In organizarea statului, vama este o institutie complexa care, pe langa rolul ei primordial, fiscal, indeplineste functia de instrument de protectie a economiei nationale si, indirect, un rol social si de aparare a natiunii.
Cea dintai lege care a organizat in mod unitar vamile romane este Legea generala a vamilor, elaborata la 1 iulie 1875.
Atat regimul vamal cat si organizarea serviciilor vamale au suferit de atunci o serie de modificari, datorate in primul rand schimbarilor sociale survenite in Romania la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Astfel, s-a ajuns ca, in perioada interbelica, vamile sa fie administrate de Directia Vamilor, integrata in Ministerul de Finante, conform unei legii organice. Tot in aceeasi perioada a fost emisa o lege privind regimul vamal si organizarea serviciilor vamale si a fost elaborat Tariful vamal.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Administratia vamala romana a intrat intr-un proces de reorganizare, aceasta cuprinzand infiintarea in 1973 a Directiei Generale a Vamilor si, ulterior, a Directiilor Regionale Vamale.
Romania a aderat la Conventia pentru infiintarea unui Consiliu de cooperare vamala, incheiata la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prin Decretul Consiliului de Stat nr.980/1968, devenind efectiv membra a Organizatiei Mondiale a Vamilor in anul 1969.
Incepand cu data de 13 octombrie 2003 Directia Generala a Vamilor a devenit Autoritatea Nationala a Vamilor, functionand in subordinea Autoritatii Nationale de Control.
In prezent, Autoritatea Nationala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile H.G. nr. 366/2004, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului. Autoritatea Nationala a Vamilor are in subordine 10 Directii Regionale Vamale.
Institutia vamala din Romania, chiar daca sub forme diferite de-a lungul secolelor, a avut un rol important in structura generala a statului, fie in cazul formatiunilor statale antice, fie in cadrul statului medieval, modern sau in epoca noastra. Atributiile institutiei vamale decurg din scopurile pe care vama este chemata sa le indeplineasca, economice si financiare, administrative, dar si de protectie a patrimoniului national sau cu importante functii in sistemul national de aparare.
Din punct de vedere economic, vama este regulatorul schimbului de marfuri si produse ale unui stat cu terte puteri, fiind organismul de reglementare a comertului exterior.
Din punct de vedere administrativ, vama este autoritatea care are in atributiile ei administrarea tuturor serviciilor de vamuire, control si incasare a impozitelor si taxelor de import si export, precum si autoritatea care reprezinta puterea executiva in chestiuni vamale. De asemenea, prin organele sale de control, functionarii vamali si politia vamala, institutia amintita participa la efortul de aparare a teritoriului si a populatiei Romaniei.
Din punct de vedere juridic, dreptul vamal este o ramura a dreptului public, care cuprinde normele si regulile dupa care se reglementeaza si se stabilesc raporturile juridice intre persoane si stat sau intre state diferite, privind circulatia marfurilor la intrarea si iesirea lor din teritoriul suveranitatii unui stat; este sanctionatorul conflictelor izvorate din exercitarea dreptului de a impune si incasa drepturile vamale, fie sub forma impozitelor directe, fie indirecte.
De-a lungul edificarii statului national roman, institutia vamala a jucat un rol esential in politica generala a statului indreptata in directia protectiei economiei nationale, in diferite perioade. Ca urmare, vama a fost implicata direct in punerea in aplicare a tratatelor de comert, de vama si de navigatie ale Romaniei cu terti si, uneori, in adevarate "razboaie " comerciale, pe care tara noastra a fost nevoita sa le sustina la un moment dat.
In conditiile in care, in ultimii ani, Romania se indreapta tot mai mult spre integrarea in structurile euro-atlantice, iar problema integrarii economice este de prim ordin, vama va juca un rol important in transferul spre structurile europene si, nu in ultimul rand, va avea rolul de a contribui la protejarea granitei rasaritene a Europei unite.
In prezent, Directia Generala a Vamilor este organizata si functioneaza in conformitate cu prevederile HG nr. 498/1994 si ale HG nr. 147/1996, modificata si completata cu HG nr. 939/1998, avand sarcina de a infaptui politica vamala a Guvernului, in numele Ministerului Finantelor Publice. Directia Generala a Vamilor are in subordine 10 Directii Regionale Vamale Interjudetene si 107 birouri vamale.
Directia Generala a Vamilor functioneaza ca institutie de specialitate a administratiei publice centrale, asigurand aplicarea strategiei Guvernului in domeniul vamal. Directia Generala a Vamilor reprezinta tara noastra in relatiile cu administratiile vamale ale altor state si organizatiile internationale, in problemele cu specific vamal.
Principalul obiectiv al autoritatii vamale din Romania dupa 1990 a fost reforma in plan legislativ. Astfel, in cursul anului 1997 a fost redactata forma finala a Codului vamal al Romaniei, care a fost adoptat de Parlamentul Romaniei, devenind Legea nr. 141/1997. Acest act a intrat in vigoare la data de 01.10.1997 si reprezinta, din punct de vedere juridic, o realizare care se inscrie in activitatea de armonizare a legislatiei din domeniu cu legislatia comunitara. De asemenea, a fost redactat si publicat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin HG nr. 1114/2001. Prin aprobarea acestui act, aplicarea normelor de natura vamala a fost aliniata cerintelor comunitatii europene, pe teritoriul Romaniei. Exista la aceasta data toate conditiile necesare aplicarii unitare a legislatiei vamale europene, indiferent de subiectii carora se adreseaza si de raporturile juridice reglementate.
