Indicatorii de apreciere ai somajului

Indicatorii de apreciere ai somajului

Somajul poate fi caracterizat prin urmatoarele variabile: nivel, durata, structura, intensitate.

Nivelul somajului pune in evidenta dimensiunile acestuia. El poate fi exprimat in mod absolut prin numarul somerilor  si relativ prin rata somajului. Rata somajului se calculeaza ca raport intre numarul somerilor si populatia ocupata.

Aprecierea nivelului somajului scoate in evidenta ca si in conditiile economice cele mai favorabile ocuparii depline a factorului munca, se mentine o anumita rata a somajului, cunoscuta sub denumirea de rata normala a somajului. Deci, ocuparea deplina a fortei de munca nu inseamna eliminarea in totalitate a celor ce nu lucreaza din totalul fortei de munca. Raman persoane neocupate care se afla in proces de schimbare a locului de munca, sau persoane care nu se adapteaza la conditiile de munca. Rata naturala a somajului este definita ca acel nivel al somajului a carui absorbire poate fi realizata numai prin investitii pe seama inflatiei, ceea ce ar conduce la cresterea preturilor.

Se apreciaza ca rata naturala a somajului este in SUA intre 5 si 6%. Paul Samuelson arata ca sunt economisti americani care considera ca rata naturala a somajului ar fi intre 6 si 7%. In aceste conditii, se apreciaza ca rata naturala a somajului reflecta echilibrul dintre cerere si oferta de pe piata muncii. Desigur, este un echilibru relativ, determinat de un exces de oferta de munca care nu se absoarbe datorita, in primul rand, nivelului nesatisfacator al salariului care determina pe cei ce cauta de lucru sa nu accepte locurile de munca neocupate.

Cand rata efectiva a somajului este mai mare decat cea naturala, in economie exista o stare de subocupare a factorului munca. Cand rata efectiva este mai mica sau in jurul ratei naturale, in economie exista o stare de superocupare a factorului munca.

In primul caz, se iroseste munca sociala, apar probleme sociale, creste presiunea somajului asupra salariului, in al doilea caz, forta de munca devine rara si scumpa, salariile cresc mai repede decat productivitatea muncii.

Pana nu de mult, atat economistii cat si politicienii credeau ca un somaj ridicat este acompaniat de o rata mica a inflatiei si invers. In timpul perioadei de somaj ridicat, presiunea asupra majorarii salariilor scade si deci preturile se pot mentine la un nivel mai scazut. De asemenea, somajul ridicat influentand asupra veniturilor (in sensul scaderii acestora), va influenta, prin intermediul lor, asupra cererii de bunuri si servicii, in sensul scaderii acesteia. O cerere scazuta inseamna reducerea presiunii asupra preturilor si deci o rata redusa a inflatiei.

Aceasta prezumtie, privind relatia dintre somaj si inflatie, este reflectata de curba lui Philips (fig. nr. 51), denumita astfel dupa numele unui economist britanic care a observat aceste raporturi.

Pornind de la prezumtia prezentarii mai sus, dupa razboi, mai ales in timpul anilor '60, politica economica a multor guverne din tarile dezvoltate se ghida dupa aceasta relatie. Folosind parghiile fiscale si monetare, guvernele actionau conform corelatiei stabilita de curba lui Philips. Singura problema era ce combinatie trebuie aleasa intre somaj si inflatie.

Evenimentele anilor '70 si '80 au infirmat corectitudinea acestei teze. In cele mai multe cazuri somajul si inflatia au avut aceleasi sens si nu sens invers, respectiv rata ridicata a somajului era insotita de o rata ridicata a inflatiei. Aceasta concordanta intre rata inalta a somajului si a inflatiei este cunoscuta sub denumirea de stagflatie. Respectiv, stagflatia este o stare economica caracterizata prin persistenta unor rate ridicate ale somajului si inflatiei.

Durata somajului, reflecta durata de timp din momentul pierderii locului de munca si pana la reluarea activitatii. Durata somajului difera pe tari si pe perioade istorice. In prezent, se manifesta o tendinta generala de crestere a duratei somajului.

Structura somajului, pune in evidenta componenta somerilor in functie de categoriile de varsta, nivel de calificare, sex, rasa, etc.

Intensitatea somajului, reflecta gradul de intindere al somajului. Astfel, se intalneste: somaj total, care presupune pierderea locului de munca si incetarea totala a activitatii; somaj partial, care consta in diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin reducerea duratei saptamanii de lucru sub cea legala, cu scaderea salariului; somaj deghizat, care cuprinde acele persoane care au o activitate aparenta cu eficienta mica fiind intalnit mai ales in tarile slab dezvoltate.