MANAGEMENTUL JAPONEZ
DATE GENERALE DESPRE JAPONIA
Suprafata totala: 377.835 km2
Populatie: 125.506.492
Densitate absoluta: 332,15 loc/km2
PNB: 5,11 trilioane USD
PNB/locuitor: 40715 USD
Indicele inflatiei: 0,1%
Indicele somajului: 2,9%
Export: 427,3 mld USD
Import: 292,5 mld. USD
Balanta comerciala: 134,8 mld. USD excedent
Rezultatele economice uimitoare ale Japoniei din perioada postbelica au determinat o cercetare asidua a evolutiilor nipone in incercarea de a descoperi cauzele si factorii ce le-au generat , una din principalele concluzii ale studiilor si observatiilor analistilor economici fiind aceea ca managementul japonez are un rol determinant in realizarea performantelor. De aici reiese importanta si necesitatea cunoasterii caracteristicilor de baza ale managementului japonez, a surprinderii asemanarilor si deosebirilor, comparativ cu managementul utilizat in alte tari dezvoltate.
2. Caracteristici generale ale managementului si culturii japoneze
Un element specific, care se afla la baza comportamentului si managementului japonez, este asa-numitul "amae" - starea specifica de dependenta si intrajutorare care exista intre componentii oricarei organizatii. Relatiile interpersonale presupun un anume atasament emotional, astfel incat persoana dependenta are un comportament specific, evitand sa isi asume responsabilitati individuale in intreprinderea de actiuni proprii, asteptand ca seful de care depinde sa aiba initiativa si sa-l protejeze. Amae prezinta o importanta vitala pentru psihicul si stabilitatea emotionala a japonezilor, el impregnand intreaga structura sociala, devenind o dominanta a mentalitatii si comportamentului nipon.
Caracteristic climatului social japonez, culturii lor specifice, este asa-numitul paternalism, grupism sau familiarism. Ca urmare, in organizatiile japoneze, prioritate are cadrul situational, si nu atributele personale ale membrilor sai. In confruntarile unui nipon cu alta persoana, acesta are in vedere, de regula, grupul caruia ii apartine oponentul si nu cine este respectivul individ. Se promoveaza deci grupul, apartenenta la grup si relatiile in cadrul grupului din care face parte.
In stransa legatura cu amae se manifesta pe verticala oricarei organizatii o alta relatie interpersonala specifica culturii japoneze, si anume "oyabun - kobun" (oya - tata, ko - copii). In esenta, prin oyabun - kobun se desemneaza relatiile care se constituie in procesul muncii intre persoane situate pe niveluri ierarhice diferite. Persoana situata mai sus in ierarhie este oyabun, lui fiindu-i subordonati mai multi kobuni pe care ii trateaza in mod egal, fara discriminare intre ei. Un oyabun poate avea mai muti kobuni, dar un kobun este afiliat intotdeauna la un singur oyabun. Orice organizatie japoneza este un ansamblu de asemenea relatii ce-i confera o pronuntata coeziune.
In vederea instaurarii unor asemenea relatii, sunt stabilite reguli de conduita corespunzatoare, alaturi de care o contributie importanta o are realizarea unei game largi de actiuni de petrecere a timpului liber in comun. Rezultanta acestor actiuni o reprezinta primatul absolut al autoritatii, manifestarea unui mare respect fata de superiori, precum si larga proliferare a cadrelor de conducere cu un stil de munca afectuos, cald, preocupate de promovarea si protejarea intereselor kobunilor respectivi.
O alta caracteristica majora a managementului si activitatii organizatiilor in Japonia este larga proliferare a "grupuletelor" si "clicilor", in cadrul lor, cum sunt denumite in japoneza "habatsu". Rezultanta a specificitatilor de mentalitate si comportament nipone, grupuletele sunt componente functionale de baza ale organismelor guvernamentale, partidelor politice, marilor intreprinderi, etc. Cele mai frecvente criterii de constituire sunt absolvirea acelorasi universitati, legaturi de casatorie si munca in comun in cadrul aceluiasi colectiv. Grupuletele protejeaza interesele membrilor si asigura, totodata, un sistem de contacte si echilibre in cadrul fiecarui sistem.
3. Elemente economico-sociale specifice contextului national nipon
Examinarea mecanismelor economico-sociale ale Japoniei releva un complex sistem de management ce functioneaza la nivel national, care combina elementele decizionale si organizatorice formale si informale, a caror rezultanta o reprezinta elaborarea strategiei economice nipone si coordonarea principalilor factori implicati in implementarea sa. Caracteristica dominanta a activitatii lor o constituie cooperarea intensa si pe scara larga dintre guvern si cercurile economice japoneze.
Organismele guvernamentale se implica puternic in dirijarea si desfasurarea activitatilor intreprinderilor japoneze. Pentru aceasta se stabilesc prioritatile nationale privind industriile, produsele si tehnologiile de importanta strategica pentru Japonia. Obiectivul prioritar urmarit in ultimele decenii l-a constituit punerea la punct a unor industrii competitive pe plan extern. Se actioneaza concomitent atat pentru ajutorarea si stimularea financiara a sectoarelor prioritare, cat si pentru protejarea industriilor si corporatiilor care se confrunta cu probleme dificile. Principalele modalitati de actiune sunt:
formarea de carteluri pentru obtinerea de produse complexe la preturi competitive pe piata externa;
reducerea capacitatilor de productie excedentare prin stimulente financiare si de alta natura;
diminuarea surplusului de forta de munca din anumite sectoare prin implicarea organelor guvernamentale in transferarea sa in companiile aflate in expansiune;
selectia firmelor necesare sa supravietuiasca datorita importantei lor pentru economia nipona;
finantarea unor activitati de cercetare-dezvoltare;
acordarea de subsidii pentru exportul anumitor produse;
furnizarea de capital pentru noile investitii;
finantarea programelor de pregatire si reprofilare a muncitorilor.
4. Trasaturi definitorii pentru managementul intreprinderilor
japoneze
Economia nipona are structura duala, marile grupuri economice, denumite zaibatsu sau kairetsu, coexistand cu un mare numar de intreprinderi mici.
In prezent, exista sase mari grupuri economice, bine cunoscute pe plan mondial: Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Fuji, Sonwa si Dai Schi Kongya.
Majoritatea intreprinderilor nipone sunt insa mici. Alcatuite, potrivit legislatiei nipone, din mai putin de 100 salariati, intreprinderile mici si mijlocii reprezinta circa 98% din totalul intreprinderilor japoneze.
A. Viziunea specifica asupra organizatiei
Specifica firmelor nipone este prioritatea dimensiunii sale sociale. Majoritatea japonezilor au doua familii: una acasa, cea clasica, cealalta fiind colectivitatea in care se integreaza in cadrul firmei. Ambele prezinta o importanta esentiala pentru ei, formand un univers echilibrat, in care li se deruleaza viata.
Salariatii firmei nipone prezinta trei "obsesii" majore:
- grupismul si munca in echipa;
- preocuparea intensa pentru actualizarea si amplificarea informatiilor si abilitatilor impuse de activitatile economice ale firmei;
- acceptarea ambiguitatii si haosului asociate obtinerii de performante economice.
La baza activitatii firmelor nipone se afla frecvent asa-numitul "anshinkan" - asigurarea sigurantei si protectiei clientilor. Astfel, managementul firmelor japoneze se concentreaza asupra calitatii, pretului, livrarii si service-ului, pentru a atrage si pastra clientii nu numai pretul si calitatea produselor si serviciilor oferite (modul de a proceda tipic al organizatiilor nord-americane si vest-europene), dar si livrarea produsului si service-ul la utilizator, dupa cumparare.
Totodata, se constata o "erodare a practicilor nipone specifice" in contextul confruntarii actuale a firmelor japoneze cu anumite probleme pe care managementul trebuie sa le solutioneze. Printre problemele de esenta se numara:
. pregatirea pentru globalizarea accelerata a activitatilor economice;
. amplificarea serviciilor efective oferite de "white collar" - specialisti si functionari;
. cresterea calitatii muncii in conditiile unui echilibru superior a relatiei familie/firma.
B. Structura marilor grupuri industriale - zaibatsu
Fiecare zaibatsu prezinta o structura complexa (fabrici si uzine, banca si compania generala comerciala). Elementele specifice pe planul managementului poseda indeosebi banca si compania generala.
Banca indeplineste, in primul rand, functia clasica de asigurare a principalelor resurse financiare pentru functionarea si dezvoltarea respectivului grup industrial. In plus, realizeaza - situatie mai rar intalnita in alte tari - si o functie integrativa prin intermediul politicilor financiare pe care le promoveaza. Astfel, intreprinderile japoneze, caracterizate printr-o rapida extindere, fac imprumuturi masive al caror procent fata de capitalul lor total se ridica la niveluri superioare mediei uzantelor din tarile occidentale. Pentru aceasta, sunt nevoite sa accepte supervizarea personalului bancar, adesea din randul lor numindu-se directorul general, pierzandu-si astfel autonomia.
