Modelul teoretic al economiei de piata si valoarea

Modelul teoretic al economiei de piata si valoarea

Economia de piata, ca realitate social-istorica, s-a constituit treptat, avand o istorie de circa o jumatate de mileniu. Etapele principale ale formarii si evolutiei sistemului real al economiei de piata pot fi ilustrate pe exemplul tarilor din Europa Occidentala.

Perioada cuprinsa intre secolul al XV-lea si mijlocul secolului al XVII-lea, perioada in care au inceput sa se manifeste primele elemente ale sistemului capitalist, este denumita si capitalismul timpuriu sau primitiv.

intre mijlocul secolului al XVIII-lea si mijlocul secolului al XlX-lea s-a constituit pe deplin economia de piata in forma ei clasica denumita si capitalismul liberei concurente. in aceasta etapa de evolutie a economiei de piata au predominat intreprinzatorii privati individuali, specializati in producerea diferitelor marfuri, dar prea putin diferentiati ca putere economica. Luati in mod individual, producatorii privati nu puteau modifica relatiile pietei eoncurentiale (raportul dintre cerere si oferta), concurenta era libera, neingradita de grupuri de presiune, iar piata actiona ca unic mecanism de reglare a economiei ('mana invizibila a pietei').

Perioada cuprinsa intre sfarsitul secolului al XlX-lea pana in preajma celui de-al doilea Razboi Mondial, cand, mai ales in industrie, au devenit dominante monopolurile private care au limitat libera concurenta, iar economia de piata a devenit preponderent monopolist-privata.

Perioada cuprinsa intre cel de-al doilea Razboi Mondial si deceniile 7-8 ale secolului nostru s-a caracterizat prin aparitia si dezvoltarea unui puternic sector public al economiei de piata, redistribuirea masiva de catre stat a PIB, programarea economica, realizate prin interventia ampla, directa si permanenta a statului in economie.

Perioada actuala care a inceput din deceniile 8-9 ale secolului nostru, cand economia de piata a devenit o realitate complexa si contradictorie, cu tendinte vizibile de privatizare. in prezent economia de piata a tarilor dezvoltate este o mixtura, cu ponderi diferite de la tara la tara, intre initiativa particulara a agentilor economici privati, individuali si de grup, a monopolului, oligopolului si statului .,vi chiar a unor grupuri de state care isi integreaza economiile nationale.

Realitatea evolutiei istorice a economiei a generat, in plan conceptual, o mare varietate de modele teoretice logice ale economiei de piata.

Teoria economica a sintetizat trasaturile esentiale ale formelor reale pe care le- a imbracat economia de piata in decursul indelungatei sale existente. Aceste trasaturi au fost articulate in cadrul "modelelor teoretice' ale economiei de piata, dintre care s- au consacrat: modelul clasic si neoclasic, modelul keynesian, modelele contemporane- al dezechilibrelor inerente, institutionalist, libertarian, cel al mecanismelor de ajustare si corectare.

Modelul clasic si neoclasic corespunde economiei de piata clasice ( capitalismul liberei concurente), dar avand aplicatie si celei contemporane. Acest model porneste de la increderea nemarginita in capacitatea mecanismului natural al pietei de a regla sistemul economic in ansamblul sau. Principiile pe care se intemeiaza acest model sunt: libertatea economica neingradita a oricarui agent economic, jocul liber al cererii, ofertei si pretului pe piata, concurenta libera neingradita ( perfecta si pura), lipsa oricarei interventii a statului in economie

Modelul clasic si neoclasic este un model pur, idealizat al economiei de piata, avand urmatoarele caracteristici:

multipolaritatea economiei care este alcatuita dintr-o multime de agenti economici producatori si consumatori, legati intre ei prin numeroase retele de schimb, fiecare agent reprezentand un centru de activitate economica si de decizie;

este o economie descentralizata, de intreprindere, intreprinderea este unitatea de baza a economiei, care asigura legatura dintre cerere si oferta si dintre diferitele categorii de piete, iar actiunile ei nu sunt impuse si nu sunt urmarite de catre administratia de stat.

este o economie in care predomina proprietatea privata, interesul privat si initiativa privata;

este o categorie in care profitul constituie scopul esential al tuturor agentilor economiei si al tuturor activitatilor din economie;

este o economie subordonata prioritar consumatorului, in sensul ca bunurile create si destinate pietei, prin dimensiuni, structura si calitate se adreseaza cerintelor consumatorului;

este o economie monetarizata, in care toate activitatile sunt evaluate cu ajutorul monedei si preturilor;

- piata ocupa locul central in sistemul economic si reprezinta mecanismul principal prin care se regleaza sistemul economic, utilizandu-se cererea, oferta si pretul care asigura permanent echilibrele partiale si echilibrul general al economiei.

Modelul keynesian, aparut in deceniul al patrulea al secolului nostru, porneste de la faptul real ca mecanismul pietei nu este capabil sa asigure in mod automat echilibrul economiei, fara pierderi de resurse. De aceea, se impune interventia nemijlocita a statului in mecanismul cererii, investitiilor, creditului, etc.

Modelul dezechilibrelor inerente are la baza ideea existentei unor rigiditati in cadrul mecanismului pietei libere, in special in cel al preturilor factorilor de productie, bunurilor si serviciilor. Ca urmare, singure, preturile se dovedesc insuficiente pentru adaptarea ofertei la cerere pe diversele piete din economie. Se admite astfel ca dezechilibrele sunt inerente economiei de piata si nu sunt simple disfunctionalitati pasagere, ci reflecta starea normala de existenta si miscare a economiei de piata contemporane.

Modelul institutionalist a aparut tot din constatarea disfunctionalitatii mecanismului clasic al pietei si, in consecinta, propune institutionalizarea unor masuri privind controlul strict al preturilor si veniturilor, o programare ampla la nivel national si chiar international.

Modelul libertarian este emanatia economistilor liberali radicali si intransigenti care critica orice incercare de dirijare a economiei de piata de catre stat. Mecanismul natural ( spontan ) al pietei este considerat ca fiind perfect si se propune extinderea lui si la serviciile publice, domeniul public si cultural-spiritual. Pentru ca in toate tarile dezvoltate exista un sector public dezvoltat, libertarienii cer privatizarea completa si reprivatizarea totala a sectorului public din economie.

Modelul cu mecanisme de ajustare si corectare, altele decat mecanismele pietei, dar paralele cu acestea, considera ca mecanismele pietei sunt din ce in ce mai putin automate si instantanee, devenind tot mai complicate, greoaie si cu efecte de durata

(intarziate). Avand in vedere aceste neajunsuri ale economiei de piata, se considera ca sunt necesare unele mecanisme suplimentare care sa ajusteze si sa corecteze mecanismele pietei. Acestea constau, in principal, in strategiile firmelor si ale grupurilor de agenti economici, conventii intre uniunile sindicale si cele patronale, politicile economice ale statului, programarea etc., functionand in paralel cu mecanismele pietei pe care le completeaza.

1. Formarea valorii si preturilor in conditiile liberei concurente

Piata unui bun poate fi definita ca un loc de intalnire dat al dorintelor consumatorilor, exprimate prin cererea lor si, cele ale producatorilor, exprimate prin oferta lor. Din aceasta confruntare ce e socotita innascuta, in conditii definite se formeaza pretul pentru un bun considerat, in urma tranzactiilor. Piata unui bun este definita ca "un loc de intalnire', dar nu este necesar ca ofertantii si cumparatorii sa se intalneasca fizic. Cererile si ofertele lor se intalnesc.

Concurenta perfecta ( libera concurenta ) se concretizeaza prin faptul ca are un numar mare de ofertanti alaturi de un numar mare de cumparatori si presupune:

-perfecta transparenta a pietei. Toti agentii economici sunt perfect informati. Vanzatorii si cumparatorii au toate informatiile cu privire la calitatea si natura produsului, dar nu prevad pretul. Pe o piata perfecta nu poate fi decat un singur pret:

a.  bunul fiind omogen, toate calitatile acestuia sunt identice;

b. avand aceeasi utilitate, cumparatorul nu e interesat sa cumpere acelasi bun la un pret mai mare.

-perfecta mobilitate a factorilor de productie. Aceasta conditie presupune ca factorii de productie ( munca si capitalul) sunt dirijati catre dezvoltare:

c.  pe o perioada scurta., productia poate sa se modifice, dar capacitatea de productie, echipamentele, sunt fixe.

d. pe o perioada lunga, capacitatea de productie poate fi modificata.

in cadrul concurentei perfecte pretul se formeaza la nivelul punctului de echilibru dintre cerere si oferta. Pe o anumita piata si pentru un anumit bun sau serviciu, sub actiunea legilor cererii si ofertei, se ajunge la o situatie sau la un anumit punct in care acestea sunt in echilibru,stabilind nivelul pretului. Acest pret este unic pentru aceeasi marfa pe intreaga piata.

Interdependentele dintre fortele pietei cu concurenta perfecta si nivelul pretului, ca expresie a actiunii legii cererii si ofertei, se pot sintetiza in urmatoarele cazuri:

a) cand oferta unui produs ramane constanta, iar cererea curenta creste in raport cu cererea initiala, are loc o crestere a pretului (fig.l)

Fig. 1. Modificarea pretului la cresterea cererii

b) Cand oferta ramane constanta, iar cererea curenta scade in raport cu cererea initiala, are loc scaderea pretului (fig.2).

Fig. 2. Modificarea pretului la reducerea cererii

c) Cand cererea ramane contanta, iar oferta curenta creste, in raport cu oferta initiala, pretul scade (fig.3).

Fig. 3. Modificarea pretului la cresterea ofertei

d) Cand cererea ramane constanta, iar oferta curenta scade in raport cu oferta initiala, pretul creste, (fig.4).

Fig. 4. Modificarea pretului la reducerea ofertei

e) La cresterea egala a cererii si a ofertei si la scaderea egala a cererii si a ofertei, pretul ramane neschimbat (fig. 5 si 6)

Fig. 5.Modificarea pretului la cresterea egala a cererii si a oferte

f) Cand cererea si oferta se modifica simultan si in marimi diferite, pretul variaza in functie de factorul ( cerere sau oferta) cu intensitatea cea mai mare. Intensitatea si amploarea modificarii raportului dintre cerere si oferta sunt diferite in timp. Pe termen scurt, oferta nu se poate modifica substantial, astfel ca cererea constituie factorul principal al determinarii pretului pe piata. Pe termen lung, modificarea ofertei devine factorul preponderent al evolutiei pretului.

Caracteristicile principale ale pretului de echilibru in cadrul concurentei perfecte sunt:

-orice producator isi poate vinde toate cantitatile dintr-un produs la pretul initial al pietei, ori la preturi marite sau micsorate ( datorita elasticitatii cererii ), poate sa nu vanda nimic din produsul sau, fara ca prin aceasta sa poata influenta pretul de piata al bunului respectiv;

-apare in mod spontan ca rezultat al jocului liber al factorilor pietei fiecarui bun si reprezinta acel nivel la care are loc egalizarea cantitatilor cerute cu cele oferite din bunul respectiv;

-pretul de echilibru al unui bun depinde si de situatia pietelor interdependente ale celorlalte bunuri, adica de preturile de echilibru ale celorlalte bunuri;

-echilibrul pietei nu inseamna imobilitatea fortelor pietei ci o continua miscare a acestora, ceea ce face ca pretul pietei, sa poata fi diferit de pretul de echilibru numai pe perioade scurte, interval in care oferta se adapteaza automat la cerintele consumatorilor;

-pretul de piata nu poate fi ales in mod liber de producatori sau consumatori, acestia trebuind sa il accepte; ceea ce pot agentii economici sa aleaga sunt cantitatile pe care le vor vinde (cumpara) la pretul pietei.

2. Preturile in conditiile concurentei imperfecte

Concurenta imperfecta este acea stare a pietei in cadrul careia vanzatorii si cumparatorii, prin actiunile intreprinse, diferentierea si substituirea produselor s.a., pot sa influenteze intr-o oarecare masura cererea, oferta si pretul. Concurenta imperfecta se manifesta ca o deviere atat de la concurenta perfecta ( libera ), cat si de la monopoluri. in acelasi timp, ea prezinta elemente prin care se inrudeste cu cele doua forme opuse de piata: concurenta si monopolurile. Din aceasta cauza ea este denumita concurenta monopolistica, atunci cand se desfasoara intre mai multi producatori si oligopol cand are loc intre cativa producatori.

Spre deosebire de celelalte tipuri de concurenta, care se realizeaza in principal prin cantitatile oferite si preturile produselor, concurenta imperfecta cuprinde in plus concurenta prin produse diferentiate, ca element esential al pietei concurentiale contemporane.

Caracteristicile esentiale ale concurentei imperfecte sunt:

a. numarul de vanzatori si de cumparatori, precum si cantitatile negociate variaza, modificand nu numai raportul dintre cererea si oferta individuale ci si dintre cererea si oferta agregate. Producatorii si consumatorii isi manifesta un grad mai mare de influentare a preturilor si cantitatile de marfuri destinate pietei;

b.   se accentueaza diferentierea si substituibilitatea dintre bunurile care satisfac acceasi nevoie de consum. Termenul de produs diferentiat desemneaza un grup de produse asemanatoare si pot fi considerate variante ale unui produs generic, dar suficient de diferite pentru a putea sa fie vandute la preturi distincte;

c. firmele isi aleg preturile, care, pe termen scurt sunt stabile. Concurenta imperfecta presupune ca fiecare produs diferentiat are un pret care poate sa fie fixat de cel care il realizeaza ; firma administreaza preturile sau 'face' preturile ('price maker');

e.  se manifesta unele rigiditati in mobilitatea factorilor de productie;

f.  tranparenta pietei este partiala; agentii economici cunosc si stapanesc in grade diferite fenomenele si procesele pietei;

g. concurenta se manifesta nu numai prin cantitate, pret si substituibilitatea produselor diversificate, ci si prin alte mijloace: innoirea produselor, lansarea de noi produse, design, reclama, servicii diverse la vanzare si post-vanzare;

Concurenta imperfecta intre multi producatori care au o putere competitiva diferita, creeaza produse diferentiate si accentuat substituibile constituie structura de piata denumita concurenta monopolistica. Pe piata unui produs diferentiat nu se poate instala dominatia uneia sau catorva firme, iar preturile utilizate nu sunt preturi de monopol. Explicatia acestui proces este urmatoarea:

a. stabilirea efectiva a nivelului pretului depinde nu numai de oferta, ci si de cerere, care in cea mai mare parte a sa nu poate fi monopolizata;

b.   insasi oferta este furnizata de catre un mare numar de intreprinderi cu puteri economice diferite iar marile intreprinderi din aceeasi ramura creeaza produse accentuat diferentiate;

c. puterea publica, prin legislatia economico-financiara si mijloacele de interventie in economie, poate influenta fortele pietei si corecta mecanismele spontane ale formarii preturilor

Pietele oligopoliste sunt pietele pe care se concureaza un numar mic de producatori; daca sunt doi producatori principali situatia de piata se numeste duopol, iar daca sunt mai multi de doi mari producatori avem de a face cu oligopolul propriu- zis,

in cazul duopolurilor si oligopolurilor se manifesta o mare varietate de situatii de piata in privinta stabilirii preturilor:

a.  existenta oligopolurilor fara coordonare ( antagoniste ), care produc bunuri omogene, provoaca forme agresive de concurenta in domeniul stabilirii preturilor. Se ajunge la "razboiul preturilor'; preturile scad pina cand unul dintre concurenti este infrant sau intra in combinatie cu adversarii sai;

b.   in cadrul oligopolurilor cu coordonare partiala, firma lider fixeaza pretul produsului care sa asigure maximizarea profitului, adica la acel nivel la care costul marginal devine egal cu venitul marginal. Pretul devine un pret director sau lider, la care se aliniaza firmele concurente mai slabe;

c. oligopolurile complet coordonate prin intelegeri exprese ori tacite (cartel, trust, holding) practica, preturi unice la desfacerea produselor de acelasi fel. Pretul unic se stabileste prin negocieri, compromisuri si ajustari reciproce, deoarece intreprinderile participante au costuri medii unitare si marginale diferite. Acest pret trebuie sa asigure un profit convenabil pentru toate intreprinderile participante;

d.   oligopolurile cu produse diferentiate prin calitate, nivel tehnic, noutate, design, performanta, etc. utilizeaza preturi flexibile, deoarece firmele concurente creaza produse substituibile, iar cererea devine relativ elastica. Daca o firma oligopolista va cobori pretul produsului sau, ea va atrage clienti de la firmele rivale, care fabrica produse substituibile. Daca firma va urca pretul, ea va pierde multi clienti in favoarea firmelor care mentin nivelul pretului. Nu se poate exagera nici cu urcarea, nici cu scaderea pretului, deoarece exista posibilitatea unor contramasuri din partea concurentilor;

e. existenta unor oligopoluri care practica preturi relativ constante (fixe, rigide), chiar daca costul marginal al produsului inregistreaza o crestere. Criteriul de mentinere a nivelului preturilor fixe il constituie limita de suportabilitate financiara din partea firmei;

f. existenta unor preturi diferentiate si variabile rezultate din concurenta multifirme, care diferentiaza produsul pe tipodimensiuni, marci de fabrica, marci comerciale s.a. Cand pretul produsului urca (scade) peste un anumit prag, apare concurenta intre produsele diferentiate, care trage in jos (sau urca) pretul. Atunci cand pretul practicat de unul dintre producatori devine mai convenabil, consumatorii incep sa prefere produsele acestuia; pretul tinde sa se apropie de echilibrul pietei; situatia de piata devenind asemanatoare cu concurenta perfecta.