Multiplicatorii economici : investitii, cheltuieli bugetare, impozitarii, exporturilor si importurilor

Multiplicatorii economici : investitii, cheltuieli bugetare, impozitarii, exporturilor si importurilor

Cresterea cererii agregate (CA₀ la CA₁) provoaca deplasarea spre dreapta a venitului national realizat (corespunzator intersectiei curbei cererii agregate cu curba ofertei agregate) si implicit apropierea de venitul national al deplinei folosinte (Y_FE - full employment).

Acest rezultat era oarecum firesc intrucat Marea Criza (1929-1933) a fost o criza de supraproductie, iar solutia era evidenta - stimularea cererii. Fundamentarea teoretica a acestei solutii reprezinta elementul de innoire pe care il aduce abordarea keynesiana.

Keynes cerceteaza componentele cheltuielilor agregate si analizeaza modul in care acestea pot sustine cresterea venitului national. Intrucat consumul populatiei nu "tinea ritmul cu cresterea veniturilor", sunt analizate modificarile cheltuielilor bugetare (G), a investitiilor (I) si a schimburilor externe (exporturi si importuri). In privinta investitiilor se evidentiaza efectul de multiplicare al acestora asupra venitului national.

Considerand o crestere a venitului national (DY) provocata de o crestere a investitiilor (DI) vom avea urmatoarea relatie:

(1)

Intrucat inclinatie marginala spre economisire (s) este subunitara, rezulta ca valoare coeficientului (K_i) care masoara cresterea venitului national provocata de o crestere a investitiilor este supraunitara, de unde denumirea de multiplicator al investitiilor.

Pentru a studia influenta modificarilor cheltuielilor bugetare se considera urmatoarea functie de consum:

C = C₀ + cY_D (2)

Unde Y_D - venitul disponibil, adica diferenta dintre veniturile totale ale populatiei si impozitele platite (T), Y_D = Y - T.

Considerandu-se un nivel exogen al investitiilor (I₀) vom avea urmatoarea relatie:

Y = C + G + I₀ (3)

Unde G - cheltuielile guvernamentale.

Explicitand variabilele de mai sus obtinem:

Y = C₀ + c(Y - T) +G +I₀ (4)

De unde, prin separare variabilelor avem:

Y - cY = C₀ - cT + G + I₀ (5)

Respectiv:

(6)

Aceasta inseamna ca sporul de venit national provocat de o crestere a cheltuielilor guvernamentale este dat de relatia:

(7)

Se demonstreaza astfel ca cheltuielile guvernamentale au un efect de multiplicare asupra venitului national similar investitiilor.

Pentru a se cerceta influenta impozitelor asupra venitului national se deriveaza relatia (6) in raport cu variabila T si se obtine:

(8)

Semnul minus arata ca relaxarea fiscala ar avea efecte pozitive asupra evolutie venitului national, dar datorita prezentei unei marimi subunitare si la numarator rezulta ca multiplicatorul relaxarii fiscale este inferior multiplicatorului cheltuielilor bugetare.

Prin urmare, cresterea cheltuielilor bugetare reprezinta un factor de relansare economica mai puternic decat reducerea impozitelor. De aici si recomandarea utilizarii deficitului bugetar ca mijloc de relansare economica.

Daca sporul cheltuielilor publice ar avea loc in conditiile unui buget echilibrat, multiplicatorul bugetar s-ar determina astfel:

(9)

Punand conditia de echilibru bugetar dG = dT, vom avea:

(10)

adica:

(11)

Aceasta inseamna ca in conditii de echilibru bugetar, cresterea venitului national este egala cu cresterea cheltuielilor publice.

Considerandu-se o economie deschisa, vom avea urmatoarea relatie de echilibru a venitului national:

Y = C₀ + cY + I₀ + Ex - Im (12)

Separand variabilele avem:

(13)

Se va putea calcula un multiplicator al exporturilor:

(14)

Pentru a analiza influenta importurilor se considera urmatoarea relatie:

Im = Im₀ + hY (15)

In acest caz echilibrul venitului national este urmatorul:

Y = C₀ + cY + I₀ + Ex - Im₀ - hY (16)

Separand variabilele avem:

(17)

Influenta importurilor asupra venitului national este descrisa de relatia:

(18)

Aceasta inseamna o relatie negativa intre cele doua variabile, respectiv faptul ca importurile produc o scadere a venitului national.

Concluzie:  Au un efect de stimulare asupra venitului national: cresterea investitiilor, cresterea cheltuielilor bugetare si cresterea exporturilor. Keynes numeste aceste fluxuri injectii (intrari) in sistemul economiei nationale. Cresterea investitiilor poate fi realizata atat de sectorul privat, cat si de cel public (adica pe seama lui G). Prin urmare, se va analiza modalitatea de stimularea a investitiilor in conditiile asigurarii echilibrului macroeconomic.