Specificul contractelor futures

SPECIFICUL CONTRACTELOR FUTURES

Contractele futures sunt contracte bursiere la termen, standardizate, care creaza obligatii de vanzare sau cumparare virtuala si eventual fizica a activului suport pana la scadenta lor, la un pret convenit in momentul incheierii tranzactiei.

O categorie de contracte futures sunt concepute doar pentru tranzactii virtuale, finalizarea contractului realizandu-se numai prin lichidare voluntara inainte de scadenta, sau automata la scadenta. Activele specifice acestei categorii sunt sintetice sau monetare (indici, cosuri de titluri, valute).

O a doua categorie de contracte futures, in care includem si contractele futures pe marfuri, beneficiaza de un mecanism functional care permite atat tranzactionarea virtuala cat si pe cea fizica, finalizarea contractului realizandu-se de data aceasta nu exclusiv prin lichidare, dar si prin livrare fizica a activului (marfuri, actiuni, obligatiuni, valute).

Contractele futures se deosebesc in mai multe privinte de o alta categorie de contracte la termen, contractele forward.

a) Contractele forward sunt contracte la termen ce creeaza pentru parti obligatii ferme de vanzare / cumparare exclusiv fizica a activului contractual, la un pret prestabilit.

Deosebirea esentiala si principiala intre cele doua tipuri de contracte, forward si futures, rezida in aceea ca daca primele pot fi executate exclusiv prin livrarea fizica a activului contractual, contractele futures ofera obligatoriu si varianta virtuala de finalizare. Contractele forward nu ofera si variante "dematerializate" de executare, variante in care sa nu fie implicate activele de referinta ale contractelor, ci doar caracteristici ale acestora (preturi, rate, etc.)

Din acest punct de vedere putem defini si delimita cele doua tipuri de contracte astfel:

Contractele forward sunt contracte fizice

Contractele futures sunt contracte virtual - fizice sau doar virtuale

Contractele futures pe marfa se regasesc preponderent in categoria contractelor virtual - fizice, insa nu pentru ca nu ar putea functiona si exclusiv virtual.

b) A doua deosebire esentiala intre cele doua tipuri de contracte se refera la valoarea in timp a acestora.

Valoarea fixa a contractului forward rezulta din faptul ca la livrare se plateste pretul convenit initial. Se cunoaste exact valoarea facturii de plata, nu mai exista alte fluxuri financiare intre partile contractante si fiecare poate sa prevada contabil marimea platii, respectiv incasarii viitoare.

Contractul futures are o valoare variabila rezultata din marcarea zilnica la piata. Finalizarea lui, in oricare din variante (virtuala sau fizica) se face la pretul futures al zilei respective. In cazul livrarii fizice, pentru a ne apropia de contractul forward, facturarea marfii se face la pretul de regularizare al ultimei zile de tranzactie din luna de livrare, deci nu la pretul futures al contractului initial.

Din acest punct de vedere, precizarea din definitia data contractelor futures ca obligatia de a vinde / cumpara se accepta la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei este simultan adevarata si falsa. Este falsa pentru ca pretul facturat si platit este altul decat cel al tranzactiei initiale, dar este adevarata pentru ca rezultatul financiar global al operatiunii conduce la pretul initial. Valoarea facturata cumparatorului de marfa se ajusteaza cu valoarea din contul de la broker al cumparatorului, respectiv vanzatorului. Aceste valori de ajustare reprezinta rezultatul financiar al actualizarii periodice a valorii contractului initial si sunt de regula diferite pentru partile ce finalizeaza fizic tranzactia deoarece au contractat initial la preturi futures diferite.

c) De aici, rezulta si o alta deosebire intre forward si futures cu livrare fizica. In cazul contractelor forward se realizeaza un singur transfer de fonduri, la termenul de plata convenit. In mecanismul futures apar cel putin trei fluxuri banesti pentru fiecare contractant (vanzator si cumparator) care genereaza valoarea initiala convenita. Primul flux este cel generat de facturarea livrarii fizice. Al doilea flux este generat de depunerea marjei initiale. Al treilea flux este generat de retragerea din contul de la broker a disponibilului final (in exces sau deficit fata de marja initiala). In plus pot sa apara fluxurile suplimentare ale chemarilor in marja.

Din acest punct de vedere tranzactia futures este in dezavantaj comparativ cu tranzactia forward, deoarece mobilizeaza mai multe resurse (in exces fata de forward cu cel putin valoarea marjei initiale), pe o durata de timp mai lunga (intre depunerea marjei si plata finala) si cu posibile plati intermediare incerte ca marime si moment (chemarile in marja).

Costurile tranzactiei futures se compun astfel nu numai din cele directe (comisioane), dar si din cele indirecte, legate de mobilizarea resurselor financiare (echivalent dobanzi). Exista astfel premizele ca pe ansamblu, in ipoteza unor preturi prestabilite egale in contractul forward si in contractul futures tranzactionarea futuressa fie mai costisitoare.

Fluxurile financiare ale tranzactiei fizice futures se deruleaza pe doua planuri:

pana la momentul livrarii, intre partile contractante si societatile de brokeraj angajate

la momentul livrarii, intre partile contractante

d) Se diferentiaza cele doua tipuri de contracte si din punctul de vedere al duratei. Contractul forward se finalizeaza de regula la o data exacta, prevazuta in contract (exista insa si contracte, inclusiv de bursa, care prevad un numar de zile aferente incarcarii si livrarii marfii, dar ele sunt clar consemnate).

La contractul futures durata este incerta pentru faptul ca vanzatorul are dreptul sa se decida sa livreze marfa mai devreme sau mai tarziu in cadrul perioadei de livrare prevazute de bursa, ceea ce pentru cumparator poate fi un dezavantaj in masura in care trebuie sa - si rezerve din timp lichiditatile necesare si sa angajeze poate intempestiv mijloacele de transport.

e) Contractele futures pe marfa, chiar in varianta livrarii fizice raman "depersonalizate" pe toata durata de timp dintre initiere si livrare. Partile contractante nu trebuie sa negocieze direct deoarece bursa, prin intermediul casei de compensatie, se interpune intre parti prin mecanismul novatiei.

In cazul contractelor forward extrabursiere partile negociaza nemijlocit, iar in cazul celor bursiere, mijlocit, dar fara angajarea bursei drept contraparte a vanzatorului si respectiv cumparatorului.

f) Contractele futures sunt totdeauna standardizate si singurul element al negocierii ramane pretul, in timp ce contractele forward sunt de regula nestandardizate (pot fi si standardizate) si negocierea se poarta asupra mai multor elemente (pret, cantitate, termen de plata si livrare,etc.).

g) Modul de stabilire al pretului este diferit. Pretul futures rezulta dintr-un proces de licitatie publica ce echilibreaza cererea si oferta totala la momentul respectiv, in timp ce pretul forward este rezultat al unei negocieri bilaterale.

h) Obiectivele realizabile prin intermediul contractelor futures pot fi nu numai de natura comerciala, ca in cazul contractelor forward, dar si de natura financiara (gestionarea riscului de pret prin cedarea sau asumarea lui, arbitrajarea diferentelor de cotatii).

i) Contractele futures au o valoare de piata care se obiectiveaza prin procedeul marcarii la piata si se valorifica nu numai la finalizarea lor, dar si pe parcurs ( de exemplu retragerea din cont a excesului de marja). Contractele forward putem spune ca nu au valoare de piata (ele capata o anumita valoare pentru una din partile contractante in baza diferentei ce se poate crea spre scadenta contractului intre pretul acestuia si pretul spot al pietei, dar ea nu se poate manifesta ca valoare "de piata" pentru ca tranzactia nu poate fi depersonalizata sau dematerializata, obligatiile contractuale fiind croite pe cerintele concrete ale partenerilor si pentru livrarea concreta a activului contractual).