Neexecutarea contractelor bilaterale

Neexecutarea contractelor bilaterale. Inexistenta termenului de gratie

1. Cadrul legal

Potrivit art. 44 C. com., "In obligatiunile comerciale judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 din Codul civil".

In conformitate cu art. 1020 C. civ. in orice contract sinalagmatic, conditia rezolutorie este subinteleasa. Daca una din parti si‑a executat obligatiile, iar cealalta nu le‑a executat si nici nu este pe cale de a le indeplini, partea care si‑a onorat obligatiile are doua posibilitati:

fie sa ceara executarea contractului (atunci cand mai este posibil);

fie sa ceara rezolutiunea contractului si daune‑interese compen­satorii.

In cea de‑a doua situatie, in lipsa unei stipulatiuni a partilor pentru ca rezolutiunea sa opereze de drept, judecatorul poate acorda un termen de gratie, inlauntrul caruia, partea care nu si‑a indeplinit obligatia sa o poata face (art. 1021 C. civ.).

In dreptul comercial o asemenea regula este incompatibila cu punctualitatea executarii obligatiilor, a creditului personal care domina viata comerciala si care constituie "onoarea" comerciantului. Operatiunile comerciale nu sunt izolate ceea ce inseamna ca acordarea unui termen de gratie ar afecta in lant circuitul comercial intrucat marfa circula de la o persoana la alta prin mijlocirea in operatiuni de schimb.

Neindeplinirea unei obligatii la termen poate atrage cele mai grave urmari pentru altele cu care se afla intr‑o stransa conexiune.

Daca judecatorul ar acorda termen de gratie ar insemna sa dezorganizeze comertul putand sa ajunga la efecte dezastruoase ca: executari silite, faliment etc. Ca atare, inadmisibilitatea acordarii de catre judecator a unui termen de gratie este o masura rationala.

Cu toate acestea, partea care si‑a executat obligatiile poate ea insasi sa acorde un "termen de gratie" celeilalte parti. Acest termen este unic si daca nici de data aceasta obligatiile nu sunt indeplinite, rezolutiunea opereaza de plin drept si orice executare peste termen devine inadmisibila.

Optiunea partii care si‑a indeplinit obligatiile se configureaza astfel:

daca a cerut rezolutiunea contractului, nu mai poate sa revina asupra hotararii initiale, pretinzand debitorului sa faca plata.

In cazul in care s‑ar accepta ca hotararea sa fie anulata ar insemna ca situatia debitorului sa se inrautateasca, mai ales daca, intre timp, pretul marfii pe care trebuie sa‑l incaseze creditorul a crescut fata de cel prevazut in contract.

in schimb, poate sa ceara rezolutiunea contractului, dupa ce in prealabil a cerut executarea sa. Intr‑o atare situatie debitorul nu mai poate fi lezat, intrucat fiind tinut la executare el trebuie ori sa puna marfa la dispozitia creditorului, ori sa fi manifestat prin refuzul sau intentia de a nu executa.

In ambele cazuri, debitorul nu se poate plange ca ar fi fost lezat prin faptul creditorului.

in sfarsit, daca partea care a executat obligatia a solicitat rezolu­tiunea contractului, cealalta parte nu mai este indreptatita a oferi executarea. Prestatiile facute nu mai sunt socotite valabile, cu exceptia cazului cand prin conventie se fixase un termen de executare. 

2. Rezolutiunea in cazul termenului esential

Termenul este esential, acela care are o importanta decisiva in executarea contractului si a fost considerat ca un element determinant la incheierea contractului. Termenul poate fi esential in urmatoarele situatii:

prin natura insasi a contractului cum ar fi contractul de report sau operatiunile de bursa si in special contractele de vanzare de titluri de credit sau de valuta, pe termen. Executarea la data stabilita in contract este esentiala fata de posibilitatea variatiei cursului valutar;

prin vointa partilor contractante. Exprimarea vointei partilor trebuie sa fie neechivoca si se practica, de obicei, in contractul de vanzare daca marfa trebuie transportata si incarcata pe un anumit vas, la o data fixa.

Art. 67 C. com. reglementeaza termenul esential in cazul contractului de vanzare, ca modalitate a contractului. Practica a extins aceasta regula la toate obligatiile comerciale.

3. Rezilierea contractelor cu executare succesiva

In cazul contractelor cu executare succesiva, rezilierea pentru neindeplinirea obligatiilor de catre una din parti produce efecte ex nunc (pentru viitor). Partea care si‑a executat obligatiile, pentru a beneficia de dreptul de a cere rezilierea, trebuie ca dupa prima neexecutare sa puna in intarziere cealalta parte, urmand ca rezilierea sa se produca la prima neindeplinire, ulterioara punerii in intarziere.