Uniunile vamale sunt principala forma de extindere a teritoriului vamal. Acestea sunt de doua feluri:
a) perfecte sau complete - in aceasta situatie sunt vizate toate produsele care se schimba reciproc, dar si cu tertii;
b) imperfecte sau incomplete - se refera numai la o parte a produselor care se schimba reciproc, dar si cu tertii.
ZONELE DE LIBER SCHIMB (DE COMERT LIBER)
Tarile care participa la o zona de liber schimb, elimina barierele tarifare sau netarifare in relatiile comerciale reciproce, numai pentru o parte sau pentru toate produsele, iar in relatiile cu tarile terte nu aplica o politica comerciala comuna, fiecare parte pastrandu-si independenta in materie de politica comerciala. Aceasta presupune liberalizarea schimburilor reciproce nu si cu tertii.
Zonele de comert liber presupun liberalizarea in relatiile comune reciproce.
Uniunea vamala presupune zonele de comert liber si o politica comerciala comuna fata de terti.
Zonele de comert liber sunt de doua feluri:
a) perfecte sau complete - privesc toate produsele care se schimb[ reciproc;
b) imperfecte sau incomplete - privesc o parte din produsele care se schimba reciproc.
Acestea sunt admise de GATT, ca o derogare de la "Clauza natiunii celei mai favorizate" (art. 24 din GATT).
Restrangerea teritoriului vamal (excluderea sau exceptarea) este, de fapt, exceptarea, de la regimul vamal in vigoare, a unei parti din statutul national. In aceasta zona nu se percep taxe vamale. Prin aceasta exceptare de la regimul vamal in vigoare, teritoriul vamal este mai mic ca teritoriul statului respectiv, iar granitele vamale nu mai corespund cu cele ale statului. Aceste zone se numesc si zone libere.
In plan international, ele se intalnesc in mai multe forme:
zone portuare;
zone libere industriale de export;
zone economice speciale (pentru prima data au aparut in China);
zone libere comerciale (constituite ca o zona comerciala);
zone libere de depozitare;
porturi libere;
porturi franco;
antrepozite vamale.
Ca regula generala, marfurile straine introduse in aceste zone sunt scutite de plata taxelor vamale, pana la precizarea ulterioara a destinatiei lor. Pentru aceste marfuri se platesc niste taxe de antrepozitare, care sunt mai reduse.
In interiorul acestor zone, marfurile pot suferi anumite: transformari, reambalari, masurari, reconditionari, modificari, prelucrari, etc.
Dupa ce sunt supuse acestor proceduri, ele vor fi orientate catre piata, de obicei catre piata interna (teritoriul vamal), si atunci sunt supuse impunerii vamale corespunzatoare uniunii vamale respective, sau pot fi dirijate catre alte zone. Astfel, vor iesi de pe teritoriul statului respectiv, il vor tranzita si atunci sunt scutite de taxele vamale de import, uneori si de tranzit.
De asemenea, pot fi introduse intr-un proces de productie in zona libera in care au fost depozitate (in aceste conditii, raman scutite de plata taxelor vamale). In aceste zone pot fi create ori firme comerciale de import - export, ori firme industriale, care sa transforme produsele importate in alte produse, care ulterior pot fi exportate fara perceperea taxelor vamale sau altor restrictii, dar absolut cu respectarea legislatiei in vigoare in acele state.
ZONELE ECONOMICE SPECIALE
Acestea sunt de data mai recenta (dupa anii 1970 in China) si pastreaza caracteristicile zonelor libere: scutirea de taxe vamale de import.
Particularitati acestor zone sunti:
1) dimensiune foarte mare (10.000 ha) fata de zonele libere (cateva zeci de ha);
2) atragerea capitalului strain investitional (ofera facilitati insemnate).
Antrepozitele vamale
Antrepozitele vamale sunt depozite in care pot fi depuse si pastrate marfurile importate, marfurile straine in tranzit, pe o perioada determinata de timp, fara a se plati taxe vamale de import si cu plata taxelor de antrepozit.
Marfurile in cauza pot intra in regimul obisnuit, cu plata taxelor vamale, sau pot tranzita teritoriul vamal fara plata taxelor vamale sau pot fi prelucrate in interiorul teritoriului vamal.
Antrepozitele vamale pot fi :
- antrepozite reale;
- antrepozite nominale.
Antrepozitele pot fi situate in centrele comerciale sau industriale mai importante sau in anumite zone, in care se usureaza schimburile comerciale.
Antrepozitele reale sunt, efectiv, constructii amenajate special in vederea depozitarii si pastrarii, in conditii corespunzatoare, a marfurilor, pentru o perioada limitata de timp (maxim 2 ani). Administrate de anumite birouri vamale care urmaresc intrarea, depozitarea si iesirea in interiorul lor, marfurile suporta anumite procese.
Atunci cand un antrepozit real nu face fata solicitarilor, ca volum fizic, se pot costrui asa-numitele antrepozite nominale (fictive), care au acelasi regim ca cele reale, dar nu asigura toate conditiile pentru pastrarea produselor respective. In general, in aceste antrepozite se pastreaza marfurile care nu sunt perisabile, nu necesita conditii speciale, iar taxele vamale pentru acestea sunt mai mici.
INCIDENTELE UNIUNII VAMALE ASUPRA SCHIMBURILOR COMERCIALE INTERNATIONALE
In general, crearea uniunilor vamale, si chiar a zonelor de liber schimb, au ca efect modificarea fluxurilor comerciale internationale ale tarilor participante la aceste grupari economice, determinate de faptul ca, prin masurile de politica comerciala luate, sunt, in general, favorizate schimburile comerciale reciproce, fiind restranse cele cu tertii.
Teoreticienii de specialitate, in special in perioada postbelica, au avansat numeroase teorii ale uniunilor vamale, odata cu proliferarea fenomenelor de regionalizare.
Inainte de primul razboi mondial, se analizase acest fenomen si, drept urmare, s-a constituit Germania dupa 1871, prin unirea celor aproape 39 de state mici din zona, rezultand Germania de astazi.
Un analist aprecia ca liberalizarea comertului prin inlaturarea taxelor vamale poate contribui la cresterea bunastarii.
In perioada postbelica, un economist, pe nume Iacov Wiener, a respins teoria ca uniunea vamala ar duce la cresterea bunastarii. El a enuntat o teorie potrivit careia crearea uniunilor vamale si, in parte, a zonelor de comert liber, au ca efecte:
notiunea de creare de comert si
notiunea de deturnare de comert.
Prin creare de comert analistul intelegea aparitia de noi fluxuri comerciale in cadrul uniunilor vamale, care inlocuiesc sursele de furnizare mai putin eficiente, sursele cele mai avantajoase din punct de vedere al costurilor de productie. Acest lucru este de fapt crearea interna de comert.
Daca inlocuirea unor fluxuri mai putin eficiente, din interiorul unei uniuni vamale, se face cu fluxuri mai eficiente, din afara uniunii vamale, atunci se produce fenomenul numit crearea externa de comert. Acest fenomen poate apare numai cand tarile care s-au constituit intr-o uniune vamala aveau inainte de aceasta taxe vamale foarte ridicate, iar dupa instituirea uniunii vamale au pus in aplicare un tarif vamal comun, cu un nivel al impunerii vamale mai scazut.
Prin deturnare (deviere) de comert se intelege inlocuirea surselor mai eficiente, din punct de vedere al costurilor de productie, de furnizare a marfurilor din afara uniunii vamale, cu surse interne, din cadrul uniunii vamale, mai putin avantajoase. Acest lucru se produce atunci cand sunt liberalizate schimburile comerciale reciproce si se instituie un protectionism colectiv fata de terti.
Acelasi analist, analizand aceste fenomene, a considerat ca uniunea vamala, provocand asupra productiei atat efecte de creare, cat si de deturnare a comertului, efectul net va fi dat de diferenta dintre acestea. Prin urmare, daca uniunea vamala va determina, cu deosebire, efecte de creare de comert, aceasta va fi o masura care va duce la liberalizarea comertului. Si invers, daca va crea, cu deosebire, efecte de deturnare de comert, aceasta ar influenta negativ liberalizarea schimburilor.
INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA NETARIFARE (BARIERE NETARIFARE SI PARATARIFARE)
Barierele netarifare sunt un complex de masuri si reglementari de politica comerciala publice sau private care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxurile internationale de bunuri si servicii, si care au ca principal scop apararea, protejarea pietei interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.
Spre deosebire de barierele tarifare (taxele vamale), cele netarifare au cateva particularitati:
1) prin formele pe care le imbraca, acestea urmaresc marfurile pe tot parcursul lor (de la exportator pana la consumatorul final) si actioneaza esalonat (din momentul in care s-a efectuat comanda pentru un produs care urmeaza a fi importat pana in momentul consumului final al acestuia);
2) prezinta o mare diversitate si un grad de protectie diferentiat;
3) domeniile in care se aplica sunt extrem de variate (sunt legate de sfera relatiilor economice internationale);
4) in marea lor majoritate, aceste bariere netarifare sunt mai greu de cunoscut de exportatori si, deci, se evalueaza mai greu, precum si gradul lor de protectie sau de discriminare;
5) pot influenta, in mod direct, volumul fizic al marfurilor importate, limitandu-l;
