Piata cu concurenta imperfecta si modul de formare al preturilor

Piata cu concurenta imperfecta si modul de formare al preturilor

Piata cu concurenta monopolistica pastreaza premisele concurentei perfecte, cu exceptia omogenitatii produselor, care este inlocuita cu diferentierea produsului.

In aplicarea procesului de formare a preturilor in conditiile pietei monopoliste trebuie luate in considerare trasaturile fundamentale ale acesteia:

numarul producatorilor este suficient de mare, astfel incat nu este posibila subordonarea reciproca a firmelor;

diferentierea produselor din punct de vedere al calitatii, design-ului;

inexistenta unor restrictii la intrarea in ramura a altor intreprinderi. Firma monopolista nu poate vinde o cantitate nelimitata de produse la pretul pietei, deoarece cererea nu este perfect elastica, si venitul mediu (pretul) nu mai este egal cu venitul marginal.

Ca urmare a evolutiei specifice a cererii, cresterea volumului vanzarilor presupune reducerea pretului.

Pe termen scurt, maximizarea profiturilor are loc la acel volum al productiei la care venitul marginal este egal cu costul marginal.

Pe perioada lunga de timp, cresterea volumului factorilor de productie si posibilitatea substituirii bunurilor create de firma determina asigurarea egalitatilor dintre venitul si costul marginal si dintre venitul si costul mediu.

In conditiile oligopolului, firma este cautator de pret, ea exercitand o anumita influenta asupra pretului, dar neputandu-l alege, deoarece trebuie sa tina seama de reactiile celorlalte firme si de consecintele asupra propriei activitati.

In derularea operatiunilor de cautare a pretului de echilibru in conditii de oligopol pot sa apara doua situatii diametral opuse:

- recunoscandu-si interesul comun, firmele oligopoliste se inteleg cu privire la nivelul si dinamica preturilor, actionand ca si cum ar detine impreuna monopolul absolut;

- oligopolistii pot sa abandoneze platforma comuna in favoarea interesului individual, luand propriile decizii privind volumul productiei create sau nivelul pretului.

In cazul cartelului (oligopol cooperant), pe baza estimarii cererii totale, se realizeaza intelegerea cu privire la pret si la impartirea pietelor. Firmele vor alege nivelul pretului si volumul general al productiei, astfel incat sa-si maximizeze profitul total.

Acordurile dintre membrii cartelului sunt destul de fragile datorita tentatiei de a concura si dorintei altora de a intra in cartel, subrezind astfel coeziunea dintre membrii initiali. In situatia oligopolului necooperant, fiecare firma incearca in mod independent fata de ceilalti, sa-si maximizeze profitul, urmand ca echilibrul pietei sa se realizeze fie dinspre cantitatile de bunuri create, fie dinspre preturi, firmele putand aplica doua strategii:

- Strategia cantitatii - in care fiecare firma porneste de la volumul productiei celorlalti si isi stabileste cantitatea de produse la acel nivel care ii maximizeaza profilul, pretul fiind determinat de piata.

- Strategia pretului in care firma porneste de la preturile  practicate de firmele rivale si de la premisa ca ele nu se vor modifica, stabilindu-si pretul cei maximizeaza profitul, urmand ca volumul productiei sa fie stabilit de piata.

In conditiile monopolului, pretul nu mai constituie un factor exogen firmei, acesta fixandu-i nivelul in functie de o serie de factori, printre care importanta evolutiei cererii si a costului de productiei care conditioneaza intotdeauna pretul, cantitatea de bunuri vandute si volumul incasarilor si masa profitului.

Din punct de vedere al influentei cererii asupra evolutiei preturilor, monopolul se afla intr-o situatie complet diferita comparativ cu aceea a firmei concurentiale pure: daca firma aflata in concurenta pura nu poate influenta formarea preturilor, monopolul exercita, un puternic control asupra acestui proces.

Un monopol nu va produce niciodata la un pret la care cererea este inelastica, situatie in care venitul marginal este negativ, monopolul va decide sa produca la acel nivel la care costurile marginale sunt egale cu venitul marginal pentru ca aceste dimensiuni ale ofertei ii vor maximiza profiturile.

Monopolurile putand regla oferta totala si preturile care sa le asigure obtinerea unor profituri cat mai ridicate, pot actiona pe doua cai:

- reducerea ofertei de piata prin diminuare productiei, sau sporirea stocurilor;

- cresterea ofertei prin dezvoltarea productiei sau prin vanzarea stocurilor acumulate.

In situatia resurselor neregenerabile, cu toate ca forta monopolurilor influenteaza in mod direct evolutia preturilor, totusi nu poate fi neglijat rolul costurilor de productie, indiferent de perioada de timp.

Activitatea B:

1. Nu se regasesc in procesul concurentei monopolistice trasaturile:

a) transparenta informatiei;

b) atomicitatea participantilor;

c) omogenitatea produsului;

d) intrarea libera pe piata;

e) mobilitatea factorilor de productie.

2. Piata cu concurenta perfecta poate fi analizata in cadrul unei perioade de timp foarte scurte (1), scurte (2) sau lungi (3). Caror perioade de timp le sunt specifice fenomenele de mai jos:

a) formarea pretului face abstractie de costurile de productie;

b) cantitatile oferite se modifica numai prin schimbarea volumului stocurilor;

c) cantitatile oferite se schimba ca urmare a evolutiei productiei sub influenta volumului mainii de lucru folosite;

d) producatorii vor modifica volumul factorului munca sau marimea capitalului fix;

e) productia optima se defineste prin egalitatea costului marginal cu volumul incasarilor marginale;

f) costul marginal = incasarile marginale = costul mediu minim;

g) pretul de vanzare = costul marginal.

3. Enunturile urmatoare definesc concurenta monopolistica:

a) oferta si cererea sunt omogene;

b) oferta este diferentiata;

c) cererea firmei reactioneaza la variatiile preturilor si ale cantitatilor de bunuri create;

d) firmele exercita un anumit control asupra preturilor;

e) unele firme dispun de anumite avantaje legate de conditiile de productie si desfacere;

f) volumul optim al productiei firmei se determina pe baza intersectiei curbei costului marginal cu aceea a incasarilor marginale.