Contul de rezultate

1. Delimitari privind structurile de cheltuieli, venituri si rezultat

Desfasurarea activitatii entitatii economice implica procese interne care produc transformari cantitative si calitative asupra pozitiei financiare si rezultatelor acesteia. In contabilitate acestea sunt inregistrate de cheltuieli si venituri, structuri definitorii ale contului de rezultat. Orice intreprinzator este interesat in primul rand ca dupa perioada de gestiune sa cunoasca rezultatele efortului depus si rentabilitatea capitalului investit. Pentru aceasta apeleaza la informatia contabila privind rezultatul activitatii detaliat pe structurile componente. Ratiunea economica a oricarei afaceri este obtinerea profitului ca un surplus de venituri fata de cheltuieli in perioada de referinta.

Putem considera ca profitul indeplineste o serie de functii, cum ar fi:

Indiciu al rationalitatii economice

Motivatie a dezvoltarii si progresului economic

Stimulent al acceptarii riscului in afaceri

Factor incitant al sporirii efortului agentului economic pentru eficienta si calitate sporita

Mobil al cultivarii spiritului de economie.

Relatia generala de determinare a rezultatului este

	Rezultat = Venituri - Cheltuieli

In functie de raportul valoric dintre cheltuieli si venituri, din relatie se poate obtine rezultat pozitiv pe care-l consideram profit, sau rezultat negativ, corespunzator unei pierderi.

Dupa cum se cunoaste, rezultatul activitatii este componenta a capitalului propriu si poate influenta marimea acestuia in sensul majorarii cand este profit sau in sensul diminuarii cand este pierdere.

Exista posibilitatea determinarii rezultatului prin prisma variatiei situatiei nete sau capitalului propriu in cursul perioadei. Relatia este:

	Rezultatul exercitiului = Situatia neta - Situatia neta +/- Contributia proprietarilor la 31.12. N la 01.01.N in cursul exercitiului N

Cheltuielile desemneaza raporturi cu privire la alocarea si utilizarea valorilor economice. Ele exprima angajarea, consumul si platile privind factorii de productie: natura, munca si capitalul. Angajarea factorilor are loc in momentul in care se contracteaza o obligatie baneasca generatoare de plati sau consumatoare de resurse. Consumul se inregistreaza in momentul utilizarii valorilor pentru productie, iar platile in momentul stingerii obligatiei contractate. In literatura de specialitate, cheltuielile sunt definite ca "diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul exercitiului contabil sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari".

In functie de natura lor, cheltuielile sunt grupate pe feluri de activitati:

a) de exploatare

b) financiare

c) extraordinare

Cheltuielie de exploatare sunt ocazionate de activitatea curenta de productie si comerciala a unitatii. Ele cuprind: consumuri de materii prime, materiale, amortizare, cheltuieli privind marfurile, servicii si lucrari de la terti, utilitati consumate, cheltuieli cu personalul, cu impozite si taxe, precum si alte cheltuieli de exploatare.

Cheltuielile financiare cuprind: pierderi din creante legate de participatii, sconturi de decontare acordate clientilor, cheltuieli nete din cesiunea valorilor mobiliare de plasament, cheltuieli din diferente nefavorabile de curs valutar, cheltuieli privind dobanzile si alte cheltuieli financiare.

Cheltuielile extraordinare sunt generate de anumite evenimente extraordinare, cu incidenta scazuta in activitatea unei unitati, cum ar fi: pierderi determinate de calamitati, exproprieri.

Orice cheltuiala efectuata de unitate are o sursa de finantare care corespunde unui venit. Acest principiu este cunoscut drept conectarea cheltuielilor la venituri si are la baza asocierea directa intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit.[3]

Veniturile pot fi delimitate si evidentiate in contabilitate in trei momente: obtinerea, angajarea si incasarea. Obtinerea este simultana cu realizarea productiei, lucrarilor sau serviciilor. Angajarea este momentul facturarii produselor, lucrarilor sau serviciilor catre clienti, la inregistrarea creantelor fata de acestia. Incasarea este momentul in care creanta este transformata in bani. Reglementarile contabile de armonizare a contabilitatii romanesti cu normele internationale prevad ca definitie a veniturilor: cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul exercitiului sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.

In functie de activitatile care le genereaza, veniturile se diferentiaza in:

a) de exploatare

b) financiare

c) extraordinare

Veniturile din exploatare provin din vanzari de produse, marfuri, productia stocata, productia de imobilizari, subventii de exploatare, alte venituri din activitatea de exploatare.

Veniturile financiare cuprind: venituri din participatii sub forma dividendelor si a dobanzilor, sconturi obtinute de unitate de la furnizori, diferentele favorabile de curs valutar, castiguri nete din cesiunea valorilor mobiliare de plasament, dobanzi de incasat, alte venituri financiare.

Veniturile extraordinare cuprind subventiile pentru evenimente extraordinare.

2. Modele privind contul de rezultate

Contul de rezultate prezinta si explica intr-o forma analitica rezultatele prin prisma raportului dintre cheltuieli si venituri. Datele care se inscriu in acest formular urmaresc expunerea lor sub forma de lista, de aceea se numeste vertical. Asemanator bilantului, si in contul de profit si pierdere informatiile se prezinta comparativ pentru exercitiul incheiat(N), fata de cel precedent(N-1).

Pentru prezentarea rezultatului se pot utiliza doua modele diferite: unul are la baza criteriul diferentierii cheltuielilor dupa natura, iar celalalt opereaza pe baza destinatiei(functiei) cheltuielilor.

Reglementarile din Romania au adoptat primul model, bazat pe lista veniturilor si cheltuielilor dupa natura. In cadrul acestui model se detremina urmatorii indicatori:

rezultatul din exploatare

rezultatul financiar

rezultatul curent al exercitiului

rezultatul extraordinar

rezultatul brut

rezultatul net al exercitiului

Rezultatul din exploatare se obtine din relatia:

Venituri din exploatare - Cheltuieli de exploatare

Rezultatul financiar = Venituri financiare - Cheltuieli financiare

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare

Rezultatul brut = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar

Rezultatul net = Rezultatul brut - Impozitul pe profit

Modelul lista al contului de rezultat in varianta simplificata se prezinta astfel:

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

incheiat la data de 31 XII. N

Modelul lista al contului de rezultat bazat pe destinatia cheltuielilor si veniturilor se prezinta astfel:

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

incheiat la data de 31 XII. N

Remarcam la acest model indicatori care fac apel la date din contabilitatea interna sau de gestiune care are ca obiect costul si calculatia lui.