Instrumentele de incasari si de plata

Instrumentele de incasari si de plata

Incasarile si platile in contul clientilor, ca de altfel si orice operatie contabila se efectueaza pe baza unor documente specifice, care in cazul de referinta poarta si denumirea de instrumente de incasari, respectiv de plati.

Principalul instrument de incasari (depuneri) de numerar il constituie foaia de varsamant-chitanta, iar cel de plata in numerar, cecul (de numerar).

Primul exemplar al acestui document reprezinta foaia de varsamant care se retine de banca, iar cel de-al doilea exemplar i se remite deponentului.

Instrumentele de plata, pentru platitor, respectiv de incasare pentru beneficiar sunt: cambia, biletul la ordin, ordinul de plata si cecul.

Cambia reprezinta dispozitia data de creditor, debitorului sau, de a plati sau a face sa se plateasca o anumita suma unui beneficiar. In acest caz, deosebim 3 persoane: tragatorul, adica emitentul cambiei, trasul, adica platitorul si beneficiarul.

Biletul la ordin reprezinta angajamentul unui debitor de a plati la o anumita data si intr-un anumit loc suma specificata. In acest caz deosebim tragatorul adica emitentul care este si trasul, precum si beneficiarul.

Aceste instrumente pot fi clasificate dupa diferite criterii in mod deosebit retinem ca acestea pot fi nominale sau la purtator. Ultimele putand sa faca si obiect al comertului bancar, ele putand fi transmise prin gir, prin cesiune de creanta sau pot fi avalizate.

Ordinul de plata este o dispozitie neconditionata, data de emitentul acestuia, societatii bancare receptoare de a apune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani. Pentru ca aceasta dispozitie sa devina ordin de plata societatea bancara trebuie sa dispuna de suma respectiva de bani fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin preluarea sumei de la acesta.

Ordinul de plata este remis bancii platitorului, pentru care acesta devine un instrument de plata de credit care circula de la unitatea bancara a platitorului catre unitatea bancara a beneficiarului, avand ca efect debitarea contului platitorului si creditarea contului beneficiarului - in cazul in care cei doi parteneri au conturi la unitati bancare diferite.

Cecul reprezinta o instructiune scrisa data de un titular de cont, unei banci, de a plati suma specificata, persoanei nominalizate sau purtatorului. Acesta se preda beneficiarului, care de regula il remite bancii sale in vederea incasarii, devenind pentru aceasta un instrument de plata de debit, care circula de la unitatea bancara a beneficiarului, catre banca platitorului, avand ca efect debitarea contului platitorului si creditarea contului beneficiarului.

Cecurile pot fi clasificate si ele dupa mai multe criterii cum ar fi: cecuri nominale si la purtator, iar in functie de scopul pentru care este emis si de garantia pe care o prezinta la plata vom deosebi "cecul simplu" utilizat pentru ridicare de numerar sau cecul simplu de plati, fata de care se delimiteaza cecul barat, care se caracterizeaza prin aceea ca nu este platibil de banca tragatorului ci posesorul trebuie sa recurga pentru incasare, la serviciile altei banci.

Bararea poate fi generala daca intre doua linii trasate orizontal sau oblic nu se face nici o mentiune, iar in acest caz posesorul poate sa apeleze la serviciile oricarei alte banci.

Bararea poate fi si speciala iar in acest caz, intre cele doua linii se mentioneaza o anumita banca care poate onora.

Deosebim de asemenea cecul circular care emis de banca iar prin aceasta banca isi asuma obligatia de plata, precum si cecul certificat, pentru care banca isi garanteaza onorarea, cu conditia constituirii unui depozit colateral.

Cecurile, la fel ca si alte instrumente pot sa fie acceptate sau refuzate la plata. Refuzul poate sa fie cauzat de lipsa de disponibilitati in contul curent al clientului sau datorita unor vicii ale cecului privind completarea sa corespunzatoare, adica nementionarea corecta a conturilor platitorului si a beneficiarului sau alte vicii.