Resurse si raritate. Curba probabilitatilor de productie

Resurse si raritate. Curba probabilitatilor de productie

Orice activitate umana presupune utilizarea de resurse specifice, in cantitati determinate si de calitate adecvata.

Resursele economice constau din totalitatea elementelor, premiselor - directe si indirecte - ale actiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv folosite la producerea si obtinerea de bunuri.

Premisa primara a satisfacerii nevoilor umane este natura. Mediul natural este cel dintai izvor al resurselor economice si cadrul existentei oamenilor si al activitatilor acestora.

Resursele natural - materiale cuprind:

a) resursele naturale (originare, primare);

- Din punct de vedere al duratei folosirii, ele pot fi neregenerabile (epuizabile) - in special zacamintele de combustibil fosil si minereuri - si regenerabile: pamantul, apa, aerul.

- Din punt de vedere al posibilitatilor de recuperare ele pot fi: recuperabile (materii prime), partial recuperabile (biologice), nerecuperabile (resursele energetice).

- Din punct de vedere al volumului, ele pot fi abundente sau deficitare.

Luate in globalitatea lor, resursele naturale se caracterizeaza prin raritate si limitativitate.

b) resursele materiale (derivate), respectiv echipamentele de productie, tehnologiile de fabricatie, stocurile de materii prime, infrastructura economica.

Resursele umane includ:

a) potentialul demografic (ponderea populatiei active in totalul populatiei);

b) gradul de pregatire profesionala si managerial - decizionala a fortei de munca

c) performanta sistemului instructiv-educational de pregatire a viitoarei forte de munca.

Resursele financiare includ, in speta, capitalul financiar, veniturile realizate si sumele de bani disponibile a fi alocate dezvoltarii.

Resursele informationale se refera la informatii care, prin continutul si modul lor de organizare si folosire, prezinta utilitate si disponibilitate pentru folosirea lor, de catre factorul uman, in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune.

Activitatea economica privita prin trasatura sa principala, ca activitate practica, este circumscrisa raportului nevoi - resurse. Raritatea resurselor si bunurilor, privita cantitativ si calitativ, reprezinta o caracteristica generala a economiei.

Legea raritatii resurselor consta, deci, in aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor economice se modifica mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane.

Tinand cont de legea raritatii resurselor, se poate face urmatoarea delimitare a economiei.

Economia normativa se defineste prin aceea ca buna folosire a resurselor rare se apreciaza prin gradul de satisfacere a nevoilor, privite ca aspiratii, respectiv ca mobiluri ale organizarii procesului de obtinere a bunurilor.

Economia pozitiva se caracterizeaza prin fixarea eficientei activitatilor ca punct de pornire in optiunile indivizilor si sociogrupurilor, cat si in folosirea resurselor disponibile.

Activitatea economica se defineste deci prin lupta impotriva raritatii, proces complex ce reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor privitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice in vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri in functie de nevoile si interesele economice.

De-a lungul timpului, s-a desfasurat un amplu proces de diversificare, specializare si integrare a activitatilor economice, cunoscut sub numele de diviziune sociala a muncii.

Cele mai importante principii ale alegerii in economie sunt:

a) principiul rationalitatii, agentii economici actioneaza in mod constient, potrivit propriilor interese: producatorii urmaresc un optim al combinarii factorilor de productie prezenti; consumatorii sunt interesati de un maxim de satisfactie si utilitate;

b) principiul eficientei, o activitate economica devine eficienta in momentul in care este obtinut un maxim de efect cu un minim de efort;

c) principiul optimalitatii, producatorii si consumatorii intentioneaza intotdeauna sa gaseasca cea mai buna alternativa pentru atingerea obiectivului preconizat. Raritatea resurselor face ca orice alegere a unuia sau altuia dintre agentii economici sa insemne, in acelasi timp, sacrificarea unor sanse potentiale. Deci, costul de oportunitate reflecta sacrificarea celorlalte alternative in favoarea producerii sau consumului unui anumit bun sau serviciu.

In conditiile unor cantitati limitate de resurse si a unui numar dat de obiective, se va cauta cea mai buna alocare a resurselor astfel incat sa fie satisfacute cat mai bine obiectivele propuse.

Alegerea contine o situatie de clasare, de comparare si de alocare a resurselor limitate in functie de amploarea si intensitatea trebuintelor, de preferinte si de timp.

Curba posibilitatilor de productie pune in evidenta sub forma grafica - toate combinatiile posibile de a produce doua bunuri de catre un individ, firma sau tara, intr-o anumita perioada, prin folosirea integrala si eficienta a tuturor resurselor disponibile.

Simplificand la maxim situatia presupunem ca intr-o economie, nu exista decat doua bunuri : alimente si imbracaminte, se produc in mod diferit, iar daca toate resursele s-ar concentra pentru productia de alimente, in functie de resursele disponibile si de nivelul tehnologiilor s-ar obtine 25 milioane tone, iar daca resursele s-ar concentra pentru obtinerea de imbracaminte, s-ar obtine maxim 25 milioane bucati.

Tabelul 1.

Posibilitati alternative de productie

Economistii au fundamentat un cost al oportunitatii / alegerii, care exprima valoarea alternativei abandonate, in unitatile de masura ale celei alese.

Curba posibilitatilor de productie exprima faptul ca o economie este folosita deplin, cand pentru a produce un bun, trebuie in mod necesar sa renunte la producerea altui bun.

Curba posibilitatilor de productie se poate deplasa spre dreapta ca urmare a influentei urmatorilor factori :

modificarea ofertei de resurse economice;

ameliorarea calitativa a acestora;

progresul tehnologic.

A. Modificarea volumului resurselor disponibile determina o deplasare spre dreapta a curbei factorilor de productie, extinzand combinatiile posibile ale celor doua bunuri alese de societate.

Factorul cu actiune cea mai evidenta in cresterea productiei nationale de bunuri si servicii este capitalul. Cresterea sa sub aspect cantitativ potenteaza actiunea factorului uman si natural.

Curba posibilitatilor de productie se poate deplasa si spre stanga, cand din diferite motive cantitatea de resurse economice se diminueaza (razboi).

B. Imbunatatirea calitativa a inputurilor

Alocarea unei cantitati superioare de resurse economice formarii capitalului uman se poate regasi in viitor intr-o cantitate mai mare de productie, la fel ca si echipamentele cu performante superioare ce presupune progres tehnic si rezultate corespunzatoare.

C. Progresul tehnologic

Indiferent de domeniul vizat, dezvoltarea noilor tehnologii este insotita de costuri, impunand alocarea alternativa a unor resurse economice si al caror castig se va regasi in posibilitatile de productie viitoare.

Progresul tehnologic realizat intr-o sigura ramura are un impact favorabil si asupra altor ramuri chiar daca in acestea tehnologia nu se amelioreaza.

Pornind de la exemplul dat, imbunatatirea tehnologiei din domeniul productiei alimentare sporeste volumul resurselor posibil de alocat pentru celalalt bun economic.

Utilizarea integrala a resurselor pentru obtinerea celui de al doilea bun nu modifica volumul posibil de realizat din primul bun.