Totusi, aceasta relatie teoretica nu inseamna ca orice crestere a activitatii economice genereaza automat mai multa poluare. Cele ce se intampla cu mediul ambiant depind de felul in care realizam aceasta crestere. In sec.al XIX-lea, cresterea economica a tarii s-a datorat partial unei exploatari nemiloase a padurilor, in urma careia munti intregi au ramas golasi, iar solul a fost puternic erodat. Pe de alta parte, cresterea economica care in anii '30 a permis S.U.A.. sa iasa din marea criza a fost ajutata de o masura sanatoasa sub raport ecologic - programul de conservare a solurilor. Acest program a contribuit la refacerea fertilitatii solului si, implicit, la cresterea economica.O asemenea crestere economica nu numai ca evita degradarea mediului, dar poate chiar actiona in sens invers. De pilda, masurile de conservare a terenurilor de pasunat, care s-au dovedit binefacatoare din punct de vedere economic in partea occidentala a bazinului raului Missouri, par sa fi redus nivelul poluarii cu nitrati in acea portiune a raului. Pe de alta parte, mai in aval, in Nebraska, dezvoltarea agriculturii s-a facut in mod antiecologic, prin folosirea sporita a ingrasamintelor artificiale, ajungandu-se, astfel, la probleme grave de poluare.
Cu alte cuvinte, faptul ca economia s-a dezvoltat - si ca PNB a crescut - nu ne spune mare lucru despre consecintele ambientale posibile. Pentru a avea o imagine mai clara, trebuie sa stim cum a avut loc aceasta dezvoltare.
Cresterea economiei americane este notata foarte detaliat intr-o serie de statistici oficiale - volume enorme, cu tabele exprimand cantitatile diferitelor bunuri produse annual, cheltuielile facute, valoarea bunurilor vandute si asa mai departe.Desi aceste nesfarsite siruri de cifre au un aspect cam infricosator, exista unele cai utile de a extrage din ele fapte semnificative.In special este folositor sa calculam rata de crestere a fiecarei activitati productive.
Autorul a examinat aceste tabele statistice si a ales din ele date privind cateva sute de articole, care laolalta reprezinta o parte principala si ilustrativa a productiei agricole si industriale totale din S. U.A. Pentru fiecare articol a calculat, in procente anuale medii, schimbarile survenite in productie sau consum din primii 25 de ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial.A calculat apoi shimbarea totala pe intrega perioada de 25 de ani. Rearanjand lista in ordine descrescatoare a ratelor de crestere, a observat ca incepea sa se contureze modul cum s-a dezvopltat economia americana dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Castigatorul acestei "curse economice", cu cea mai mare rata de crestere postbelica, l-a gasit in productia sticlelor nerecuperabile de apa gazoasa, care a crescut in acest rastimp cu aproximativ 53 000%. Perdantul, in mod ironic, este calul: forta de munca animala a scazut cu 87% fata de cifra inregistrata imediat dupa razboi.Celelalte articole din capul listei sunt o colectie interesanta, dar aparent eteroclita. Pe locul doi vine productia de fibre sintetice, care a crescut cu 6000%; locul trei este ocupat de mercur (folosit in producerea clorului) - 4000% ; celelalte locuri sunt ocupate de mercurul folosit in producerea vopselelor anticriptogamice 3100%; compresoare pentru instalatii de climatizare - 2800% ; mase plastice - 2000%; azot in ingrasaminte 1000%; aparatura electrica de uz casnic 1000% .
Exista apoi o serie de activitati productive care au crescut cam in acelasi ritm cu populatia (adica cu aproximativ 42%): productia si consumul de alimente, productia totala de textile si imbracaminte, ustensilele de menaj, otelul, cuprul si alte metale esentiale.
In sfarsit, exista si niste perdanti, care cresc mult mai lent decat populatia sau chiar scad ca productie totala: marfuri transportate pe calea ferata -17%; cherestea -minus 1%; fibre de bumbac -minus 7%; sticle de bere recuperabile -minus 36%; lana -minus42% si, la sfarsitul listei, forta de munca animala - cu minus 87%.
