Politici de preturi

Politici de preturi

Prin politicile de preturi, prin  folosirea de catre stat a unor mijloace si metode de influenta a nivelului, structurii si dinamicii preturilor, se urmareste prevenirea sau atenuarea dificultatilor economice si sociale, asigurarea stabilitatii economiei si sporirea eficientei sale.

Interventia statului in procesul formarii si evolutiei preturilor are la baza folosirea unor metode economice si extraeconomice, administrative, caracterizate printr-o mare diversitate din punct de vedere al intinderii in timp si spatiu, al rigurozitatii si fermitatii aplicarii.

In vederea asigurarii unor conditii favorabile de dezvoltare, se urmareste, franarea cresterii preturilor in general, prin mentinerea la un nivel scazut a celor din sectorul de stat ce cuprinde indeosebi, domeniile industriei extractive, cercetarii si transporturilor. Evolutia raportului dintre cerere si oferta este influentata direct de volumul de marfuri si de resursele financiare de care dispune statul.

Tot in zona de influenta a evolutiei preturilor se includ si politicile in domeniul subventiilor bugetare, al creditelor, impozitelor, taxelor.

In cadrul metodelor administrative, inghetarea preturilor, adica fixarea unei limite maxime pentru produsele industriale, si a unor limite minime pentru produsele agricole, reprezinta o modalitate de control a nivelului preturilor.

Controlul statului asupra preturilor se exercita si prin reglementarea modului de calcul, adica a costurilor si profitului, prin conventii si preturi de deviz.

Exista cel putin trei tipuri de politici in domeniul preturilor:

1. Politicile care limiteaza interventia puterii publice la un numar redus de produse.

In tarile Pietei Comune se aplica o politica agricola de sustinere a preturilor, urmarindu-se diminuarea influentei fluctuatiilor productiei agricole asupra consumatorilor si producatorilor.

In vederea garantarii veniturilor agricultorilor, preturile fixate sunt superioare celor de echilibru, impunandu-se interventia puterii publice asupra ofertei, prin "cererea" de productie sau de "premise" dupa caz.

2. Politici bazate pe coexistenta unui sector reglementat respectiv important si a unui sector liber sau doar simplu supravegheat.

Distinctia sector liber - supravegheat nu este similara cu acea dintre sectorul public si cel privat. Aceasta, deoarece sectorul in care preturile sunt reglementate poate fi relativ important intr-o anumita tara dar el nu coincide cu cel public. iar pe de alta parte, este posibil ca unele zone ale sectorului public sa se bucure de o libertate a preturilor mai mare chiar decat aceea a unor segmente ale sectorului privat.

Din punct de vedere a raportului dintre concurenta interna si cea externa, se disting activitati in care disciplina preturilor este necesara si sectoare expuse direct influentelor concurentei straine in care se impune o mai mare libertate a formarii si miscarii preturilor.

3. Politici ce tind sa impuna o disciplina de ansamblu a preturilor pe timp indelungat, politici ce au fost specifice economiilor planificate centralizat.

In tara noastra, existenta monopolului producatorilor, neluarea in seama a cerintelor pietei, penuria generalizata de marfuri, excesiva centralizare a formarii preturilor au creat dezechilibru intre productie si consum.

In vederea inlaturarii acestor deficiente, au fost luate masuri de abrogare a sistemului preturilor de productie cu rentabilitate limitata, adoptarea principiului formarii libere a preturilor pentru produsele agroalimentare vandute direct pe piata de catre producatorii agricoli, ca si pentru produsele si serviciile realizate pe baza liberei initiative in intreprinderile mici.

Dubla calitate a statului - de agent economic si de reprezentant al intereselor de ansamblu ale societatii - argumenteaza caracterul logic al interventiei sale in asigurarea cadrului juridic necesar desfasurarii normale a concurentei, in fixarea directa a unor preturi sau in influentarea formarii lor pe plan national si international.

Activitatea C:

1. Daca pretul pietei este mai mare decat pretul de echilibru, piata bunului respectiv se va caracteriza prin:

a) echilibrul cererii cu oferta;

b) neconcordanta cantitatilor cerute cu cele oferite;

c) deficit de cerere;

d) surplus de oferta;

e) deficit de oferta.

2. Instituirea de preturi-plafon de productie conduce la:

a) cresterea cantitatii oferite;

b) penurie de bunuri;

c) surplus de bunuri pe piata;

d) mentinerea cantitatii tranzactionate.

3. Preturile administrate se caracterizeaza prin:

a) se formeaza in conditiile pietei libere (concurenta pura);

b) marimea si influenta lor se afla sub influenta administratiei publice;

c) se afla sub influenta preponderenta a firmelor mici si mijlocii;

d) rezulta din implicarea guvernelor in mecanismul preturilor si din comportamentul firmelor cu pozitie dominanta pe piata.

4. Un monopol, a carui functie de cost este

C(q) = q² +1,5

se confrunta cu o curba a cererii de forma

q = 6 - p/2.

Calculati pretul, productia optima si profitul maxim. Daca ar fi vorba despre o firma ce actioneaza in conditiile concurentei perfecte, atunci care va fi valoarea lui p, q si respectiv a profitului?

5. Se cunosc functiile cererii si ofertei globale pe o piata de concurenta perfecta:

C_globala = 450 - 25P

O_globala = -300 + 100P

Se cere sa se scrie conditia de echilibru general al pietei si sa se determine pretul si cantitatea de echilibru.

6. Oferta si pretul evolueaza conform datelor din tabel:

In aceste conditii oferta va fi :

a) elastica;

b) inelastica;

c) perfect elastica;

d) perfect inelastica;

e) imposibil de precizat pe baza datelor disponibile.

7. In conditiile tranzitiei la economia de piata, in ce masura se justifica o anumita interventie a statului in formarea preturilor?

Aceasta interventie presupune, in consecinta, existenta unei politici economice direjiste?