In  februarie  1861 , Manolachi  Costachi  Epureanu , presedinte  al  Consiliului  de  Ministri  si  ministru  de  finante , a  publicat  in  Monitorul  Oficial , un  proiect  lege  pentru  infiintarea  unei  banci  de  scont  si  circulatie , cu  un  capital  de  12  milioane  lei  vechi  din  care  3  milioane  sa  fie subscris  de  stat , iar  restul  de  9  milioane  de  catre  particulari . Proiectul  nu  a  fost  votat , deoarece , intre  timp , Guvernul  Manolachi  Costachi  a  demisionat .
	In  1864  a  fost  fondata  Casa  de  Depuneri  si  Consemnatiuni . Aceasta  institutie , a  avut  un  rol  foarte  important  pana  la  crearea  Bancii  Nationale  a  Romaniei  in  1880 , intrucat  a  fost  principala  banca  de  emisiune  pe  teritoriul  Principatelor  Unite . 
	In  perioada  urmatoare , au  aparut tot  felul  de  proiecte  si  incercari , mai  ales  din  cercuri  straine , in  vederea  organizarii  unei  banci  de  scont  si  circulatie. 
	Creditul  Funciar  si  celelalte  institutii  financiare , create  prin  forte  proprii ,   care  prospereau , au  intensificat  discutiile  si  pregatirile  pentru  infiintarea  unei  banci  de  emisiune .
	Infiintarea  unei  banci  de  emisiune  ramanea , in  continuare , o  mare  nevoie, determinata  de  interesele  generale  ale  statului  sub  aspect  financiar  si  valutar , a  greutatilor  politice  din  anii  1876-1877 . 
	I .C .Bratianu  sustinea  ca  " ce  mult  si  dureros  se  simte  lipsa  unui  asezamant  financiar  puternic  si  serios , care  sa  poata da  tarii  existenta  baneasca  in  vremuri  de  nevoie " .
	La  27  februarie  1880 , Guvernul  I .C .Bratianu  a  depus  in  Camera  proiectul  unei  banci  nationale  care  trebuia  sa  ajute  economia  nationala mai  mult  ca  oricare  alta institutie . 
	La 17  aprilie  1880 , proiectul , depus  de  ministrul  de  finante  I .C . Bratianu, a  devenit  legea  prin  care  se  statorniceau  normele  de  organizare  a  Bancii  Nationale  a  Romaniei , care  urma  sa-si  inceapa  activitatea  la  1  iulie  1880 .
	Acest  moment  important  a  fost  caracterizat  de  Stefan  Zeletin  ca  " cel  mai  de  seama  eveniment  in  dezvoltarea  burgheziei  romane  moderne , metropola  capitalismului  nostru  bancar " .
	Sediul  principal  al  bancii  s-a  stabilit  la  Bucuresti , cu  obligatia  de  a  infiinta  sucursale  si  agentii  in  principalele  orase  ale  tarii  si , in  special , in  fiecare  capitala  de  judet .