Raritatea si alegerea. Problema economica fundamentala

Raritatea si alegerea. Problema economica fundamentala

Intr-o lume in care resursele au un caracter limitat, sunt resurse rare, intotdeauna se pune problema alegerii alternativelor de utilizare a lor.

Oamenii nu pot avea si utiliza toate bunurile si serviciile pe care si le doresc. Ei sunt obligati sa aleaga dintre multiplele alternative de folosire a resurselor rare, pe aceea care permite obtinerea  de bunuri cat mai multe si de calitate corespunzatoare, astfel incat sa se asigure satisfacerea in conditii cat mai bune a nevoilor lor. Optand pentru o cantitate cat mai mare din unele bunuri si servicii se vor reduce in mod corespunzator cantitatile din altele, sau chiar se vor elimina din consum categorii de bunuri si servicii. Deci alegerea ii costa pe oameni. Costul alegerii unui bun sau serviciu in defavoarea altora reprezinta valoarea alternativelor lasate la o parte. Acest cost este costul de oportunitate, care reflecta satisfacerea celorlalte alternative in favoarea producerii sau consumului unui anume bun sau serviciu. El reprezinta ceea ce se pierde pentru individ, pentru agentul economic, pentru societate, in urma alegerii facute. El este costul alegerii, un concept relativ exprimat in termeni reali.

Economia intotdeauna se bazeaza pe premisa ca atunci cand se face alegerea, aceasta este cea mai buna. Cu alte cuvinte, oamenii in procesul alegerii se comporta in mod rational, respectiv ca decidenti rationali. Aceasta premisa nu trebuie absolutizata, deoarece sunt si cazuri cand se iau si decizii nerationale. Acestea se vor reflecta in pierderi economice si disfunctionalitati ale vietii economice. Din aceste situatii oamenii invata astfel incat in viitor ei vor pune pe prim plan in procesul decizional in economie rationalitatea.

Rationalitatea, privita din perspectiva alegerii, inseamna capacitatea oamenilor de a-si stabili obiectivele si de a actiona intr-o astfel de maniera incat sa se indeplineasca aceste obiective in conditii de eficienta maxima. Ea reflecta procesul de maximizare a efectelor actiunii umane in contextul cheltuirii unui anumit efort, deci obtinerea unui rezultat maxim din alegerea pe care omul sau oamenii au facut-o. Deciziile economice ale oamenilor au ca scop final obtinerea unor rezultate maxime. Forma pe care o imbraca rezultatul este discutabila, ea difera in functie de natura obiectivelor stabilite.

Luand in considerare caracterul limitat al resurselor, faptul ca alegerea implica costuri si se bazeaza pe principiul rationalitatii, putem desprinde existenta unei idei centrale in economie, idee pe care specialistii o denumesc premisa economica fundamentala. Aceasta se poate formula concis astfel : in toate deciziile economice oamenii se opresc la acele alternative prin care cred si spera sa obtina  castigul net maxim. Deci, alegerea directiilor de utilizare a resurselor trebuie sa duca la o satisfacere cat mai buna a nevoilor indivizilor si societatii.

Toate actiunile oamenilor, intregul lor comportament economic se intemeiaza pe aceasta premisa. Permanent ei trebuie sa raspunda, constient sau inconstient, la urmatoarele intrebari:

ce si cat sa produca ;

cum sa produca;

pentru cine sa produca.

Putem spune ca premisa economica fundamentala, sau problema economica generala - cum o denumesc unii specialisti - permite intelegerea comportamentului economic al oamenilor si, bineinteles, sensul actiunii acestora in economie.