 |  |
|
CALITATEA MIERII
Ca rezultat al cercetarilor, in ultimul timp a aparut problema calitatii mierii, ca o conditie absoluta pentru insusirile ei nutritive si terapeutice.
Experientele de laborator pe animale si tabloul clinic al aplicarilor ei (St.Mladenov, 1960-1969) au aratat ca diferitele sorturi de miere poseda calitati nutritive si terapeutice diferite si ca tot sai des se intalnesc sorturi de miere lipsite de o astfel de actiune.
Cercetarile insusirilor nutritive si terapeutice ale mierii au aratat ca tot mai des se intalnesc sorturi de miere cu calitati scazute.
Standardele acceptate in Bulgaria si in strainatate pentru categorisirea mierii nu sunt in stare sa dea o apreciere reala in legatura cu insusirile ei terapeutice.
In standard se prevad indici pentru unele componente ale mierii ca: apa, zaharul invertit, dextrina, substante azotoase, continutul in cenusa, acizi si fermenti.
Practica a aratat ca in limitele indicilor de mai sus poate sa se obtina miere corespunzatoare lor, fara sa posede insusirile nutritive si terapeutice caracteristice ei.
Aceasta impune ca la indicii existenti sa se adauge altii noi, pentru actiunea antimicrobiana, microelemente, vitamine, granule de polen etc. care sa garanteze insusirile nutritive si terapeutice necesare.
Succesele in apicultura contemporana au fost intelese gresit de catre multi apicultori interesati din punct de vedere material-profesional.
Acesti apicultori, cunoscand biologia albinelor au intervenit grosolan in viata lor, obligandu-le sa transforme siropuri dulci din zahar obisnuit, glucoza comerciala si altele in miere, cu scop comercial.
Scoaterea pe piata a mierii falsificate pericliteaza increderea cladita de secole in om fata de mierea de albine curata, care duce la reducerea cautarii si consumarii ei.
Cercetarile arata ca insusirile nutritive si terapeutice ale mierii de zahar se reduc la acelea ale zaharului obisnuit.
Ea este lipsita de vitamine, substante antimicrobiene, substante albuminoide, acizi organici, stimulatori biogeni etc.
Este de asemenea, saraca in fermenti si microelemente.
O astfel de miere se asimileaza mai greu de organism.
Luata intern, ea nu duce la marirea fortelor de aparare imunologice, nu mareste numarul hematiilor, procentul hemoglobinei si activitatea fagocitara a leucocitelor.
Deci, nu exercita efect terapeutic asupra organismului.
O influenta importanta asupra calitatii mierii o au conditiile in care este pastrata: caldura, lumina, vecinatatea cu alte produse, umezeala, natura vasului.
Temperatura cea mai adecvata pentru pastrarea mierii este de 5 - 100C, intr-o incapere uscata si aerisita. Incalzirea mierii pana la 370C duce la pierderea substantelor volatile antimicrobiene.
La 450C se distruge invertaza, iar pana la 500C se distruge diastaza. Supusa luminii solare, mierea isi micsoreaza si insusirile terapeutice.
Cele mai adecvate pentru pasrtarea mierii sunt vasele din sticla, inchisa la culoare si cele din material plastic.
Este necesar ca la fiecare impachetare a mierii sa existe o eticheta, pe care sa fie notat felul mierii, locul de provenienta, compozitia (substante minerale, albumine, zaharuri, vitamine etc.), insusirile antimicrobiene etc.
Oferita cumparatorului, astfel de miere satisface interesele, atat ale organizatiilor comerciale, cat si ale cumparatorului.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |