Obiecte incarcate electric
Termenii actuali de "electron" sau "electricitate" sunt deviati din grecescul "elektron", care inseamna cihlimbar. Cu toate ca vechiii greci facusera un mare pas pe drumul unei noi descoperiri, primul motor generator de electricitate a fost inventat abia in jurul anului 1600. Germanul Otto von Guerike a construit un motor simplu, care continea un balon cu sulf. Balonul era pus in miscare prin rotirea unui maner; tinand in acelasi timp o mana pe balon, aceasta se incarca electric din cauza frecarii. Pana in anii 1800 au fost inventate mai multe generatoare de energie de acest tip.
Un alt tip este generatorul care functioneaza prin inductie electrostatica. Acest proces presupune incarcarea cu energie a unui obiect prin aproprierea lui la un alt obiect, incarcat energetic. Generatoarele prin inductie au ca principiu de functionare colectarea sarcinilor induse pentru a genera o tensiune inalta. Unul dintre aceste motoare, construit in anul 1883 de James Winshurst, este folosit si astazi in demonstratii de laborator, pentru a genera o energie de pana la 50.000 de volti, uneori chiar mai mult.
Motorul cu megavolti
Unul dintre generatoarele prin inductie des folosite este cel inventat in anul 1931 de Van de Graaff. O curea confectionata dintr-un material izolant transmite energia unei sfere metalice, care ajunge in cele din urma la cateva milioane de volti. Generatorul electric de tip Van de Graaff este utilizat pentru a testa materiale izolante care trebuie sa reziste la tensiuni mari. De asemenea, acest tip de generator este utilizat in cercetarea nucleara, tensiunea inalta fiind folosita pentru accelerarea vitezei particulelor de subatomi.
Cu toate ca generatoarele prin frecare si inductie genereaza o tensiune foarte inalta, ele nu pot genera curent continuu. Aceasta nevoie a fost satisfacuta doar la sfarsitul anilor 1970, cand omul dee stiinta italian Alessandro Volta a inventat prima baterie, inventie care a condus lla utilizarea electricitatii pentru iluminat la sfarsitul secolului XIX. Chiar daca bateria este o sursa convenabila de electricitate utilizata in multiple scopuri, ea se uzeaza si trebuie sa fie schimbata. Asadar, bateria nu este o sursa potrivita pentru a genera curent electric unei intregi comunitati Experientele de la inceputul secolului al XIX-lea au dus la dezvoltarea generatoarelor moderne.
Oersted si Ampere
In anul 1819, profesorul danez Hans Oersted a descoperit faptul ca un fir conductor de curntul elctric poate influenta acul unei busole. Oersted a descoperit astfel electromagnetismul-magnetismul produs de electricitate. In anul 1821, omul de stiinta francez Andre Ampere a demonstrat un efect asemanato- un fir conductor de curent electric aflat in aproprierea unui magnet puternic se misca sub influenta acestuia. Acesta este principul care sta la baza functionarii unui motor electric. Demonstratia lui Ampere era foarte interesanta, insa nu-si gasea nici o aplicatie. Doar ca firul se misca putin la pornirea curentului electric. In acelasi an, omul de stiinta englez Michael Farady a construit un motor care utiliza electricitatea pentru a genera miscare continua. El a suspendat un fir, cu capatul de jos ajungand intr-un recipent cu mercur, in mijlocul caruia a plasat si un magnet, in forma de bara. Conectand capatul de sus al firului si mercurul la o baterie, el a facut firul sa se roteasca in jurul magnetului.
Rotatii electrice
"Rotatile electrice" ale lui Farrady, cum au fost numite, demonstreaza principul de baza care sta la baza functionarii motoarelor electrice din zilele noastre. Primul motor electric care a dat rezultate practice este cel inventat de inginerul american Thomas Davenport, in 1837, care l-a folosit pentru a pune in miscare un burghiu si un strung electric. Dupa ce a reusit sa foloseasca electricitatea pentru a produce miscare, Faraday a cautat apoi cai de a folosi miscarea pentru a produce electricitate. In 1831, el a demonstrat ca daca se apropie un magnet in forma de bara de o bobina, printr-un aparat conectat la bobina trece curent electric. De asemenea, o bobina genereaza mai mult curent decat un singur fir conductor.
Curent electric pentru populatie
Faraday a fost primul care a folosit un efect electromagnetic pentru a genera electricitate, demonstratie care a stat mai apoi la baza inventiei unei masini cu utilizare practica. La sfarsitul anului 1870 au fost construite generatoare puternice, iar in 1881, a fost pusa in functiune prima centrala electrica, la Goldaming, in Anglia. Aceasta a fost, de asemenea, si prima centrala hidro-electrica, generatorul fiind pus in functiune de apa. Lampele de ulei din casele oamenilor au fost inlocuite de instalatii electrice, iar primaria a platit in jur a 200 de lire pe an pentru a ilumina strazile orasului.
Insa in comparatie cu iluminatul cu petrol, noul sistem era mult mai scump, motiv pentru care nu a atras prea multi clienti. Drept urmare, hidrocentrala a fost inchisa la numai doi ani si jumatate de la construire. Pima centrala electrica construita la Londra a avut parte de o reactie mult mai buna. Viteza trecerii magazinelor, a fabricilor, a hotelurilor la noul sistem de luminat demonstra acum lumii intregi, ca generarea curentului electric avea sa devina o industrie de baza. Un motor electric simplu este construit dintr-o bobina plasata pe un ax in asa fel incat sa se poata rotii intre polii unui magnet in forma de potcoava. Bobina se comporta ca un electromagnet, fiind magnetizata de trecerea curentului electric prin ea. Un miez de fier plasat in interiorul bobinei amplifica efectul magnetic produs.
Motoare cu curent continuu
Curentul continuu este un curent electric care circula intodeauna in aceeasi directie dinspre o baterie sau orice alta sursa. Daca se conecteaza o baterie la bobina unui motor electric simplu, aceasta se comporta ca un magnet, avand la un capat polul nord si la celalalt polul sud.
