Criza economica actuala - remedii

Criza economica actuala - remedii

Raportul "Criza Economica Globala: Esecuri Sistemice si Remedii Multilaterale", elaborat de economistii ONU pentru a servi urmatoarelor conferinte internationale pe tema cauzelor crizei economice globale, arata ca sistemele financiare sunt intrinsec instabile si ca ele trebuie regularizate. Studiul recomanda reforme puternice la nivel national si international si o mai atenta construire a sistemelor financiare astfel incat acestea sa nu fie limitate la anumite instrumente de investitie; intrumente noi pot fi create in orice moment, iar regulile pot fi modificate.

De asemenea, regularizarea ar trebui sa se concentreze pe acele mecanisme care au provocat criza. Instrumentele financiare folosite recent in Statele Unite ale Americii au esuat si au condus la aparitia unui sistem financiar in afara celui bancar care o data ce s-a dezvoltat nu a mai putut fi tinut sub control. La apogeul sau, acesta implica active de 16 000 de miliarde de dolari, cu aproximativ 4 000 de miliarde mai mult decat sistemul bancar. In timp ce regularizarile s-au concentrat pe banci, ceea ce a provocat criza economica a fost colapsul sistemui financiar din umbra.

O data incepute reformele financiare, acestea ar trebui sa blocheze instrumentele financiare care nu fac altceva decat sa creasca riscurile, fara a produce in schimb un bun social. Un exemplu in acest sens sunt derivatele pe credit care pot provoca securitizarea, insa folosirea acestui instrument a crescut mult prea mult, depasindu-si rolul. Investitiile curente pe derivatele pe credit sunt de 10 ori mai mari decat ar trebui ca sa produca securizarea, ceea ce inseamna o diferenta de 13 000 de miliarde de dolari.

Sectorul financiar al Statelor Unite s-a extins, contribuind cu 5% la PNB-ul SUA si inregistrand 7.5% din profitul corporatiilor in 1983, pentru ca in 2007 acesta sa reprezinte 8% din PNB-ul SUA si 40% din profitul corporatiilor. Nu exista insa cifre care sa arate ca aceasta crestere a veniturilor a contribuit la dezvoltarea economica durabila, arata raportul.

In contextul crizei economice actuale exista un larg sprijin politic in favoarea regularizarii pietei, dar dupa ce se ajunge din nou la o perioada de stabilitate, decidentii politici nu mai gasesc necesar sa foloseasca instrumente de regularizare a sistemelor financiare.

Raportul recomanda crearea unui arbitraj regularizator atat la nivel national, cat si la nivel international. Responsabilii pentru aceste interventii in sistemul financiar din toate statele ar trebui sa comunice intre ei, sa faca schimb de informatii si sa stabileasca anumite standarde si principii. Regularizarea sistemului financiar ar trebui sa se faca diferit in fiecare stat, in functie de conditiile economice.

Comportamentul de grup care a caracterizat speculatiile nu a fost in niciun fel regularizat. Reformele ar trebui facute la nivelul sistemului financiar international, permitand interventia guvernamentala adecvata si o supraveghere internationala astfel incat aceste sisteme sa nu mai cunoasca dezechilibre in viitor.

"Natiunile Unite trebuie sa joace un rol central in procesul de reforma nu numai pentru ca sunt singura institutie universala prin natura membrilor sai, ci si pentru ca are credibilitatea de a se legitima in cadrul unui sistem reformat, dar si pentru ca si-a dovedit capacitatea de a oferi analize impartiale si recomandari politice pragmatice" arata raportul "Criza Economica Globala: Esecuri Sistemice si Remedii Multilaterale".

Dereglarile financiare, care au rezultat in urma credintei oarbe in virtutile pietei, au permis forme de inovatie financiara care au fost complet neproductive in economia reala; aceste instrumente au favorizat speculatiile.

Fara acest comportament lacom, criza nu ar fi fost atat de violenta, iar regularizarile si politicile practice ar fi putut anticipa efectele lipsei de viziune. "Am invatat ca actorii de pe piata financiara nu numai ca nu au nicio idee despre ce inseamna echilibru, dar au tendinta sa ghideze preturile departe de cele de echilibru. Guvernele ar trebui sa aiba simtul echilibrului, fiind si cele mai in masura sa judece cand o piata este in dezechilibru."

Intr-o economie globalizata, interventiile pe pietele financiare necesita cooperare si coordonare din partea guvernelor si din partea institutiilor specializate in supraveghere internationala. Pentru a face fata noului val de criza, este imperativ necesar sa stabilim rate de schimb valutar prin interventie guvernamentala directa si coordonata, sprijinita de supraveghere internationala. Guvernele nu ar mai trebui sa lase la latitudinea pietelor gasirea limitelor. Cheia in stabilizarea speculatiilor este cunoasterea pretului adevarat intr-o economie globala caracterizata de incertitudine; iar acest pret corect nu poate fi cunoscut pe o piata care se desfasoara ca o spirala.

Acelasi raport arata ca in 2007-2008, cresterea exponentiala a preturilor la produsele alimentare si mai apoi diminuarea brusca a preturilor a fost determinata in mare parte de speculatiile investitorilor financiari.

Raportul atrage atentia asupra unei mai mari transparente care ar trebui sa domine pietele de produse alimentare si de petrol. Actorii implicati in reglementarea pietelor ar trebui sa intervina atunci cand speculatiile viitoare - care au de obicei ca scop sa creasca profitul investitorilor si mai putin sa actioneze ca o bariera prin care producatorii sa fie protejati de fluctuatiile de pret - vor creste preturile la bunuri precum alimentele. Dat fiind faptul ca preturile la alimente reprezinta o problema pentru supravietuirea a milioane de oameni saraci din intreaga lume, speculatiile nu trebuie sa fie tolerate, arata raportul.

In contextul crizei financiare actuale, care nu tine cont de granite si piete, raportul atrage atentia asupra nevoii unor reforme in reglementare. Existenta unor date mai bune asupra comertului cu marfuri va furniza actorilor implicati in reglementare semnale timpurii si le va da ocazia sa recunoasca bulele de pret emergente. O autoritate de reglementare le va permite sa previna ca pe viitor comertul creator de bule sa aiba consecinte adverse pentru functionarea comertului cu marfuri.

In ceea ce priveste limitarea speculatiilor pe cursul de schimb, raportul arata ca mecanismele ratei de schimb nu ar trebui sa fie lasate in seama pietei, ci ar trebui sa constituie subiectul unei supravegheri atente. Schimbarile in ratele de schimb nominale ar trebui sa reflecte diferentele ratelor de inflatie intre tari. In acest fel, ratele de schimb reale vor fi mentinute la un nivel constant, permitand o competitie egala intre producatorii din diverse tari si prevenind speculatiile potential daunatoare.

Raportul arata ca diminuarea speculatiei de scurta durata asupra monedei a contribuit la prabusirea brusca a valorilor in ceea ce priveste unele monede nationale pe masura ce criza economica globala s-a intensificat. Toate acestea au facut ca daunele economice ale crizei sa fie mult mai mari in unele tari. De exemplu, coroana islandeza a scazut cu 51% in raport cu dolarul in al doilea semestru al anului 2008. Un val de devalorizari a atins forintul ungar (34% in raport cu dolarul), randul sud-african (38%), realul brazilian (34%) si lira turceasca (33%).

In ultimii ani, speculatiile asupra monedei au contribuit la crearea crizei. Fluxurile speculative de capital sunt o sursa importanta a lipsei de aliniere la ratele de schimb, in timp ce criza a expus defectele gandirii conventionale in ceea ce priveste gestionarea ratelor de schimb.

In ultimele decenii, politicile nationale lipsite de viziune, dar si sistemul financiar international lipsit de reglementari, au determinat investitorii financiari sa profite de oportunitatile oferite de politicile monetare divergente din diverse tari. Au fost imprumutate miliarde din tari in care dobanzile erau scazute si s-au facut investitii in tari unde dobanzile erau mari, lucru care a generat profituri de scurta durata pentru investitori, care au marit in mod artificial valoarea monedelor in tarile care au primit capital.

Primul pas pentru inlaturarea efectelor destabilizatoare este acela de a indeparta stimulentele pentru speculatiile pe termen scurta asupra monedelor. Tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare au nevoie de o combinatie intre stabilizarea monedelor si politici monetare si fiscale expansioniste. Este necesara implementarea de politici macroeconomice care sa stimuleze cererea intr-o perioada in care aceasta lipseste, iar aceste politici ar trebui sa fie sustinute de un cadru financiar global si multilateral. UNCTAD propune un nou sistem multilateral de gestionare a ratelor de schimb care sa mentina mecanismele de schimb la un nivel relativ constant.

Daca fiecare tara si fiecare guvern va intelege ca, inainte de toate, criza globala este una sistemica - din cauza esecului comunitatii globale de a guverna intr-un mod corespunzator economica globalizata - atunci exista posibilitatea unor solutii vaste, cum ar fi o legatura globala care sa fie folosita la rate de schimb fixe pentru a ajuta tarile care au nevoie. In contextul crizei actuale, nicio tara nu este prea mica sau prea mare pentru a i se permite sa dea gres.

Bibliografie

www.onuinfo.ro

www.unctad.org