Contracte FUTURES

Contracte FUTURES

Un contract futures este un angajament standardizat intre doi parteneri, un vanzator si un cumparator, de a vinde, respectiv de a cumpara un activ (marfuri, actiuni, valute, aur etc.) la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei si cu executarea contractului la o data viitoare (future), numita scadenta.

Elementul care face ca aceste contracte sa fie considerate produse foarte flexibile și atractive este standardizarea clauzelor sale principale: cantitatea, scadența, modalitatea de executare la scadența. Singura clauza nestandardizata este prețul care se stabilește prin intersectarea cererii cu oferta pe platforma electronica de tranzacționare specifica respectivei piețe bursiere.

Prețul contractului futures se stabilește in bursa prin procedura specifica de negociere și contractare a acestei piețe organizate. Acest preț este expresia raportului dintre cererea și oferta pentru fiecare contract standardizat (același activ de baza, aceeași scadența) și el variaza zilnic, in funcție de condițiile pieței. Ca urmare, valoarea contractului (data de produsul dintre prețul unitar și unitatea de tranzacție) nu mai este fixa, ci este variabila. De aici rezulta una din caracteristicile definitorii ale contractului futures și anume faptul ca valoarea acestuia este zilnic actualizata sau 'marcata la piața' (engl. marked to market), astfel incat pierderile uneia din parțile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte parți.

Intr-un contract futures condițiile contractuale sunt standardizate in ceea ce privește natura activului de baza (o marfa de o anumita calitate, o anumita valuta, acțiune etc.) și cantitatea contractata, numita și unitate de tranzacții. Toate contractele futures pe același activ standardizat formeaza un gen de contracte futures

Fiecare contract futures are un anumit termen de executare, o luna in care urmeaza sa aiba loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite prin reglementarile bursei respective, iar contractele pe un anumit activ cu aceeași scadența formeaza o specie a contractului futures pe acel activ. Aceste contracte sunt reciproc substituibile pentru ca obiectul lor este un activ omogen din punct de vedere calitativ, definit in mod unitar in termeni cantitativi, toate avand aceeași scadența.

In funcție de natura activului suport, finalizarea contractelor futures se poate face prin livrarea/primirea activului suport sau plata/incasarea unei sume de bani ca diferența intre prețul de exercitare și prețul de piața al contractului la data lichidarii poziției.

Majoritatea contractelor futures se finalizeaza prin compensare (inchiderea poziției inițiale printr-o tranzacție de sens contrar). In situația in care se dorește finalizarea contractului prin livrarea fizica a activului suport, operatorul respectiv iși exprima aceasta opțiune cu un anumit numar de zile  inainte de data scadenței.

Tranzacționarea futures inseamna luarea unei poziții in ceea ce privește nivelul prețului pentru un anumit activ, la o data ulterioara O poziție deschisa este un contract futures care nu a fost inca lichidat printr-o operație de sens contrar. Numarul pozițiilor deschise se calculeaza separat pentru fiecare tip de contract și scadența. Cumparand sau vanzand contracte futures, operatorul la termen inregistreaza in contul sau deschis la intermediar numai diferențele de preț rezultate din asemenea operațiuni succesive.

Piața contractelor futures este o piața de instrumente derivate și ca urmare activele de la baza contractelor futures nu sunt materializate in valute, acțiuni, marfuri etc. (cel care tranzacționeaza nu deține activul suport).

Cel care deține un contract futures nu este obligat sa il pastreze pana la scadența, ci poate sa il lichideze inainte de aceasta printr-o tranzacție inversa celei inițiale, iar in cazul in care prețul ii este favorabil va obține un profit.

Pentru a-și lichida pozițiile deținute, operatorul pe piețele la termen are urmatoarele posibilitați:

- sa inițieze in piața inainte de scadența contractului, o poziție inversa ca sens (daca a acționat in calitate de cumparator va vinde și invers), dar de aceeași cantitate ca in tranzacția inițiala

- sa aștepte scadența moment in care organismul ce joaca rol de compensator pe piața  respectiva (fiind contraparte la fiecare cumparare sau vanzare de contracte la termen) va lichida automat toate pozițiile deschise.

Trasaturile specifice ale unui contract futures sunt:

- obiectul contractului este cunoscut sub denumirea de "activ" (valori mobiliare, marfuri, valute sau orice activ financiar admis de regulamentul bursei)

- elementele contractului sunt standardizate

- se folosește contul in marja ("margin account") administrat de intermediar și de organismul de regementare cu rol de compensator

- prețul contractului este actualizat zilnic la bursa prin marcarea la piața

- rezultatele actualizarii zilnice ale prețului contractului futures sunt profitul unei parți, respectiv pierderea pentru contrapartida sa, rezultate care sunt preluate in evidența contului de marje

- contractul poate fi lichidat oricand pe durata sa de viața

Contractul futures este un acord la termen ferm și pentru care se creeaza o piața secundara de tranzacționare. Previziunile operatorilor sunt diferite in ceea ce privește evoluția prețului de piața:

cumparatorul (poziție long) anticipeaza o creștere viitoare a prețurilor

vanzatorul (poziție short) prevede o scadere a prețurilor in viitor

In funcție de scopul urmarit la inițierea de tranzacții pe piața futures, participanții pot fi:

- hedgeri investesc in contracte futures pentru a se proteja impotriva pierderii ce poate sa apara ca urmare a fluctuației nefavorabile a cursului de piața al unui anumit activ suport

- speculatori urmaresc obținerea de caștiguri din fluctuația prețului de piața cu asumarea unor riscuri crescute in cazul in care evoluția pieței este inversa fața de cea preconizata

- arbitrajiști urmaresc obținerea de caștiguri mai mici decat in cazul speculatorilor din diferența de preț inregistrata pe piețe diferite sau la scadențe diferite

Mecanismul de derulare a contractelor futures presupune urmatoarele etape:

Prin contractul futures incheiat, cumparatorul contractului este de acord sa plateasca, iar vanzatorul contractului sa incaseze prețul negociat pentru activul respectiv. Bursa este cea care asigura condițiile de intalnire a cererii cu oferta, da posibilitatea realizarii de negocieri intre cumparator și vanzator și stabilește clauzele standardizate ale contractului și regulile de negociere a prețului.

Elementele standardizate ale contractului futures specifica:

- marimea pasului de fluctuație a prețului (tick) fluctuația minima a prețului prin care se restrange mișcarea prețului intr-o zi de tranzacționare

- limita zilnica de oscilație nivelul zilnic de oscilație a prețului de tranzacționare fața de un preț de referința (prețul de inchidere al ședinței precedente, preț de deschidere, preț de reluare a tranzacțiilor etc.)

- unitatea de tranzacționare cantitatea in funcție de care se determina valoarea contractului

- cotarea prețul pe unitatea de tranzacționare (este de regula similara activului suport)

- scadența este fixa (precizata ca o scadența unica sau ca mai multe zile de scadența)

- lichidarea poziției futures livrare efectiva (predarea/primirea activului suport) sau compensare (plata/incasarea contravalorii pierderii/caștigului aferent contractului)

Garantarea tranzacțiilor și a decontarilor pe piața futures se realizeaza prin intermediul organismului ce indeplinește rol de compensator pe piața respectiva cu ajutorul garanțiilor (marje) pe care acesta le colecteaza de la fiecare participant.

Inițierea unui ordin de vanzare/cumparare a unui contract futures presupune constituirea de catre  vanzator/cumparator a unei garanții (marja) care este colectata de catre intermediar, acesta transmițandu-le la randul sau catre organismul de compensare. Nivelul acestor marje este stabilit separat pentru fiecare contract și poate fi modificat periodic in funcție de volatilitatea pieței, de valoarea contractului futures, de evoluția zilnica a prețului activului suport sau de limitele de fluctuație maxima a prețului.

Derularea tranzacțiilor presupune stabilirea marjei inițiale (pentru inițierea operațiunii) și a marjei de menținere pe toata durata cat exista poziții deschise pe piața. Nivelul celor doua marje poate fi același sau se poate stabili un nivel diferențiat pentru fiecare marja in parte.

Garanțiile se constituie de catre toți participanții și raman blocate atata timp cat pozițiile pe contractele futures sunt deschise. In momentul lichidarii pozițiilor, marja se elibereaza putand fi retrasa.

Trebuie remarcat faptul ca deși organismul de compensare este cel care ține evidența marjelor (garanțiilor) depuse de catre participanți, legatura participanților cu organismul respectiv nu se realizeaza direct, ci cu ajutorul intermediarului cu care lucreaza fiecare participant.

Circuitul implicat de depunerea marjelor este:

In momentul in care se deschide o poziție pe piața futures la un anumit preț, in contul de marja al investitorului deschis la brokerul sau se blocheaza suma corespunzatoare ca marja pentru contractul tranzacționat. Din acest moment, in functie de miscarile pretului contractului respectiv, investitorul incepe sa inregistreze profit sau pierdere. Daca el cumpara si apoi pretul creste, va avea profit. Daca prețul scade, el va pierde. Atata timp cat poziția ramane deschisa, profitul sau pierderea inregistrata ca urmare a fluctuației prețului sunt virtuale si sunt in continua miscare in functie de fluctuatiile pretului futures. In momentul inchiderii poziției acestea devin efective.

Procesul prin care se determina profiturile/pierderile aferente pozitiilor deschise pe piata se numeste marcare la piata. Pentru se intocmi o situatie generala a tuturor conturilor de marja din piata futures, in procesul de marcare la piața se utilizeaza prețul stabilit prin reglementarile fiecarei burse pentru fiecare contract și scadența. In funcție de acest preț se stabilește profitul sau pierderea realizata pe fiecare cont in ziua respectiva. Prețul respectiv este valabil doar pentru ziua respectiva, in ziua urmatoare urmand a se stabili un nou preț.

In urma marcarii la piața a pozițiilor deschise, contul unui investitor poate sa indice un profit sau o pierdere. Daca profitul poate fi retras, in schimb pierderea trebuie acoperita in fiecare zi astfel incat, la inceputul fiecarei ședințe de tranzacționare, suma din contul investitorului sa fie cel puțin la nivelul stabilit prin reglementarile pieței respective. Daca suma din contul de marja scade sub nivelul marjei de menținere, acesta se afla in situația de apel in marja. In acest caz, investitorului i se solicita completarea sumei din cont pana la nivelul marjei. Apelul in marja se emite la sfarșitul sedinței de tranzacționare, iar suma trebuie completata pana a doua zi (la deschiderea ședinței de tranzacționare).

Din momentul apelului in marja, investitorul se poate afla in una din urmatoarele variante:

- alimenteaza contul in intervalul precizat cu suma solicitata și iși menține in continuare pozițiile deschise pe piața respectiva

- inchide un numar de poziții deschise astfel incat suma eliberata in urma acestei operațiuni sa ii acopere marja necesara pentru restul de poziții ramase deschise

- nu face nimic și in acest caz intermediarul ii va lichida automat un numar de poziții deschise astfel incat suma eliberata sa ii acopere marja necesara pentru restul de poziții ramase deschise.

In cazul unui apel in marja neacoperit la timp, nu vor fi inchise fortat toate pozitiile din contul respectiv, ci doar atatea cate sunt necesare pentru eliminarea apelului.

Tranzacționarea contractelor futures aduce o serie de avantaje.

Pe piața futures se platește doar o fracțiune din valoarea acestora (de regula un procent de 10-20%) deoarece nu se tranzacționeaza activele suport in sine, ci doar prețul lor - principiul cumpararilor in marja.

Pe piața futures activele suport se pot vinde fara a fi cumparate in prealabil - principiul vanzarilor scurte.

Deoarece derivatele sunt contracte dematerializate și se prezinta ca angajamente de plata la un anumit preț și o anumita scadența, o operațiune in aceasta piața poate incepe direct printr-o vanzare.

Ca urmare, pe piața futures se pot realiza profituri atat pe o piața in creștere, cat și pe o piața in scadere. Acest fapt este deosebit de util celor care dețin portofolii de acțiuni și doresc sa le conserve valoarea in perioadele de declin, ei putand sa vanda cantitatea echivalenta de acțiuni pe piața futures și astfel, orice scadere pe piața activului suport va fi compensata de profitul generat in urma vanzarii  pe piața futures (operațiuni de acoperire - 'hedging').

Pentru obținerea unui profit pe piața futures este necesar ca evoluția prețului sa fie estimata corect și sa se inițieze poziția corespunzatoare (vanzare daca se prevede o scadere sau cumparare daca se prevede o creștere).

Caracteristicile anterioare la care se  adauga gradul mare de standardizare (care le face transmisibile la fel de ușor precum acțiunile) și mișcarea corelata dintre prețurile de pe piața activelor suport și cea a derivatelor au atras in piața futures numeroși speculatori. Un speculator poate fi definit ca investitor ce dorește obținerea unui profit și a unui randament cat mai mare. Daca din punct de vedere al volatilitații cele doua piețe genereaza aproximativ aceleași rezultate, in schimb din punct de vedere al investiției necesara piața futures este in avantaj net.

Daca se adauga avantajul speculației pe scadere de preț și comisioanele de tranzacționare foarte reduse, se poate spune ca piața futures este deservește foarte bine interesele speculatorilor.

Potrivit reglementarilor fiecarei piețe bursiere, necesarul de marja se poate constitui intr-un anumit procent și din activele suport (acțiuni) ale contractelor futures. Este necesar ca acțiunile depuse drept marja sa existe in contul clientului deschis la intermediar. Pentru ca un client sa poata utiliza acțiuni in loc de numerar drept marja, acesta trebuie sa gajeze in favoarea societații de intermediere propriile acțiuni.

Faptul ca acțiunile pot fi utilizate pentru acoperirea marjei pe piața futures constituie un avantaj extrem de important pentru investitorii care desfașoara operațiuni de hedging, in acest caz ei reducandu-și simțitor costurile de finanțare a pozitiilor deschise.

Inițierea unei tranzacții futures de vanzare/cumparare se poate realiza cu ușurința in momentul in care pe contractul respectiv exista oferte de preț. Insa, problema care poate apare pentru investitor este determinata de dorința de lichidare a poziției și ieșirea din piața. Daca pe o piața lichida acest lucru nu constituie o problema, in schimb pe contractele mai puțin tranzacționate riscul de a lichida o poziție la un preț foarte prost sau chiar de a nu gasi contraparte ii poate afecta pe operatori, in special pe speculatori.

Pentru a asigura un minim de lichiditate pe contractele mai puțin tranzacționate, in cadrul burselor iși desfașoara activitatea o categorie aparte de operatori - market makers. Pentru a susține lichiditatea pieței, acești intermediari asigura cotații de cumparare și vanzare pe parcursul sesiunii de tranzacționare pe anumite contracte și scadențe. Astfel, investitorii pot deschide poziții pe aceste contracte in condiții de siguranța.

Tranzactionarea instrumentelor derivate difera substantial de tranzactionarea instrumentelor clasice pe piata la vedere (actiuni, obligatiuni sau alte valori mobiliare). Prin insasi constructia lor, derivatele beneficiaza de un efect de amplificare a castigurilor si a pierderilor (efectul de levier). De asemenea, comisioanele de tranzactionare pe piata futures sunt mult mai mici decat pe piata la vedere, fapt care confera o mai mare lejeritate in deschiderea si inchiderea pozitiilor pe aceasta piata, in special in cazul tranzactiilor intra-day. Toate acestea constituie avantaje nete pentru investitori, insa tranzactionarea instrumentelor derivate presupune totodata si asumarea unor riscuri.

Tranzacționarea pe piața futures se adreseaza in general operatorilor inclinați sa iși asume un risc ridicat deoarece se pot pierde sume substanțiale de bani in perioade foarte scurte de timp. Acest fapt se datoreaza in principal efectului de levier care permite, prin intermediul unei sume mici de bani, accesul la active suport cu valoare de cateva ori mai mare care pot aduce pierderi multiplicate in cazul in care evoluția cursului nu este cea previzionata.

Potrivit caracteristicilor instrumentelor derivate, efectul evoluției nefavorabile a cursului de piața determina inregistrarea imediata a pierderilor. Caștigurile, respectiv pierderile sunt creditate sau debitate din cont in timp real. Daca mișcarile survenite in piața au ca efect reducerea valorii pozițiilor deschise pe instrumente derivate, ca urmare a apelului in marja apare necesitatea suplimentarii fondurilor din contul de marja. Daca in contul de marja nu sunt suficiente lichiditați pentru a acoperi minimul necesar de marja sau nu se completeaza suma din cont, pozițiile pot fi lichidate forțat de catre intermediar și o eventuala revenire a prețului nu va mai fi de folos.

In anumite condiții de piața, poate fi dificil sau imposibil de lichidat o poziție. Riscul ce poate apare este de a nu se putea lichida poziția (deci imposibilitatea marcarii profitului sau prevenirii pierderii) sau daca se realizeaza inchiderea poziției acest lucru se poate face la prețuri mai puțin avantajoase.

Toate tranzacțiile pe instrumente financiare derivate implica risc și nu exista nici o strategie de tranzacționare care sa il elimine complet. Tranzacționarea instrumentelor financiare derivate presupune cunoașterea atat a pieței derivatelor, cat și a pieței la vedere a activului suport.