Clasificarea auxiliarilor de comert

Clasificarea auxiliarilor de comert

1. Auxiliarii dependenti

Auxiliarii dependenti, reprezinta acea categorie de persoane care se gaseste in raporturi de subordonare fata de persoana (patronul) care i‑a angajat. Acesti auxiliari dependenti nu pot dobandi niciodata calitatea de comercianti desi, in fapt, exercita activitatea de comert.

Din categoria auxiliarilor dependenti fac parte:

prepusul;

procuristul;

comisul‑calator;

comisul pentru comert.

1.1. Prepusul

Prepusul (art. 392‑400 C.com.) este un auxiliar de comert care desfasoara activitate de reprezentare in mod permanent, stabil, fie pentru intreg comertul, fie pentru un anumit domeniu, in tara sau in strainatate. In toate cazurile, prepusul se substituie comerciantului care l‑a angajat, incheind sau negociind asupra fondului de comert incredintat, in numele si pe seama comerciantului.

In relatiile cu tertii, prepusul se comporta ca si cum ar fi comerciantul insusi, in timp ce in raporturile interne, el functioneaza pe baza intelegerii de reprezentare infatisata sub forma unei procuri generale sau speciale.

Activitatea desfasurata de prepus are caracter profesional, avand ca fundament contractul de munca, fara insa, ca el sa dobandeasca si calitatea de comerciant.

Pentru a fi prepus, o persoana trebuie sa indeplineasca doua conditii:

q persoana respectiva sa fie "insarcinata cu comertul patronului sau";

q imputernicirea data sa priveasca "activitatea comerciala la locul unde comerciantul isi executa comertul (adica acolo unde isi are sediul), sau in alt loc determinat" (de exemplu, in cadrul unei sucursale).

Prepusul comerciantului se deosebeste de oricare alt reprezentant, prin sfera activitatii si prin locul unde acesta se desfasoara.

Prepusul se substituie comerciantului, el fiind un "alter ego" al acestuia

Calitatea de prepus are la baza contractul de munca intre comerciant si prepus, acesta din urma fiind dependent de comerciant, subordonat al acestuia in baza contractului de munca.

Continutul raportului juridic dintre comerciant si prepus este reglementat de art. 393‑400 C.com. Reprezentarea este generala, in sensul ca puterile prepusului sunt directionate pe obiectul comertului pe care il exercita, fiind o reprezentare permanenta.

Desi reprezentarea este generala, puterile prepusului au unele limite supuse unor reguli:

prepusul nu poate face acte care sunt straine comertului pentru care a fost numit sa il exercite pentru comerciant (de exemplu, el nu poate incheia acte civile);

prepusul nu poate incheia acte care contrazic scopul pentru care a fost numit (de exemplu, el nu poate vinde fondul de comert);

prepusul nu poate sa intrebuinteze capitalul comerciantului in folosul comerciantului, deoarece acesta nu l‑a imputernicit in acest sens.

In toate actele incheiate in exercitarea comertului cu care a fost insarcinat, prepusul este obligat sa aduca la cunostinta tertilor calitatea sa de reprezentant (contemplatio domini).

Potrivit legii, prepusul are unele obligatii care fac parte din categoria obligatiilor profesionale ale comerciantilor, respectiv:

obligatia de a tine registrele comerciale (de contabilitate) ale comerciantului;

obligatia de a nu face concurenta comerciantului.

In scopul ocrotirii intereselor tertilor, legea impune anumite conditii de publicitate. Astfel, procura trebuie sa fie inscrisa in registrul comertului si orice limitare a imputernicirii trebuie sa fie mentionata in acest registru.

Legea prezuma ca un prepus nu poate sa‑si indeplineasca fata de comerciant, cu buna credinta, obligatiile asumate, daca el insusi desfasoara activitate de comert similara. Cu toate acestea, prepusul poate primi ingaduinta din partea comerciantului sa execute in nume propriu activitati de comert similare, in masura in care nu reprezinta o concurenta neloiala. In caz contrar, prepusul va fi obligat la daune‑ interese fata de comerciant.

Fata de terti, prepusul raspunde, atat pe temei delictual, cat si contractual.

Raspunderea delictuala opereaza in cazul savarsirii de catre prepus a unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii si prin care s‑au incalcat anumite dispozitii legale (obligatii prevazute de lege). Tertul se poate indrepta si impotriva comerciantului care, potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, raspunde in calitate de comitent pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii comise de prepusii lor in functiile ce le‑au fost incredintate. Comerciantul va raspunde in mod solidar cu prepusul pentru activitatea defectuoasa a acestuia, cauzatoare de prejudicii tertelor persoane.

Fata de terti, prepusul raspunde si pe temei contractual ori de cate ori a contractat personal si in nume propriu, sau daca actele pe care le incheie nu prevad mentiunea "prin procura", care trebuie sa existe langa semnatura sa. Aceasta regula are rolul de a apara (ocroti) buna credinta a tertilor care, astfel, vor cunoaste ca nu contracteaza direct cu comerciantul.

De exemplu, printr‑o dispozitie cuprinsa in legea cambiei, oricine semneaza o cambie, ca mandatar cu reprezentare a altuia, desi nu avea mandat sau depasind puterile conferite, raspunde personal.

Incetarea calitatii de prepus are loc in momentul revocarii imputernicirii, in cazul renuntarii prepusului, al mortii, al interdictiei, al insolvabilitatii si al aplicarii procedurii judiciare si a falimentului comerciantului sau prepusului, in conditiile legii.

1. Procuristul

Procuristul este un prepus ale carui inscrisuri sunt lipsite de caracterul de stabilitate. El este si ramane un simplu mandatar cu reprezentare, care in raporturile interne este subordonat regimul specific contractului de prestare de servicii (locatie de servicii) ori contractului de munca.

Intrucat procuristul desfasoara activitati similare prepusului, lui ii sunt aplicabile toate dispozitiile care reglementeaza drepturile si obligatiile si raspunderea prepusului.

Procuristul semneaza actele juridice incheiate cu tertele persoane facand mentiunea "prin procura".

1.3. Comisii pentru negot

Potrivit dispozitiilor art. 404 C.com. "comisii pentru negot sunt prepusii pentru vanzarea in detaliu a marfurilor; ei au dreptul ca in locul unde exercita comertul si in momentul predarii sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da pentru aceasta, valabila chitanta in numele patronului lor".

Desi legea ii numeste prepusi, comisii pentru negot nu au calitatea de prepus in sensul precizat in art. 392 si urmatorul din Codul comercial

Comisii pentru negot sunt angajati ai comerciantului care il ajuta pe acesta in interiorul localului (de exemplu, vanzatorii dintr‑un magazin al comerciantului). Trebuie subliniat ca nu toti angajatii comerciantului au calitatea de comisi pentru negot, ci numai acei salariati care intra in raporturi juridice cu clientela. Astfel, se poate considera ca spre deosebire de prepus, care poate inlocui patronul in exercitarea comertului, comisul pentru negot nu face decat sa‑l ajute pe patron, incheind afaceri cu clientela, dar sub directa supraveghere a patronului

Calitatea de comisi pentru negot rezulta din imputernicirea expresa sau tacita a comerciantului. Puterile acestei reprezentari fiind limitata, comisii pentru negot au nevoie de o imputernicire speciala din partea comerciantului, pentru operatiuni exterioare localului unde isi exercita activitatea (art. 404 alin. 2 C.com.).

Se considera insa, ca daca operatiunea s‑a realizat in localul unde se desfasoara comertul, dar predarea lucrului s‑a facut la domiciliul clientului, comisul pentru negot poate cere si incasa pretul la locul predarii marfii, fiind prezumat a avea dreptul de a cere plata

1.4. Comisii calatori pentru negot

Comisii calatori pentru negot (denumiti si comisi voiajori ori voiajori comerciali) sunt angajati ai comerciantului, fiind retribuiti cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere incheiata.

Spre deosebire de comisii pentru negot care isi desfasoara activitatea in locul unde se exercita comertul patronului, activitatea comisilor calatori se desfasoara, in afara acestui loc, in alte localitati, de obicei stabilite de comercianti.

Potrivit art. 402 C.com., comerciantul ii insarcineaza pe calatori pentru negot "sa trateze sau sa faca operatiuni ale comertului sau". Aceasta imputernicire se refera la cautarea si gasirea de clienti, colectarea de oferte, comenzi, si materializarea acestora in raporturi contractuale.

Operatiunile comerciale implica si puteri de reprezentare, caz in care comisii calatori pentru negot incheie acte juridice in numele si pe seama comerciantului (art. 403 C.com.). Forma actului care confera impu­ter­nicirea poate sa rezulte din circulare, avize, scrisori ale comerciantului.

In toate cazurile, la incheierea actelor juridice comisii calatori pentru negot trebuie sa aduca la cunostinta tertilor calitatea lor, in caz contrar, fiind obligati personal fata de terti. Cu toate acestea, daca se constata ca actul comis‑voiajorului era un act referitor la comertul patronului, comis‑voia­jorul raspunde solidar cu patronul pentru actul realizat fara incunostintarea tertilor cu privire la calitatea sa

In schimb, indiferent de situatie, comis‑voiajorul nu poate incheia actul "prin procura", aceasta mentiune fiind rezervata exclusiv prepusilor. Comisului‑voiajor ii revine obligatia de a arata numai numele patronului pentru care lucreaza, conform art. 403 din C.com.

Auxiliarii independenti (autonomi)

1. Agentii de comert

Cand un comerciant isi deschide o sucursala in alte localitati, aceasta poate sa fie condusa de un prepus al sau, ori comerciantul poate sa trimita comisi calatori pentru negot.

Datorita cheltuielilor ridicate, comerciantul sau, dupa caz, comitentul poate sa apeleze la serviciile unei persoane din localitatea respectiva, care are ca profesiune intermedierea in activitatea comerciala, denumita agent comercial. Legiuitorul roman mai foloseste si denumirea de agent comercial permanent. Reglementarile actuale, respectiv Legea nr. 509/2002 stabilesc statutul juridic al agentilor permanenti.

Agentul de comert poate fi imputernicit de comerciant sa trateze afaceri (el este un intermediar, mandatar fara reprezentare) ori sa incheie afaceri comerciale (reprezentant al comerciantului).

Agentul de comert este persoana imputernicita de unul sau mai multi comercianti, sa trateze ori sa incheie operatiuni comerciale, cu exclusivitate intr‑o localitate sau regiune, in schimbul unei remuneratii care poarta numele de comision.

Agentul de comert are calitatea de comerciant, savarsind fapte de comert cu caracter profesional. In calitatea sa de comerciant, agentul de comert are si obligatiile profesionale specifice comerciantilor (sa tina registrele contabile, sa nu faca fapte de concurenta neloiala, etc.).

Activitatea de agentie se poate desfasura fie ca intreprindere, fie in mod independent.

Agentul de comert este imputernicit de reprezentant. In baza unei asemenea relatii, pornind de la faptul ca agentului care are si calitatea de comerciant ii incumba obligatia de neconcurenta, sunt stabilite reguli clare atat pentru comerciant cat si pentru agent. Astfel:

agentul are obligatia sa nu primeasca imputerniciri de reprezentare de la mai multi comercianti care, datorita obiectului de activitate si‑ar crea concurenta intre ei;

comerciantul, la randul sau, nu poate incheia acorduri si angajamente cu mai multi agenti, pe teritoriul respectiv care si‑ar face concurenta intre ei.

In cazul in care comerciantul a acordat agentului exclusivitatea teritoriala a afacerilor, el insusi nu mai poate incheia tranzactii comerciale pe acel teritoriu, decat prin intermediul agentului care este remunerat.

Obligatiile partilor in contractul de agentie

Pornind de la faptul ca reprezentarea realizata de agenti care trateaza sau incheie afaceri pentru comerciant, presupune incheierea prealabila a unui contract intre acei agenti si comerciant, in cadrul contractului de agentie partilor le revine obligatii specifice, astfel:

Agentului ii revin urmatoarele obligatii

sa procure toate informatiile privitoare la activitatea comerciantului cu care urmeaza a se incheia afacerea, plasarea marfurilor, franarea concurentei pe teritoriul in care isi desfasoara activitatea;

sa intocmeasca la zi evidenta afacerilor fiecarui comerciant, in cazul cand desfasoara activitatea pentru mai multi comercianti. In registrele sale vor exista "partide" pentru fiecare comerciant;

sa pastreze in depozitele sale marfa fiecarui comerciant, in asa fel incat, sa o poata preda in orice moment cumparatorului.

Agentul nu poate sa primeasca plata pentru comerciant nici sa acorde reduceri sau amanari pentru creantele comerciantului.

Comerciantul are obligatia principala de a plati agentului un comision, adica o remuneratie pentru serviciile prestate sau pentru inlesnirile aduse la incheierea afacerilor pe un anumit teritoriu.

Comisionul se stabileste sub forma unui procent calculat la valoarea afacerilor incheiate prin straduinta si prin intermedierea sa pe masura incheierii partiale sau totale a afacerilor.

In consecinta, agentul are dreptul la plata comisionului chiar daca afacerea incheiata nu se executa, fie din cupla comerciantului, fie din culpa tertilor cu care urma sa se incheie afacerea. Daca, insa contractul incheiat de tert prin intermediul agentului nu se executa din chiar culpa agentului, el nu va fi indreptatit la plata remuneratiei, considerandu‑se ca practic nu si‑a executat obligatiile ce ii reveneau din contractul de agentie.

S‑a considerat ca un agent comercial are calitatea de mandatar profesionist independent, fiind obligat la diligenta in realizarea mandatului sau. Ca atare, daca se revoca mandatul, agentul are dreptul la o indemnizatie compensatorie, deoarece el a investit deja in realizarea misiunii sale, cu conditia dovedirii faptului ca incetarea raporturilor contractuale l‑a prejudiciat

Contractul de agentie inceteaza prin:

q denuntarea unilaterala a uneia dintre parti, cu acordarea unui preaviz in favoarea celeilalte parti. In cazul agentilor permanenti legiuitorul prevede in art. 18 din Legea nr. 509/2002, anumite termene in care se poate acorda preavizul.

In situatia in care denuntarea unilaterala este determinata de culpa grava a uneia dintre parti, cealalta parte este in drept sa denunte unilateral contractul, chiar si fara preaviz;

q incetarea existentei sau incapacitatea vreuneia din parti, avand in vedere faptul ca un contract de agentie are caracter "intuitu personae" si se bazeaza pe increderea reciproca dintre parti.

Mijlocitorul (intermediarul)

Spre deosebire de agentul de comert, care lucreaza ca reprezentant al comerciantului pentru care incearca sa trateze sau sa incheie afaceri, mijlocitorul intervine in mod impartial, neutru, intre doi comercianti, prestand practic servicii pentru ambele parti care trateaza sau urmeaza sa incheie o afacere.

Mijlocitorii sunt cunoscuti in activitatea comerciala sub denumirea de samsari sau misiti.

Mijlocirea este o activitate prin care o persoana numita mijlocitor, urmareste sa puna fata in fata doua persoane care vor sa incheie o afacere.

Aceasta activitate se bazeaza pe insarcinarea data mijlocitorului sau acceptarea de catre parti a demersurilor mijlocitorului. Deci mijlocitorul reprezinta interesele ambelor parti. Activitatea mijlocitorului se bazeaza pe un contract de mijlocire, un contract de prestari de servicii.

Daca partile incheie contractul avut in vedere, mijlocitorul are dreptul la remuneratie de la ambele parti, ori, dupa caz, numai de la una din parti. In cazul in care contractul nu se incheie, mijlocitorul nu are dreptul la remuneratie.

In mod traditional, in categoria mijlocitorilor au fost inclusi si agentii oficiali ai bursei , chiar daca in materie bursiera legea romana stabileste reglementari specifice, cum ar fi, de exemplu, Legea nr. 297/2004 privind piata de capital . Mijlocitorii sau agentii oficiali ai bursei nu lucreaza in numele si pe seama bursei, ci in nume propriu, realizand operatiunile de mijlocire potrivit insarcinarii primite

In dreptul comertului international, activitatea intermediarului este desfasurata de curtier pe baza contractului de curtaj

Curtierul este un comerciant independent care, de regula, isi face profesia prin intermediere.

Rolul curtierului este de a pune in legatura doi parteneri in scopul incheierii de catre ei a unor afaceri. Curtierul are doar obligatia de a pune in legatura cei doi parteneri si, eventual, sa garanteze pentru identitatea lor. Intermediarul nu raspunde pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de catre parti una fata de cealalta.

Pentru activitatea desfasurata curtierul va primi o remuneratie, numita curtaj.

In dreptul roman activitatea de intermediere se realizeaza de obicei, de catre comisionar, pe baza contractului de comision.

VERIFICATI‑VA CUNOSTINTELE

. Comparatie intre statutul juridic al prepusului si al procuristului.

Conditiile reprezentarii.

3. Obligatiile partilor in contractul de agentie.

4. Mijlocitorul (intermediarul).

5. Contractul de curtaj.