Cererea si oferta de moneda. echilibrul pietei monetare. reglarea masei monetare

CEREREA SI OFERTA DE MONEDA. ECHILIBRUL PIETEI MONETARE. REGLAREA MASEI MONETARE

Cererea de moneda vine din partea populatiei si a agentilor economici, ce desfasoara activitate economica pentru a-si realiza interesele si care se afla la un moment dat in situatia de a recurge la credite (imprumuturi). Populatia doreste moneda nu pentru calitatile ei intrinseci, ci pentru functiile pe care le poate asigura: a stinge o obligatie, a servi ca instrument de schimb sau de transfer al averii.    

Purtatorii cererii de moneda sunt:

intreprinderile care isi finanteaza activitatile economice;

trezoreria pentru a-si finanta deficitul bugetar;

bancile si institutiile financiare care au nevoie de credite;

populatia care desfasoara diferite activitati.

Cererea de moneda este influentata de factori obiectivi si subiectivi.

Principalii factori obiectivi sunt:

volumul valoric al tranzactiilor - exprimat prin produsul dintre cantitatea care constituie obiectul tranzactiei si pret;

viteza de rotatie a monedei fata de care cererea de moneda se gaseste in relatie negativa. Viteza de rotatie reprezinta numarul de tranzactii pe care le mijloceste moneda intr-o unitate de timp;

3. amploarea creditului si a raportului dintre tranzactiile pe credit (vanzari pe credit) si creditele scadente de la tranzactiile anterioare.

Asupra cererii de moneda au influenta si factori subiectivi cum ar fi: intensitatea inclinatiei spre lichiditate (aceasta fiind determinata de anumite mobiluri concrete pe care si le propune populatia).

Principalele mobiluri care determina inclinatia spre lichiditate sunt:

a)    mobilul venitului - tendinta ca o parte din venit sa fie pastrata sub forma de bani si sa se dispuna de el;

b)    mobilul afacerilor - tendinta de a pastra o cantitate de bani pentru plasarea lor, in mod avantajos, cand apare o afacere;

c)    mobilul prudentei - in anumite imprejurari, populatia manifesta prudenta, fiind determinata si de teama de a nu i se micsora veniturile viitoare;

d)    mobilul speculatiei - adica acumularea de mijloace banesti pentru a le investi in titluri de valoare.

Stocul de moneda necesar poate fi exprimat sub forma absoluta si relativa. Marimea absoluta este data de suma instrumentelor monetare sau agregatelor monetare:

M = Σm

Oferta de moneda reprezinta procesul de punere in circulatie a diferitelor instrumente monetare si provine de la institutiile financiar-bancare care au astfel de atributii si de la agentii economici care dispun de resurse monetare la un moment dat.

In principal, oferta de moneda are loc prin intermediul bancii de emisiune, trezoreriei si Bancilor comerciale.

Banca Nationala detine monopolul emisiunii monetare (emisiunea monetara se face numai in concordanta cu cresterea economica reala; orice emisiune suplimentara de moneda determina un proces inflationist) si lanseaza instrumente monetare in circulatie in urmatoarele imprejurari si forme:

emiterea de bilete de banca (bani de hartie), pentru acoperirea nevoilor de resurse financiare ale statului (in general statul are cheltuieli mai mari decat venituri);

pune moneda in circulatie pentru nevoile de valuta ale economiei;

contribuie la sporirea ofertei de moneda si prin acoperirea nevoilor bancilor (refinantarea ).

Trezoreria este o institutie financiara ce are ca scop administrarea veni­turilor si cheltuielilor statului si efectueaza cea mai mare parte a platilor prin intermediul bancilor comerciale si a bancii centrale. Trezoreria se serveste de propria moneda, avand facilitatea de a crea moneda Aceasta contribuie la sporirea ofertei prin trecerea monedelor dintr-un cont bugetar in depozit la vedere prin emiterea si negocierea de obligatiuni. De obicei, obligatiunile trezoreriei sunt achizitionate de catre banci (intra numerar in circulatie).

Bancile comerciale sporesc oferta de moneda prin intermediul monedei de cont prin:

acordarea de credite si mobilizarea depozitelor;

multiplicarea depozitelor de la populatie si agentii economici.

Orice pasiv sub forma de credit (obligatii de plata) figureaza la banca ca un activ, sub forma de creanta (drepturi de incasat) si orice activ sub forma de depozit (drepturi de incasat) figureaza la banca sub forma de obligatie.

Procesul de multiplicare a depozitelor se explica cu ajutorul multipli-catorului monetar.

Multiplicatorul monetar (monedei de cont) este definit ca raport intre volumul noilor depozite si noile rezerve:

M_Mon ⁼ multiplicator monetar

D = depozitul la vedere

R = rezervele obligatorii

sau:

unde: r = rata rezervelor

Ro = rezerva initiala

El arata ca moneda creata de bancile comerciale este un efect multiplu al rezervei lor initiale sau al bazei monetare.

Prin operatiunile care au loc pe piata monetara cantitatea de moneda solicitata de desfasurarea activitatilor din cadrul unei tari se extinde sau se contracta, in functie de situatiile concrete din economie.

Piata monetara reactioneaza in directia cresterii volumului masei banesti in functie de urmatoarele imprejurari:

cresterea volumului valoric al bunurilor marfare;

acoperirea deficitului bugetului de stat;

scaderea vitezei de rotatie a banilor;

convertibilitatea monedelor straine in moneda nationala;

retinerea de catre anumiti agenti economici a unor sume in numerar.

Cresterea masei monetare se asigura in principal prin urmatoarele operatiuni:

acordarea de credite;

emisiunea monetara efectuata de catre banca centrala atunci cand disponibilitatile banesti sunt insuficiente pentru a acoperi solicitarile de credite provenite de la celelalte banci si de la administratia centrala ;

schimbul valutar al monedelor straine convertibile pe moneda nationala, schimb efectuat de catre banci.

Cauzele care fac necesara restrangerea mesei monetare sunt:

diminuarea volumului valoric al bunurilor marfare din economie;

excedentul bugetar;

cresterea vitezei de rotatie a banilor;

schimbarea (vanzarea) monedei nationale pe alte monede.

Restrangerea masei monetare se realizeaza prin diferite operatiuni specifice:

limitarea (plafonarea) creditului, fie sub forma unei sume maxime (ce nu trebuie depasita), fie prin stabilirea unui cuantum din disponibilitatile banesti ale bancilor;

rambursarea creditelor primite anterior;

schimbul valutar al monedei nationale pe alte monede convertibile.

Cresterea, respectiv diminuarea volumului masei monetare aflate in circulatie reprezinta o operatiune de mare responsabilitate din partea sistemului bancar. Reglarea masei monetare se face de catre banci in functie de starea economiei si trebuie sa stimulze afacerile fara a genera inflatie sau deflatie.

Pe piata monetara are importanta deosebita asigurarea echilibrului intre cererea si oferta de moneda si asigurarea unui pret de echilibru (rata a dobanzii) care sa stimuleze procesele economice.

La un anumit nivel al ratei dobanzii (celelalte conditii fiind date), evolutiile cererii si ofertei de moneda determina realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d'e), cantitatea de moneda oferita (M_O) este egala cu cea ceruta (M_C), acestea fiind egale cu Mm/e.

Fig. nr. 6.1. Piata monetara in echilibru

d' %

M0

d'e

Mc

Mm/e Mm

Conditiile de echilibru pe piata monetara se schimba continuu, ajungandu-se la dezechilibru si apoi la un nou echilibru, printr-un mecanism concurential care presupune schimbarea conditiilor de cerere sau oferta ce determina noi curbe ale cererii si ofertei.

Cresterea cererii de moneda are ca efect sporirea atat a cantitatii de moneda pe piata, cat si cresterea ratei dobanzii. Scaderea cererii de moneda are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.

Fig. nr. 6.2. Modificarea pozitiei de echilibru pe baza cresterii cererii