Circuitul economic si fluxurile in economia de piata

Circuitul economic si fluxurile in economia de piata

Ideea fluxului circular in teoria economica porneste de la ipoteza unui circuit inchis in sensul ca, pentru fiecare agent economic, marimea fluxurilor intrate este egala cu marimea fluxurilor iesite.

Elementele care definesc circuitul economic sunt: activitatile economice, subiectii economici, tranzactiile si obiectul acestora.

Activitatiile constituie cauza tranzactiilor economice si se refera la totalitatea operatiilor care urmaresc direct sau indirect satisfacerea trebuintelor umane cu bunuri materiale si servicii. In ansamblu, ele sunt extrem de numeroase si de diverse, dar pot fi reduse la trei mari categorii de operatiuni economice si anume:

a) Operatiuni cu bunuri materiale si servicii, care se refera la productia, circulatia si utilizarea bunurilor pentru consumurile intermediare si consumul final, exporturile si importurile, consumul sau deprecierea capitalului fix, achizitiile nete de terenuri si active incorporale,etc.

b) Operatiuni de repartitie, prin care se efectueaza formarea si redistribuirea veniturilor: operatiuni de repartitie privind procesul de productie si circulatie a bunurilor (plata salariilor, impozite directe si indirecte, contributiile sociale, subventii de exploatare si pe produs); formarea veniturilor din titluri de proprietate (dobanzi, rente, chirii, dividente); formarea veniturilor de transfer prin administratiile publice (pensii, ajutoare, burse) etc.

c) Operatiuni financiare, care se refera la fluxurile si variatiile de creante si datorii intre agentii sau subiectii economici participanti la viata economica. Unii din participanti au resurse de finantare care exced la un moment dat nevoile lor; ele dispun ca urmare, de mijloace de plata, plasate sub forma de depozite la termen sau transferabile la vedere (in moneda nationala si in moneda straina) rezerve tehnice de asigurare etc. Alti agenti economici au insa nevoi de finantare mai mari decat resursele proprii disponibile: in masura in care isi gasesc creditori, acestia se indatoreaza si devin debitori, sub forma imprumuturilor pe termen scurt si lung, obligatiunilor emise etc. Operatiuniile financiare constituie contrapartida celei mai mari parti a operatiunilor cu bunuri si a celor de repartitie, care de regula presupun prezenta monedei si a creditului.

Subiectii tranzactiilor economice sunt agentii economici analizati in paragraful precedent: gospodariile sau menajele, intreprinderile sau firmele, institutiile financiar-bancare, administratiile publice, administratiile private, strainatatea sau restul lumii.

Tranzactiile care intervin in derularea circuitului activitatii in conditiile economiei de piata pot fi diferentiate in functie de operatiunile la care se refera, de obiectul si spatiul in care acestea se desfasoara, precum si de modalitatile de realizare a lor.

In tarile cu economie de piata, partea covarsitoare a tranzactiilor dintre agentii economici se realizeaza prin intermediul pietei si sunt numite tranzactii de piata. Ele sunt tranzactii bilaterale, in care oricarui transfer al unui bun produs, al serviciului unui factor de productie ii corespunde o contrapartida (contraserviciu) concretizata intr-un alt bun, factor de productie sau echivalent in moneda.

Activitatile economice si rezultatele acestora care nu se realizeaza prin intermediul pietei nu dau nastere la tranzactii de piata: de exemplu, bunurile produse si consumate in gospodarii. De asemenea, in economie au loc si tranzactii unilaterale care sunt transferuri de bunuri, de servicii ale factorilor sau de moneda fara a primi in schimb un contraserviciu. Ele sunt de doua categorii: transferuri curente, care se efectueaza sistematic (impozite si taxe, contributii de asigurari sociale, subventii de exploatare, pensii si ajutoare etc) si transferuri de patrimoniu, care intervin mai rar si produce la unul din agentii economici o modificare a patrimonului (suplimentarea investitiilor intreprinderilor de catre administratiile publice, donatii etc)

Orice tranzactie de piata este reprezentata prin doua fluxuri in sens contrar; astfel, fluxului de bunuri si celui de factori de productie le corespund, din directie opusa, fluxuri echivalente in moneda. Ilustrarea grafica a acestor fluxuri este reprezentata in Figura 3.1.

Ea reflecta, intr-o forma sistematizata, circuitul economic sau, cum mai este denumit, fluxul circular al activitatii economice, ca expresie generalizata a tranzactiior ce au loc intre principalii actori ai pietei: producatorii si consumatorii. Se considera astfel, ca bunurile si serviciile sunt produse numai de catre firme, care sunt achizitionate si consumate in totalitate de catre gospodarii. De asemenea, se face abstractie de formarea patrimonului, precum si de fluxurile dintre firme care sunt considerate productie si respectiv, consum intermediar.

Inelul interior din Figura 3.1 reflecta fluxurile de bunuri de consum si pe cele de servicii ale factorilor, denumite fluxuri reale, esenta circuitului economic. Ele arata ca menajele pun la dispozitia firmelor servicii ale factorilor, iar acestea din urma furnizeaza menajelor bunurile si serviciile de care au nevoie. Resursele sau factorii de productie reprezinta intrarile in circuitul economic, iar utilizarea lor in activitatea economica de catre intreprinderi se concretizeaza prin obtinerea de bunuri materiale si servicii de consum - outputul circuitului economic.

Inelul exterior din Figura 3.1 reflecta aceleasi tranzactii bilaterale dintre cele doua sectoare pe baza fluxurilor monetare de venituri si cheltuieli; rezulta ca fluxurile reale de bunuri si de servicii ale factorilor sunt insotite alternativ prin fluxuri de venituri si fluxuri de cheltuieli. Astfel, plata serviciilor factorilor reprezinta venituri pentru menaje si cheltuieli (costuri) pentru intreprinderi, iar veniturile menajelor utilizate pentru cumpararea de bunuri de consum reprezinta incasari (venituri) pentru firme.

Din schema fluxului circular al activitatii economice rezulta ca menajele si firmele participa simultan atat pe piata resurselor sau a factorilor de productie, cat si pe piata bunurilor de consum, indeplinind simultan rolul de cumparatori si de vanzatori. Astfel, pe piata factorilor, intreprinderile se afla in pozitia cumparatorului, al purtatorului cererii, iar menajele de partea ofertei, vanzand firmelor producatoare serviciile resurselor lor. Pe piata bunurilor, aceste pozitii se inverseaza: intreprinderile se gasesc in postura vanzatorului, iar menajele de partea cererii, cumparand bunuri si servicii produse si oferite de firme.

Dupa cum am apreciat, in analiza fluxului circular al activitatii economice prezentat in Figura 3.1 , s-a facut abstractie de formarea patrimoniului, considerand ca menajele cheltuiesc integral veniturile lor pentru cumpararea de bunuri de consum si ca aceste bunuri reprezinta intreaga productie a firmelor. Or, in realitate, menajele nu utilizeaza integral veniturile lor pentru bunuri de consum, o parte a acestor venituri fiind economisite.

Economiilor (E) le corespunde partea din productia perioadei care nu este destinata menajelor sub forma de bunuri de consum, ci investitiilor (I). Diferenta dintre fluxuri, V - C = I si V - C = E isi gaseste reflectarea in modificarea patrimoniului de bunuri de investitii (bunuri de capital) existent la inceputul perioadei si care conduce la sporirea potentialului productiv al economiei (Figura 3.2 ).

Operatiunile care iau nastere, in procesele de mobilizare, transformare si redistribuire a resurselor banesti nu se realizeaza in mod direct intre intreprinderi (firme) si gospodarii (menaje). Aceste tranzactii sunt mijlocite de institutii de credit, a caror functie principala consta in aceea de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici.

In desfasurarea activitatii, in economia de piata, intervine si autoritatea publica (administratiile) care, in calitate de agent economic, exercita in principal functia de redistribuire a veniturilor. Fluxurile de intrari catre acest agent economic, respectiv veniturile au ca sursa impozitele si taxele, iar fluxurile de iesire, respectiv cheltuielile, constau in plati de transfer. Din Figura 3.3 rezulta ca sectorul public incaseaza impozite de la firme (If) si de la menaje (Im). De asemenea, el efectueaza transferuri catre firme (subventii - S) si catre menaje (Tm). Prin natura operatiilor care le dau nastere (de redistribuire a veniturilor), aceste tranzactii sunt unilaterale, cu fluxuri intr-un singur sens (fara fluxuri in sens opus, care reflectaa primirea in schimb a unui contraserviciu), ce conduc la cresterea veniturilor agentului economic care primeste si diminuarea veniturilor celui care face transferul. Se intelege ca in schema privind locul sectorului public in circuitul economic se face abstractie de alte operatii si tranzactii la care participa acest sector, cum sunt: plata muncii angajatilor din administratiile publice, prestarea de servicii gratuite catre populatie (asa-numitele tranzactii invizibile sau presupuse), precum si unele tranzactii bilaterale, cum este cazul achizitionarii de la firme a bunurilor si serviciilor necesare functionarii institutiilor si infrastructurilor publice.