Faptele de comert obiective

Faptele de comert obiective

1. Notiune si clasificare

Faptele de comert obiective sunt acele operatiuni (acte juridice) prevazute de legiuitor in art. 3 din Codul comercial, calificate astfel in functie de natura sau functia lor economica si, in unele cazuri, de forma lor.

In art. 3 C.com. sunt prevazute un numar de 20 de operatiuni (acte, fapte) pe care legiuitorul le califica "de comert". Enumerarea facuta de legiuitor este absolut limitativa si relativ demonstrativa.

In doctrina de specialitate s‑a considerat insa si ca enumerarea cuprinsa in art. 3 C.com. are caracter enuntiativ, exemplificativ, Codul comercial neconsacrand decat cele mai frecvente fapte de comert, care, la data adoptarii Codului constituiau baza activitatii comerciale

Consideram ca enumerarea cuprinsa in art. 3 C.com. este absolut limitativa, deoarece nici doctrina si nici practica jurisdictionala nu pot spori numarul actelor de comert insa inlauntrul fiecaruia pot exista alte operatiuni care, prin analogie, ar putea fi considerate "de comert" si incluse intr‑una din categoriile de fapte de comert prevazute expres de legiuitor.

Trasatura comuna a celor 20 de "fapte de comert" prevazute de art. 3 C.com. este intermedierea (interpunerea in schimb), la care se poate adauga caracterul speculativ.

Speculatia este de natura faptului de comert si nu de esenta lui. Astfel, pot exista operatiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate (de exemplu, un comerciant vinde marfurile sale la un pret derizoriu pentru a‑si atrage clientela sau pentru a facilita eliminarea unui stoc creat in mod obiectiv ori pentru a inlatura o concurenta vecina etc.).

Activitatea speculativa a comerciantului consta intr‑un fapt de comert, in schimb intermedierea este trasatura constanta (permanenta) care caracterizeaza faptele de comert.

Aceste precizari au fost necesare pentru a grupa cele 20 de fapte de comert prevazute in art. 3 C.com. in trei categorii:

operatiuni de intermediere in schimb asupra marfurilor si titlurilor de credit, care pot fi denumite fapte (acte) obiective constitutive de comert;

acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile);

fapte de comert conexe (accesorii).

Operatiuni de intermediere in schimb

Din aceasta categorie fac parte:

Cumpararea si vanzarea comerciala

Potrivit art. 3 pct. 1 si 2 C. com, "legea considera ca fapte de comert":

cumpararile de producte sau marfuri spre a se revinde fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de credit circuland in comert;

vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

Vanzarea‑cumpararea este un contract reglementat de Codul civil in articolul 1294. Definitia vanzarii este prevazuta in acest articol, potrivit caruia, o parte numita vanzator, se obliga sa transmita celeilalte parti numita cumparator, proprietatea unui bun in schimbul unui pret.

Calificarea comerciala trebuie gasita in afara contractului, in functia economica a negotului.

Numai in masura in care cumpararea sau vanzarea apare ca o operatiune de intermediere, ea dobandeste si calificare comerciala. Acest element este dificil de desprins dintr‑o operatiune izolata. El trebuie raportat la imprejurarile de fapt in care cumpararea sau vanzarea a avut loc, pentru a o situa in cadrul unei activitati de schimb indirect, dar si la elementul intentional al subiectului menit sa determine, astfel, calificarea.

Asadar, regula care se poate formula este urmatoarea: cumpararea este comerciala cand a fost facuta cu intentia de a revinde si vanzarea este comerciala atunci cand a fost precedata de o cumparare comerciala, adica facuta cu intentia de a revinde.

Aceasta regula este intarita de art. 5 C.com., in care se arata: "Nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau marfuri ce s‑ar face pentru uzul sau consumatia cumparatorului ori a familiei sale".

Intentia trebuie sa coincida cu momentul incheierii actului de cumpa­rare si sa constituie motivul principal al operatiunii.

Operatiunile de cumparare si vanzare pot avea ca obiect atat marfurile, cat si productele , titlurile de credit si, in general, orice bunuri mobile afectate consumului si circulatiei. Aceste bunuri pot fi revandute in starea in care au fost dobandite sau dupa ce, in prealabil, au fost prelucrate sau transformate (exemple: croitorul cumpara stofa pentru a o transforma in costum de haine; artistul pictor care transforma culorile in tablouri etc.).

Cumpararea este comerciala chiar si atunci cand este facuta numai cu intentia de inchiriere.

Operatiuni de punere in consignatie a marfurilor sau productelor in scop de vanzare

Contractul de consignatie prezinta un caracter specific, care face ca operatiei de vanzare sa i se suprapuna o operatie de depozit si una de comision. Astfel, contractul de consignatie apare ca un contract mixt, formand un tip de contract "sui generis".

Contractul de consignatie (estimatoriu) este contractul prin care o persoana numita consignant transmite alteia, numita consignatar o cantitate de marfuri in prealabil estimate (pretuite) cu mandatul de a fi vandute pe contul celui dintai si cu obligatiunea, fie de a intoarce pretul stabilit prin conventie, fie de a restitui marfurile in natura, daca nu au fost vandute. Contractul de consignatie este reglementat prin Legea nr. 178/1934 care cuprinde dispozitii importante in privinta faptelor calificate drept infractiuni comise de consignatari.

Operatiunile pe termen asupra titlurilor de credit. Reportul. Operatiunile de bursa

Potrivit art. 3 pct. 3 C.com. sunt fapte de comert contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau altor titluri de credit circuland in comert.

Reportul, asa cum este reglementat de art. 74‑76 C. com., reprezinta un schimb actual si real de titluri contra bani si un schimb, pe termen, de bani contra titlurilor de aceeasi specie. Aceste operatiuni se incadreaza intr‑o categorie mai cuprinzatoare a operatiunilor speculative de valori, in urcare sau in coborare a titlurilor de credit, formand asa zisele "operatiuni de bursa".

Operatiuni relative la subscrierea, cumpararea si vanzarea de parti sociale si actiuni ale societatilor comerciale

Art. 3 C. com enumera la pct 4, printre faptele de comert si "cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale".

Achizitionarea si instrainarea actiunilor si partilor sociale ale societatilor comerciale prezinta caracterul unui act de comert, prin aceea ca face sa se dobandeasca sau sa se piarda calitatea de asociat intr‑o societate comerciala, indiferent daca operatiunea a fost facuta in scop de speculatie comerciala, ori numai in vederea unui plasament de capital.

Operatiunile de banca si schimb

Potrivit art. 3 pct. 11 C.com., sunt fapte de comert "operatiunile de banca si schimb".

Operatiunile de banca sunt operatiuni de intermediere care au ca obiect sume de bani, credite ori titluri de credit. Activitatea bancara este realizata de Banca Nationala si de societatile comerciale bancare. Operatiunile de banca constau in: depozite de sume de bani sau de titluri, acordare de credite, operatiuni asupra titlurilor de credit, plasament financiar, efectuarea de plati etc.

Operatiunile de schimb se refera la schimbul de monede, bilete de banca nationale sau straine, transmitere de fonduri.

Cambiile si ordinele de producte sau marfuri

In conformitate cu art. 3 pct. 14, sunt fapte de comert "cambiile si ordinele de producte sau marfuri".

Cambia si biletul la ordin sunt, prin ele insele, fapte de comert, fara a distinge daca partile sunt sau nu comercianti sau daca sunt emise pentru acte civile sau comerciale

Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit care cuprind obligatia de a face sa se plateasca (cambia) sau de a plati (biletul la ordin) o suma de bani determinata, la scadenta si la locul stabilit in insusi inscrisul cambial.

La originea sa cambia era un instrument de schimb si de transfer de bani, dupa cum rezulta din etimologia cuvantului (cambium/schimb). Aceasta origine istorica a institutiei cambiale a facut sa i se atribuie caracterul comercial in mod absolut, chiar, daca, mai tarziu, devenind un instrument de credit a fost folosit si in raporturile civile.

Operatiuni asupra imobilelor in scop de speculatiune.

Codul comercial italian de la 1883 cuprindea printre actele obiective de comert, "cumpararile si vanzarile de bunuri imobile", daca aceste operatiuni au fost facute cu scopul de speculatiune comerciala.

Codul comercial roman a suprimat acest text, asa incat vanzarea‑cumpararea comerciala nu poate avea ca obiect bunuri imobile. In doctrina insa, a fost formulata si opinia contrara, pornindu‑se de la faptul ca ceea ce l‑a determinat pe legiuitor Codului comercial roman sa adopte solutia inlaturarii operatiunilor imobiliare din randul faptelor de comert enumerate in art. 3 C.com., a fost faptul ca imobilele, au o valoare mult mai mare decat cea a mobilelor. Cu toate acestea, la ora actuala, exista foarte multe bunuri mobile cu o valoare incontestabil mai mare decat cea a unui bun imobil, fapt ce face ca aceasta excludere sa nu se mai justifice, conform opiniei mai sus citate. De altfel, excluderea operatiunilor asupra imobilelor din categoria faptelor de comert nu se mai justifica, in conditiile in care, in prezent, imobilele sunt incluse in fondul de comert (art. 1 lit. e din Legea nr. 298/2001).

VERIFICATI‑VA CUNOSTINTELE

Enumerati elementele specifice vanzarii-cumpararii comerciale (art. 3 pct. 1 si 2), care diferentiaza vanzarea-cumpararea comerciala de vanzarea-cumpararea civila.

Acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile)

In limbajul obisnuit, comun, intreprinderea are un dublu inteles: unul subiectiv, referindu‑se la activitatea insasi a persoanei care si‑a organizat o indeletnicire, altul obiectiv, in sens de organism economic care pune in valoare in mod sistematic factorii necesari pentru un produs destinat schimbului, pe riscul intreprinzatorului.

Elementele care, impreuna, concura la intelegerea notiunii de intreprindere sunt:

asocierea factorilor necesari productiei: capital, munca, natura;

riscul pe care intreprinzatorul si‑l asuma;

organizatia, ca element de coordonare a muncii cu valorile patrimoniale.

Articolul 3 din Codul comercial prevede diferite categorii (feluri) de intreprinderi:

Intreprinderile de furnituri de lucruri, marfuri etc. (art.  3 pct. 5).

Caracteristica generala a acestor intreprinderi consta in continuitatea prestatiilor: furnizarea de imbracaminte, de alimente, de combustibil etc.

Intreprinderile de furnituri presupun o activitate organizata prin care furnizorul, in schimbul unui pret determinat anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea unor produse la termene succesive

Intreprinderile de furnituri au ca obiect de activitate, fie furnizarea (livrarea) de produse pe baza unui contract care poate fi numit contract de furnizare (livrare), fie prestarea de servicii potrivit unui contract de locatie de servicii.

In cazul furnizarii de produse, intreprinderea de furnituri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra marfurilor livrate, de a le preda si de a raspunde pentru vicii si pentru evictiune intocmai ca la vanzare‑cumparare. Deosebirea esentiala intre contractul de furnizare (livrare) si contractul de vanzare‑cumparare consta in faptul ca furnizarea de marfa este o obligatie continua a intreprinderii (furnizarea de energie electrica etc.) sau la termene succesive, pretul fiind determinat anticipat. Asadar, furnizorul are o obligatie de "dare" (transmiterea dreptului de proprietate) si doua obligatii de "facere", predarea marfurilor si garantarea pentru viciile marfurilor si pentru evictiune.

In cazul furnizarii de servicii, intreprinderea are obligatia de "facere", de a presta servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locatie de servicii.

Intreprinderile de spectacole publice (art. 3 pct. 6)

Intreprinderile de spectacole publice sunt acele intreprinderi a caror activitate este calificata de "comert" deoarece ele organizeaza munca altora si se interpun intre artist pe de o parte, si spectator pe de alta parte. In activitatea de spectacole, sunt calificate acte de comert:

inchirierea salii de spectacole;

contractele de publicitate;

contractele cu artistii etc.

Intreprinderile de comision

Intreprinderile "de comision" incheie afaceri in nume propriu dar pe seama comitentului. Activitatea comisionarului (intreprinderea de comisioane) trebuie sa aiba infatisarea unei profesiuni cu caracter permanent. Un act izolat de comision nu este considerat "fapt de comert".

Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri

Intermediaza afaceri (contract de vanzare‑cumparare, inchiriere, locatie de servicii etc.) intre comercianti si clienti.

Activitatea agentiilor si oficiilor de afaceri se concretizeaza fie in obtinere si transmitere de informatii legate de afaceri si de partenerii acestora, fie in publicitate comerciala, procurare de clienti etc.

Agentiile si oficiile de afaceri sunt organizate in diverse domenii: turism, voiaj, publicitate etc.

Desi desfasoara activitate de intermediere, nu este exclus ca oficiile de afaceri sa actioneze si ca mandatari ai comerciantilor care i‑au imputernicit.

Intreprinderile de constructiuni (art. 3 pct. 8 C.com.)

Intreprinderile de constructiuni sau de reparatii de imobile organizeaza forta de munca cu ajutorul careia isi desfasoara activitatea, interpunandu‑se intre client (beneficiar) si lucratori. Din acest punct de vedere, intreprinderea de constructii speculeaza "mana de lucru", obtinand profit. Organizarea activitatii cat si obiectul acesteia sunt considerate "fapte de comert".

Adesea, intreprinderile de constructii si reparatii de imobile executa lucrarile care fac obiectul contractului de antrepriza de lucrari pentru constructii, cu materiale proprii. In aceasta situatie, intreprinderea este comerciala in virtutea criteriului fundamental, fiind vorba despre cumpararea de marfuri spre a le revinde " fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru" (art. 3 pct. 1 C.com.).

Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie (art. 3 pct. 9 C.com.)

Intreprinderile de fabrici si de manufactura au ca obiect de activitate transformarea unor bunuri (materie prima), prelucrarea si obtinerea unor produse industriale sau de manufactura. De exemplu, intreprinderea de tesatura, care transforma firele de matase in produs finit ‑ matasea.

Sunt calificate ca fiind comerciale si acele intreprinderi care transforma (lucreaza) materia prima oferita de client (beneficiar), chiar daca activitatea lor nu este de "productie" ci presupune "prestari‑ser­vicii", deoarece clientul plateste numai manopera.

Intreprinderile de imprimerie, desfasoara activitate de multi­plicare a operelor literare, stiintifice, artistice etc., folosind mijloace mecanice sau manuale.

Intreprinderile de editura, librarii si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde (art. 3 pct. 10 C.com.)

Intreprinderea de editura (editorul), are ca obiect de activitate reproducerea si difuzarea (raspandirea in public) unei lucrari (stiintifice, literare, artistice) incredintata de catre autor pe baza contractului de editare.

Editorul isi desfasoara activitatea in colaborare cu alti comercianti, pe baza unor contracte incheiate, fie cu o intreprindere de imprimerie (tipografica) pentru reproducerea lucrarii, fie cu o intreprindere de difuzare, de librarii, pentru difuzarea (vanzarea) lucrarii respective.

Asadar, intreprinderea de editura este un intermediar care, la randul lui, incheie doua contracte: un contract cu intreprinderea de reproducere a operei (lucrarii) care urmeaza a fi publicata si un al doilea contract, cu intreprinderea de difuzare (librarie).

Daca cele doua contracte de reproducere si de difuzare se incheie direct de catre autor, operatiunile desfasurate de acesta nu sunt considerate "fapte de comert", deoarece lipseste activitatea de interpunere (intermediare) specifica comertului.

Intreprinderile de vanzare a obiectelor de arta intermediaza relatiile dintre autor, artist si cumparator.

Aceasta concluzie rezulta din insasi exprimarea legiuitorului " cand altul decat autorul sau artistul vinde".

Asadar, daca vanzarea se face direct de catre autor sau artist, actul juridic respectiv nu poate fi considerat "fapt de comert".

Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat (art. 3 pct. 13 C.com.)

Legiuitorul prevede numai transportul pe apa sau pe uscat pentru ca, la timpul redactarii Codului comercial, nu exista si transportul aerian. In prezent textul trebuie aplicat si transportului aerian, reglementat prin Codul aerian

Intreprinderile de transporturi isi organizeaza activitatea in asa fel incat prin transportul de marfuri si/sau de persoane, (dar mai cu seama de marfuri), se manifesta ca un intermediar intre expeditor‑furnizor si destinatar‑beneficiar, facand un serviciu expeditorului (furnizor) in favoarea tertului beneficiar (destinatarul).

Activitatea intreprinderii de transport se desfasoara, in principal, pe baza contractelor de transport, contracte in care intreprinderea de transport (carausul) are calitatea de promitent, expeditorul, calitatea de stipulant, iar destinatarul este tert‑beneficiar.

Asadar, in cazul transportului de marfuri, contractul indeplineste conditiile unei "stipulatiuni pentru altul", operatie juridica in care carausul (intreprinderea de transport) este un intermediar.

Contractul de transport poate fi incheiat de caraus, fie direct cu furnizorul expeditor, fie cu o intreprindere specializata in operatiuni de expeditie, deci cu expeditorul (Oficiul Postal).

Expeditionarul este un comisionar deci, el isi desfasoara activitatea de intermediere.

Intreprinderile de asigurare (art. 3 pct. 17 si 18 C.com.)

Potrivit art. 3 pct. 17 sunt fapte de comert "asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii", iar potrivit art. 3 pct. 18 C.com. sunt calificate fapte de comert si "asigurarile, chiar mutuale in contra riscurilor navigatiunii".

Activitatea de asigurare este realizata numai de societatile de asigurare, care se constituie si functioneaza pe baza Legii nr. 32/2000 modificata prin Legea 76/2003 si a Legii nr. 31/1990, republicata si a Legii nr.136/1995

Asigurarile sunt legale (obligatia de asigurare este legala) si facul­tative

In comert, intereseaza in special asigurarile facultative. Prin contract, asiguratorul ‑ in schimbul unei prime de asigurare platita de asigurat ‑ isi ia asupra sa riscul asigurat, urmand sa plateasca asiguratului indemnizatia de asigurare, daca riscul se va realiza.

Pot fi asigurate: bunuri, persoane, se poate incheia asigurare pentru raspundere civila, inclusiv pentru insolvabilitatea debitorului.

In raporturile de drept comercial, in unele cazuri, asigurarea poate avea si caracter obligatoriu (este cazul, de exemplu, consignatarului , care detine si pastreaza marfa altei persoane, sau, in unele situatii, chiar a carausului).

In alte cazuri, desi nu este obligatorie, asigurarea se impune ca o masura de conservare, de pastrare a integritatii bunurilor ce apartin altei persoane (de exemplu, obligatia depozitarului de asigurare a marfii). Obligatia de conservare, de pastrare si de restituire a bunului primit in depozit presupune, pentru depozitar, incheierea unui contract de asigurare a bunurilor ce fac obiectul contractului de depozit.

Asigurarile mutuale, sunt acele asigurari prin care mai multe persoane se asociaza in scopul suportarii impreuna a riscurilor. Capitalul social se formeaza din primele de asigurare depuse de asociati.

Depozite in docuri si antrepozite (art. 3 pct. 20 C.com.)

Sunt calificate ca fapte de comert "depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj liberate de ele".

Textul prevazut in art. 3 pct. 20 C.com. se refera, pe de o parte, la organizarea activitatii de depozit sub forma unei intreprinderi si, pe de alta parte, la operatiunile de depozitare si la documentele vizand marfa aflata in depozit.

Documentele, inscrisurile eliberate si care atesta existenta marfii in depozit sunt:

recipisa de depozit, care se elibereaza deponentului (proprietar) atestand dreptul de proprietate al titularului asupra marfii depozitate:

warantul (scrisoare de gaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce atesta ca marfa face obiectul unui contract de gaj si deci titularul warantului are un drept de gaj (garantie reala) asupra marfii in depozit;

talonul care ramane la administratia depozitului.

4. Fapte de comert conexe (accesorii)

Faptele de comert conexe sau accesorii sunt acele fapte juridice care au un caracter civil, numai ca, datorita legaturii stranse cu un fapt calificat de comert, dobandesc caracter comercial potrivit regulii "accesorium sequitur principale".

Din enumerarea facuta de legiuitor in art. 3 C.com., rezulta ca din cele 20 de fapte considerate "de comert" au caracter accesoriu:

Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com.)

Legiuitorul dispune in textul invocat ca, sunt fapte de comert "operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale".

Mijlocirea in afaceri comerciale este un act conex considerat fapt (act) obiectiv de comert, deoarece presupune incheierea unei intelegeri intre doi parteneri de afaceri "pusi fata in fata" de catre un inter­mediar, mijlocitor, care este calificat ca fiind un auxiliar de comert (independent).

Asadar, operatiunea de mijlocire (samsaria) este un fapt (act) de comert conex sau accesoriu faptului (actului) principal, care este un fapt de comert.

Expeditiunile maritime si toate contractele privitoare la comer­tul pe mare si la navigatiune (art. 3 pct. 15 si 16 C.com.)

Din categoria operatiunilor privitoare la comertul pe mare si la navigatiune fac parte:

construirea de vase pentru navigatiune;

cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiune;

incheierea de contracte privind echiparea vaselor, dotarea si apro­vizionarea lor.

Sunt calificate comerciale si operatiunile de inchiriere a vaselor in scop de navigatie.

Toate aceste fapte (acte) juridice sunt calificate de comert "potrivit criteriului accesorialitatii, intrucat privesc comertul pe mare si naviga­tiunea".

Deci, activitatea principala este comertul, indiferent de forma pe care o imbraca (vanzare, transport), iar accesorii sunt toate operatiunile aratate mai sus, operatiuni care, sunt calificate fapte de comert.

Depozitele pentru cauza de comert (art. 3 pct. 19 C.com.)

Depozitele pentru cauza de comert sunt fapte de comert conexe sau accesorii, ori de cate ori privesc depozitarea unor marfuri care au fost cumparate in scop de revanzare.

Faptul principal de comert este contractul de vanzare‑cumparare, iar accesoriul este depozitul care va fi considerat "fapt de comert" ca si principalul.

Contul curent si cecul

Potrivit art. 6 alin. 2 C.com. "Contul curent si cecul nu sunt considerate ca fapte de comert in ce priveste pe necomercianti afara daca ele n‑au o cauza comerciala".

Interpretand textul de lege, apeland la argumentul logicii formale "per a contrario", rezulta ca, ori de cate ori deschiderea unui cont curent si operatiunile care se efectueaza in continutul acestuia, cat si cecul au o cauza comerciala, operatiunile respective sunt calificate fapte de comert accesorii sau conexe actului principal care este, de comert, dupa natura sa.

Principiul accesorialitatii este foarte general asa incat el vizeaza si alte acte (fapte) sau operatiuni care nu sunt aratate in mod expres de legiuitor. Astfel, au caracter comercial contractele care, indirect se refera la exploatarea comerciala (de exemplu, cumpararea de registre pentru a tine contabilitatea);

De asemenea, pot fi considerate ca fiind comerciale, urmatoarele categorii de acte juridice unilaterale si bilaterale (contracte), cat si quasi‑contractele, delictele si quasi‑delictele, respectiv:

acte juridice

promisiunea unilaterala de a cumpara un fond de comert;

contractul de mandat comercial;

contractul de ipoteca, de gaj si de fidejusiune;

cvasi‑contracte

gestiunea de afaceri comerciale;

plata nedatorata a unei datorii comerciale;

imbogatirea fara just temei.

delicte si cvasi‑delicte care constau, de exemplu, in:

fapte de concurenta neloiala (deoarece, potrivit regulilor raspunderii civile delictuale, cel ce a cauzat altuia un prejudiciu printr‑o fapta ilicita, culpabila, este obligat sa‑l repare).