajarea industriei zahǎrului, care prevedea scutiri de impozite și taxe comunale pe 20 de ani, scutiri de vamǎ pentru mașinile importate;

- Incepe la Anina producerea cocsului necesar furnalelor de la Reșita unde se construiește și prima locomotivǎ (1873);

- Infiintarea la București a unei fabrici de ulei vegetal ( 1875);

- Se infiinteazǎ la Comarnic fabrica de var hidraulic și ciment, apartinand lui Basilio Aldasaro (1876);

- Se infiinteazǎ fabrica de zahǎr de la Sascut ( 1875) și fabrica de zahǎr de la Chitila ( 1876);

Curentul de opinie dominant devine cel al protectionismului industrial, initiat in tara noastrǎ de D.P.Martian și dezvoltat de cǎtre numeroși oameni politici și de știintǎ, ca P.S.Aurelian, M.Kogǎlniceanu, B.P.Hașdeu și altii. Toti imbrǎtișau ideea necesitǎtiii dezvoltǎrii industriei nationale ca o cale de asigurare a propǎșirii economice generale dar și socio-culturale, in urma cǎreia ar fi avut de caștigat și agricultura.

In privinta dezvoltǎrii industriale, mai precis a sistemului de industrie ce urma a fi intemeiat s-au conturat douǎ nuante relativ distincte:

Una , reprezentatǎ indeosebi de cǎtre P.S.Aurelian , care preconiza o dezvoltare gradualǎ a industriei, incepand cu intemeierea și dezvoltarea sa ca sistem, a celei mici și mijlocii , urmand ca treptat pe mǎsura creǎrii conditiilor, sǎ se treacǎ la industria mare.

Cealaltǎ, nuantǎ era reprezentatǎ in special de cǎtre A.D.Xenopol, care preconiza intemeierea și dezvoltarea de la inceput, ca sistem, a industriei mari, de fabricǎ, fǎrǎ a neglija locul și rolul industriei mici și mijlocii, aceasta urmand sǎ se dezvolte la adǎpostul celei mari.

Curentul protectionismului industrializant a dat expresie intereselor burgheziei industriale, ale cǎrei pozitii economice s-au intǎrit treptat, prin inchegarea industriei manufacturiere și apoi de fabricǎ, și care erau afectate de accentuarea concurentei mǎrfurilor strǎine și, ca atare, erau necesare apǎrarea și protejarea industriei nationale.

Abia dupǎ expirarea și denuntarea Conventiei comerciale cu Austro-Ungaria este inauguratǎ in practicǎ o nouǎ politicǎ economicǎ, cea protectionistǎ, de apǎrare și de incurajare mai sustinutǎ a industriei in dezvoltare.

In 1884  este adoptatǎ Legea pentru incurajarea industriei hartiei, in urma cǎreia se infiinteazǎ fabrica de la Bușteni și Fabrica Letea de la Bacǎu.

Tot in 1884 este adoptatǎ legea pentru incurajarea tesǎturilor, sforii, franghiilor etc. in urma cǎreia se infiinteazǎ , in 1885 Fabrica de postav de la Buhuși, precum și alte fabrici in același domeniu.

Incepand cu 1886, este inauguratǎ politica economicǎ protectionistǎ romaneascǎ, debuteazǎ un nou regim, sub care se va dezvolta industria romaneascǎ in urmǎtoarele șase decenii. Protejarea industriei a cunoscut, in principal, douǎ directii, protejarea vamalǎ și incurajarea industriei