Conceptul de reprezentare este fundamental in stiintele cognitive si in inteligenta artificiala.Reprezentarile sunt obiectele asupra carora opereaza procesele cognitive. Conceptul si-a facut loc in filosofia constiintei, conducand la o clasa de teorii numite reprezentationalism(Dretske, 1995; Tye, 1995; Lycan,1987,1996). Totusi natura reprezentarii nu este niciodata precis definita. Un simbol intr-un sistem reprezentational i-si primeste semnificatia prin corespondenta lui cu lucrul pe care-l simbolizeaza. Cum lucreaza corespondenta? Allen Newell a furnizat o definitie cheie in Unified Theories of Cognition (Newell, 1990), in forma Legii Reprezentarii -esenta unei reprezentari [este] sa fie capabila sa plece de la ceva la altceva pe o pista diferita cand originalii nu sunt disponibili.
"Legea reprezentarii: decode[encode(T)(encode(X))]=T(X)
unde X este situatia externa si T este transformarea externa.
"Aceasta este numita legea reprezentarii deoarece are forma generala. In realitate, exista miriade de legi ale reprezentarii, fiecare pentru miriade de piste decode-apply-encode care reprezinta o pista externa Procesele codarii si decodarii sunt parte a pistei, astfel ca ele devin o parte esentiala a legii." Adica un sistem reprezentational R pentru un fenomen F consista nu numai dintr-un set de stari interne Y potrivita situatiei externe X, ci si dintr-un set de transformari D convertind un element al lui Y in altul, si reflectand transformarile T ce convertesc un element al lui X in altul. Mai departe, starile interne si starile interne si transformarile Y si D sunt legate de starile si transformarile externe X si T prin codarea si decodarea functiilor care sunt diferite pentru orice pereche R, F. R este un sistem reprezentational pentru F oricand si numai cand Legea Reprezentarii se sustine pentru relatiila dintre ei. Notiunea de functie ce suporta Legea Reprezentarii este mai puternica decat aceea familiara multor filosofi si savanti naturalisti. In acest sistem, o functie T nu este numai un proces care transforma o stare externa Xi in alta stare externa Xj, scrisa ca Xj=T(Xi), ci este si un obiect ce poate operat de alte functii spre a produce mai multe functii. Aceasta categorie de functie apare, de exemplu, in Legea Reprezentarii ca D = codeaza(T). Valoarea D poate fi scrisa mai precis D = codeaza(T()), si este a functiei tip - este in intregime capabila de actiune asupra altor obiecte, Yj = D(Yi). Idea ca functiile pot opera asupra altor functii este un concept fundamental al computatiei, furnizand structura pentru intelegerea fenomenelor computerizate ca interpretatorii, compilatorii, si incarcatorilor care convertesc textul static in schimbari comportamentale ale masinii (Friedman et al. , 1992).
