Contextul politic.
Autorul are scopul de a arata cum trebuie sa fie o societate perfecta. Pentru acest lucru el a prezentat in lucrare cunostintele sale atat despre ceea ce ar trebui sa fie bine, cat si despre ceea ce e rau in societate. John Kenneth Galbraith afirma ca inainte de a sti ce e bine, trebuie sa cunosti ce e rau.
Lucrarea care a realizat-o contine raspunsul la o serie de intrebari importante cum ar fi:
cum ar arata o societate perfecta?
spre ce tel ar trebui sa tindem?
cum poate contribui politica economica la acest lucru?
cum poate fi protejat mediul inconjurator acum si in viitor?
dar problema imigratiei, a emigratiei si a emigrantilor?
Scopul acestei lucrari este de a spune cum e bine. Insa este clar ca de la inceput se va ivi o problema: va trebui facuta o distinctie, o demarcatie intre cum ar fi perfect si ceea ce se poate realiza.
Autorul sustine ca nu exista sanse pentru o societate perfecta si realizabila atat timp cat nu exista o definire clara a ei.
Cea mai dificila problema o constituie definirea realizabilului. Este de asemenea si cea mai controversata.
Aceasta carte se refera la o societate perfecta ca la o societate realizabila. Anumite bariere in calea realizabilului sunt de nestrabatut si ca trebuie acceptate. Dar exista si teluri care nu pot fi compromise. Intr-o societate perfecta, fiecare cetatean trebuie sa se bucure de libertate individuala, de bunastare, de egalitate rasiala si etnica, de sansa unei existente care sa-i ofere satisfactii.
Trebuie recunoscut ca nimic nu neaga atat de clar libertatile individuale precum lipsa acuta de bani. Sau le diminueaza pana dispar in totalitate.
In capitolul 2 "O privire generala", autorul ne vorbeste mai mult despre societatea americana si in acelasi timp prezinta dialectica politica moderna intr-oforma extrem de concisa. E vorba despre o competitie inegala: cei bogati si prosperi au bani si influenta, si voteaza. Cei cu grija zilei de maine si cei saraci sunt in numar mare, dar multi dintre ei, din pacate nu voteaza. Exista democratie, dar nu in mica masura este o democratie a celor bogati.
In capitolul 4 "Argumentul social" se vorbeste despre esenta societatii. Se spune ca fiecare membru al acesteia, indiferent de sex, rasa sau apartenenta etnica trebuie sa aiba acces la o existenta multumitoare. Indivizii se deosebesc intre ei prin insusiri fizice si psihice, mod de implicare si tel; de aici diferentele in ceea ce priveste afirmarea si succesul in plan material ale fiecaruia. Oricum, o societate ideala trebuie sa inlature factorii ce limiteaza realizarile personale.
De asemanea, in acest capitol autorul explica care este rolul economiei intr-o societate perfecta. El sustine ca rolul economiei intr-o societate perfecta este fundamental, determinismul economic fiind o forta de netagaduit. Sistemul economic trebuie sa actioneze perfect pentru fiecare. Numai atunci oportunitatile vor intalni aspiratiile, indiferent de nivelul lor.
O societate ideala va trebui sa beneficieze de o dezvoltare economica substantiala si in acelasi timp constanta - de o crestere de la an la an a productiei si a fortei de munca.
Galbraith sustine ca atata timp cat exista oportunitati exista si liniste sociala; stagnarea economica si privatiunile au consecinte sociale multiple si nefaste. Tot el sustine ca o economie puternica si stabila, impreuna cu oportunitatile pe care le ofera devine astfel obiectivul principal al unei societati mai bune, al societatii ideale.
Este bine spus ca intr-o societate echitabila nimanui nu-i este permis sa sufere de foame sau de lipsa unui adapost.
O societate ideala trebuie sa aiba o dimensiune internationala puternic conturata. Statul trebuie sa adopte o atitudine pacifista si de colaborare reciproc avantajoasa cu partenerii sai de afaceri din toata lumea. Trebuie sa existe o puternica orientare catre o pace mondiala si e necesar ca toate statele si natiunile sa coopereze in vederea realizarii acestui deziderat. Razboiul este cea mai de neiertat tragedie umana, cu atat mai amenintatoare acum, intr-o epoca a inarmarilor nucleare. Trebuie sa existe, de asemenea, intelegere si sprijin efectiv pentru nevoile si sperantele celor mai putin favorizati de soarta si de membrii comunitatii mondiale.
Aceste trasaturi specifice sunt extrem de evidente, putand fi catalogate chiar drept locuri comune si acceptate, cu cateva exceptii notabile, in discursul politic actual. Mult mai controversate sunt insa actiunile necesare atingerii acestor deziderate.
In capitolul 6 se vorbeste despre una dintre cele doua probleme deosebit de dificile ce se interpun in calea desavarsirii unei economii sanatoase - inflatia.
Autorul mentioneaza ca o piata puternica si obtinerea de catre patroni a unor beneficii importante stimuleaza - inutil s-o mai spunem - si revendicarile sindicatelor, o forta apreciabila inca, esentiala in plan social desi aflata, in Statele Unite, in declin. In schimb, aceste revendicari justifica si explica cresterea preturilor.
O societate mai buna si in acelasi timp realizabila nu poate spera sa impace o ocupare totala a fortei de munca cu o stabilitate absoluta apreturilor. Ea poate, oricum, sa faca ceva pentru a reduce la minim conflictul dintre cele doua. Chiar si intr-o lume in care forta sindicatelor s-a diminuat, spirala salarii-preturi - spirala inflationista - trebuie recunoscuta si supusa unor corectii. Acest lucru a constituit mult timp subiectul principal al negocierilor sindicatelor din Europa. Nu surprinde pe nimeni ca a fost denumit "modelul european".
