Analiza cost - beneficiu - mediu

ANALIZA COST BENEFICIU - MEDIU

Constructia unui obiectiv de investitii cum ar fi un baraj hidrotehnic, o centrala nucleara, o autostrada, un tunel sau un pod ar putea avea ca efecte benefice cum ar fi dezvoltarea economica locala sau regionala, fluidizarea traficului, dar pot avea si efecte negative cum ar fi: demolarea unor proprietati, stramutarea unor locuitori, ocuparea unor terenuri, zgomot, poluarea aerului, impact vizual (afectarea imaginii locale) etc.

In toate cazurile, impactul proiectului asupra ambientului (natural, construit, social, cultural etc.) are o valoare economica intrinseca. De aceea, in vederea alegerii variantei optime de proiect de investitii este necesara estimarea cu precizie a costurilor si beneficiilor investitiei nu numai prin prisma factorului profit economic ci a factorului profit complex economic-ecologic cu implicatiile in planul dezvoltarii durabile obtinute prin realizarea proiectului.

In literatura de specialitate si in practica curenta, o metodologie de evidentiere a fezabilitatii proiectelor de investitii din punctul de vedere al impactului asupra mediului este analiza cost - beneficiu (ACB) .

Ca metode de lucru in analiza cost - beneficiu se folosesc:metoda comparatiei costurilor cu beneficiile;metoda valorilor de contingenta;metoda preturilor hedonice;metoda costurilor de transport;metoda functiei de productie.

Analiza cost-beneficiu (in englezaCost Benefit Analysis - CBA), este o metoda de analiza economic-ecologica aparuta in secolul XIX in S.U.A.

Analiza cost-beneficiu este perceputa de literatura economica-ecologica de specialitate, ca o metoda de evaluare economica a efectelor ambientale ecologice, sociale etc.) a proiectelor de investitii (in special cele din domeniul public) in constructii, industrie, transporturi, turism sau agricultura.

Analiza cost-beneficiu nu trebuie inteleasa prin prisma indicatorului venituri-costuri ce ar rezulta din traducerea termenului benefice-cost care inseamna venit-cost si nicidecum beneficiu cost. Cost-benefit (diferit de benefice-cost) semnifica raportul economic (eforturile economice- costuri), ecologic (efectele ecologice - afectarea / imbunatatirea ambientului natural) si social (efecte sociale privind crearea sau disparitia de locuri de munca, protectia sanatatii oamenilor, imbunatatirea nivelului de trai, beneficiile rezultate din educatia, calificarea, recalificarea oamenilor).

1. Istoricul metodei

Metoda analizei cost - beneficiu a aparut ca metoda de lucru inca din anii 1808. La vremea aceea, un functionar al Trezoreriei Americane pe nume Albert Galatin propunea ca pentru proiectele privind transportul pe apa sa fie utilizata o metoda de analiza si evaluare bazata pe compararea costurilor si beneficiilor financiare si non - financiare ale investitiilor.

Treizeci si sase de ani mai tarziu, in 1844, francezul Jules Dupuit,argumenta fezabilitatea investitiilor in lucrarile publice prin prisma unui model de analiza de tip cost - beneficiu.

Metoda a inceput sa-si dovedeasca utilitatea practica la inceputul secolului XX in Statele Unite ale Americii la analiza economica a proiectelor de irigatii (1902) si a proiectelor de prevenire si combatere a inundatiilor (1936).

In 1958, Eckstein subliniaza utilitatea metodelor ACB in evaluarea proiectelor de investitii in lucrarile de hidroamelioaratii si hidroenergetice. Autorul mentionat coreleaza utilitatea ACB cu fundamental economic al bunastarii societatii de consum.

Daca pana in anii '60, analiza cost beneficiu (ACB) era relationata cu proiectele de investitii privind intr-un fel sau altul apa ca resursa sau mijloc de transport, (hidroameliorari pentru prevenirea inundatiilor, lucrari hidroenergetice, alimentari cu apa, canalizari, hidro-transport etc.), incepand cu anii 1970, metoda a inceput sa fie adaptata si utilizata si la alte tipuri de proiecte cu preponderenta cu finantare publica dar nu numai, ce intr-un fel sau altul au impact asupra mediului ambiant.

Aplicarea metodei la evaluarea fezabilitatii proiectelor de investitii s-a facut de la proiecte mari cum ar fi: centrale nucleare, rafinarii si combinate chimice sau lucrari de infrastructura aeroporturi, tuneluri (exemplu Tunelul Manecii), autostrazi sau cai ferate si pana la proiecte medii sau mici (exemplu lucrari de reabilitare ecologica, managementul integrat al deseurilor, parcuri naturale si rezervatii, dezvoltarea unor activitati de productie sau servicii cu impact mare asupra mediului).

Organismele guvernamentale au inceput sa introduca prin intermediul legilor si normelor obligativitatea utilizarii analizei cost-beneficiu la evaluarea proiectelor cu finantare publica. Spre exemplu, inca din 1970 Uniunea Europeana, Statele Unite, Japonia si Canada au emis legi prin care analizele de impact asupra mediului (EIA) pentru proiectele de investitii trebuie sa aiba ca suport tehnicile ACB. Se pot mentiona cu titlul de exemplu: Actul privind Politica Nationala de Mediu (NEPA) din Statele Unite promulgat in 1981, Directiva Consiliului Europei nr. 85/337/EEC din 27 Iunie 1985 cu privire la evaluarea efectelor proiectelor publice si private asupra mediului. Importanta utilitatii ACB este ilustrata si de faptul ca cel de-al 5-lea Plan de Actiune pentru Mediu al Uniunii Europene a propus adoptarea ei in cadrul programului Catre Sustenabilitate (Towards Sustainability).

Se subliniaza faptul ca "trebuie elaborata o metodologie cost-beneficiu a Comunitatii cat mai urgent care sa poata fi aplicata tuturor proiectelor si politicilor care cuprind o componenta de mediu". Prin aceasta metodologie se recomanda ca statele membre sa tina cont nu numai de avantajele pe termen scurt ale dezvoltarii economice bazata pe utilizarea intensiva a resurselor rezultate in urma exploatarii mediului ambiant cu efecte ireversibile in cresterea poluarii si epuizarea (depletia) resurselor ci de beneficiile pe termen lung rezultate dintr-o exploatare si utilizare rationala, eficienta si eficace a resurselor. In categoria resurselor sunt considerate nu numai resursele clasice de natura organica sau anorganica pentru obtinerea energiei sau materiilor prime pentru productie ci si elemente considerate vitale cum ar fi: aer, apa, sol, peisaje sau mostenirea culturala.

Al 5-lea Plan de actiune pentru Mediu al Uniunii Europene (Spre Sustenabilitate) recunoaste ca limitarile unei abordari eficiente a problematicii mediului in analize de tip cost-beneficiu pentru proiectele de investitii sunt afectate de:

• insuficienta sau lipsa informatiilor privind starea fizica a mediului; necunoasterea cu precizie a limitelor de toleranta ale mediului;
• evaluarea greoaie a costurilor pagubelor asupra mediului cauzate de adoptarea unor tehnologii productive dar cu impact major asupra mediului prin imposibilitatea cuantificarii precise a efectelor sau a lipsei de actiune in directia promovarii tehnologiilor non-poluante dar mai putin productive;
• controversele legate de alegerea ratei optime de actualizare care sa ilustreze in mod adecvat valoarea mediului pentru generatiile viitoare;
• dificultatea transpunerii in preturi corecte a elementelor de mediu. In economia de piata pretul corect este dat de cererea si oferta pentru un produs. Banul reprezinta unitatea obisnuita de masura. In economia de piata ecologica, pretul este influentat pe langa cererea si oferta de accesibilitate la elemente considerate vitale: apa, aer, sol nepoluate plus resursele de materii prime si energie. In acest caz utilitatea reala si disponibilitatea vitala pe termen lung cu corespondenta in termeni financiari inlocuiesc unitatile monetare clasice. Acest nou tip de abordare este necesara intrucat unele activitati umane care afecteaza mediul pot dauna si sanatatii umane prin efectul de feedback. De asemenea, "sunt dificil de evaluat costurile optime de imbunatatire a unei componente de mediu in detrimental alteia". Este sugerata utilitatea unei abordari holistice a problemelor legate de mediu astfel incat selectarea investitiilor. Tratatul CEE de Dezvoltare Durabila a Partilor, art. 130 alin. cum ar fi: principiul precautiei (PP), principiul responsabilitatii (PR), principiul poluatorul plateste (PPP), coeziunea sociala etc.

Institutiile bancare internationale (exemplu Banca Mondiala, B.I.R.D, B.E.R.D) de asemenea, prin intermediul metodologiilor pentru intocmirea studiilor de fezabilitate au statuat obligativitatea utilizarii analizei cost beneficiu la intocmirea proiectelor de investitii finantate de ele.

In Romania, metoda analizei cost-beneficiu (ACB) a inceput sa fie aplicata la investitiile din domeniul energetic inca din anii 1970. In prezent, este utila o reevaluare a acestui tip de analiza si reactualizare a legislatiei in materie de mediu si audit in scopul utilizarii ACB la proiectele actuale de investitii in domeniul public si privat la un nivel echivalent cu cel din statele dezvoltate (UE, S.U.A., Japonia, Canada).

2. Analiza cost - beneficiu, abordari conceptuale si particularitati

Analiza cost beneficiu, asa cum s-a aratat, isi dovedeste utilitatea la intocmirea studiilor de fezabilitate pentru alegerea variantei optime (economic, ecologic, social, tehnologic) al proiectelor de investitii. Ea nu trebuie confundata cu analiza venit - cost care permite alegerea variantei optime de proiect din considerente pur economice.

Este adevarat ca in ambele cazuri putem avea de-a face cu indicatori comuni (rata interna de rentabilitate - RIR, venitul net actualizat - VNA, raportul venituri costuri). Ceea ce diferentiaza analiza cost-beneficiu fata de analiza venit - cost (AVC) este tocmai faptul ca prima fata de cea de-a doua ia in considerare si elemente non-monetare derivate din impactul asupra mediului nu numai elementele monetare intr-o acceptiune clasica.

O descriere a analizei cost-beneficiu a fost data de Henley si Spash (1993) si de Randall (1987) care arata ca "scopul analizei cost-beneficiu este sa evidentieze faptul ca, suma efectelor de impact nu este mai mare decat beneficiul net al societatii". Prin beneficiul net al societatii se intelege suma beneficiilor monetare si non-monetare date de o exploatare rationala a mediului.

Este cunoscut faptul ca aprecierea viabilitatii financiare a unui proiect de investitii se realizeaza in mod curent prin analiza indicatorilor:

• venitul net actualizat (VNA);
• raportul venit-cost;
• rata interna de rentabilitate financiara (RIRF);
• fluxul de lichiditati (cash-flow),

Daca pentru proiectele de investitii publice sau private se utilizeaza analiza cost -beneficiu, raportul cel mai favorabil este:

R=( B_t - C_pr) / C_pu (1)

cu conditia fireasca R>1

in care:

B_t - beneficiu total (economic,ecologic,social;

C_pr - costul privat;

C_pu - costul public(inclusiv reabilitarea mediului.

Dificultatea aplicarii relatiei 1 rezida in faptul ca impactul asupra mediului este dificil de cuantificat in termeni monetari. Se utilizeaza in mod curent diverse categorii de costuri (de substitutie, de prevenire a poluarii, de compensare a efectelor poluarii).

In mod curent, fluxul de lichiditati (cash-flow) este un alt indicator important utilizat in analiza economica (nivel macroeconomic) si financiara (nivel microeconomic) a proiectelor de investitii cu impact asupra mediului. Acest indicator exprima castigul sau pierderea prin utilizarea eficienta sau neeficienta a fondurilor de finantare a proiectelor de investitii. La calculul fluxului de lichiditati se foloseste in mod curent metoda actualizarii.

Fluxul de lichiditati se determina cu relatia:

F_h = V_h − (C_h + I_h) (2)

in care:

F_h - fluxul de lichiditati;

V_h - venitul in anul h;

C_h - cheltuielile de productie si de investitii pentru anul h;

I_h - cheltuielile de investitii pentru anul h;

Pentru stimularea unei atitudini participativ eco-civice a firmelor ar fi de dorit ca la analiza fluxului de lichiditati sa se aiba in vedere in mod distinct veniturile si cheltuielile rezultate din activitati ecologice ale firmei.

Astfel, relatia de determinare a fluxului de lichiditati ar avea forma:

F_h = V_h + V _h^eco - [(C_h + I_h) + (C _h^eco + I _h^eco)] (3)

in care:

F_h - fluxul de lichiditati;

V_h - venitul in anul h (din productie, din exploatare etc.);

C_h si I_h - cheltuielile de productie si de investitii pentru anul h;

V _h^eco- - venitul in anul h datorita ecologizarii productiei sau exploatarii;

C _h^eco - cheltuielile de combatere a poluarii (la nivel de firma sau proiect) si de minimizarea consumului de resurse neregenerabile;

I _h^eco - investitiile firmei (pe proiect) de prevenire a poluarii (investitii in     tehnologii nepoluante si economice).

Avantajul acestui mod de abordare a relatiei de calcul a fluxului de lichiditati, consta in incurajarea investitiilor in tehnologii nepoluante.

Masuri cum ar fi corelarea nivelului eco-taxelor de pe o baza diferentiata in functie de nivelul de poluare ar fi in avantajul acestei metode.

Intr-o analiza de tip cost-beneficiu se au in vedere urmatoarele categorii de costuri:

• Costuri directe (exemplu: costul proiectului, costul consultantei, costul terenului, costul constructiei, costul tehnologiei, costuri de exploatare, costuri de management, training, costul finantarii etc.);
• Costuri indirecte din externalitati care pot fi la randul lor abordate din punctul de vedere al:

pretului de piata (descresterea valorii proprietatii, costuri de reabilitare ecologica, costuri de prevenire a poluarii, costuri de reciclare, costuri de transmutare sau reasezare a populatiilor, costuri de sanatate cauzate de poluare sau mediu ostil, costuri de inlocuire a pierderilor de productivitate din turism sau agricultura etc.);

pretului umbra (pierderi de specii de flora si fauna, afectarea imagisticii, disparitia habitatelor naturale unice - delte, rezervatii, estuare, mangrove etc.).

Aceste tipuri de costuri sunt raportate la beneficii cum ar fi:

beneficii directe grupate in:

beneficii financiare (profit) - venituri din vanzari de bunuri si servicii;

beneficii economice (dezvoltarea economica, locala, regionala, nationala - in special la proiectele de dezvoltare a infrastructurii, economii de resurse utilizate in productie, imaginea de marca si consolidarea pozitiei pe piata interna si externa fata de clienti si funizori);

beneficii sociale (cresterea numarului de locuri de munca si stabilitatea sociala cu efecte in stabilitatea economica si politica).

beneficii indirecte din externalitati grupate in:

pret de piata (cresterea valorii proprietatii, beneficii de sanatate - scaderea cheltuielilor cu sanatatea populatiei, beneficii din educatie si calificare ecologica, evitarea costurilor de prevenire a poluarii, cresterea productivitatii unor sectoare ca: turism, agricultura, piscicultura, economia din costuri realizata de micsorarea nivelului taxelor ecologice);

pretului umbra (conservarea mediului si a eco sistemului, reducerea poluarii prin zgomot, emisii si efluentii; conservarea imagisticii naturale, conservarea locurilor istorice, culturale si recreationale, cresterea calitatii serviciilor publice si private etc.).

Costurile de investitii cu impact asupra mediului se evalueaza in functie de tipul proiectului (obiective noi, reabilitari, modernizari), de tipul constructiei (civile, industriale, agricole etc.) si de utilitatea privata sau publica a proiectului.

Pentru o analiza eficienta a costului investitiei se poate face gruparea lor pe urmatoarele tipuri:

costurile cu elaborarea studiilor de oportunitate, studiilor de prefezabilitate, elaborarea studiilor de fezabilitate, avize premergatoare conexe (regia apelor Romane, pompieri, imbunatatiri funciare, regia de apa si canalizare, salubritate, politia sanitara si medicina preventiva), costuri pentru consultanta tehnica;

costuri de achizitionare (cumparare, concesionare) teren constructie;

costul rezultat din devizul general al proiectului (de la pregatirea terenului la finalizarea constructiei inclusiv instalatiile termice si electrice ale constructiei);

costuri de achizitionare (cumparare, inchiriere) tehnologii cu impact minim asupra mediului: scule, dispozitive, aparate de masura si control, echipamente, utilaje si mijloace de transport in constructii inclusiv piese de schimb;

costuri de dezvoltare a infrastructurii (drumuri de acces, bransamente apa-gaze-canalizare-electricitate-telecomunicatii);

costuri cu protectia mediului grupate in costuri pentru combaterea poluarii existente si costuri pentru prevenirea poluarii viitoare;

costurile cu calificarea-recalificarea fortei de munca din punct de vedere ecologic; Impozite si taxe (exclusiv taxele ecologice);

eco-taxe si permise (licente) ecologice tranzactionabile (in cazul in care vor fi prevazute de legislatia din Romania);

rezerva de risc fizic (calamitati etc.) si economic (cresterea preturilor datorita inflatiei); Necesarul de capital circulant;

dobanda pe perioada realizarii proiectului de investitii.

In concluzie, se poate afirma ca, analiza cost-beneficiu se bazeaza pe raportarea eforturilor si efectelor relevante (economico-financiare, ecologice, sociale) la efectele impactului (poluare, depletia resurselor, valorile estetice sau culturale) in cazul unor proiecte de investitii.

3. Analiza cost-beneficiu si valoarea de utilitate a capitalului mediului ambiant natural

"Prima lege a termodinamicii aplicata programelor si proiectelor evidentiaza faptul ca nu se poate crea ceva din nimic", arata Georgescu-Roegen (1975) si Randell (1987).

Considerand mediul ambiant natural ca fiind un mediu complex (E) ce produce un vector de servicii S ( S₁S_kS_m), Randell (1987), defineste conceptul de valoarea capitalului de mediu natural ca fiind alcatuita din: serviciile suport pentru viata omului, animalelor, plantelor, valorile natural-estetice, incluzand vizibilitatea atmosferica peisajul, diversitatea florei, faunei, locuri de recreere, locurile pentru acumularea si depozitarea deseurilor.

Modificarea capitalului de mediu natural este influentata de catre factorul uman in mod voluntar sau involuntar. Realocarea terenurilor dinspre agricultura spre alte folosinte (exemplu: pentru constructii), asanarea raurilor, lacurilor, inlaturarea vegetatiei sau distrugerea solului pentru exploatarea unor resurse (exemplu granit, bazalt, agregate, nisip etc.), contribuie la aceasta modificare.

Capitalul de mediu natural se realizeaza in perioade de timp foarte mari de ordinul miilor si zecilor de mii de ani (exemplu resursele geologice) si cu exceptia biosferei (florei si faunei), rata de regenerare este practic nula.

Pentru fiecare tip de resurse (materii prime virgine, energie etc.), determinate in mod unic in timp (t) de complexul de relatii geologice, hidrologice, atmosferice, ecologice, Randell (1987) stabileste sistemul de ecuatii caracteristice ca fiind:

a_lt = g_l (N_t , X_t)    (4)

a_st = g_s (N_t , X_t) (5)

in care:

N - vector al inputurilor sistemelor naturale (geologice, hidrologice, atmosferice,ecologice);

X - vector al inputurilor controlate (exploatate) de om (resursele de materii prime, energie etc.).

Atat N cat si X sunt subiecte de epuizare, de aceea, este importanta determinarea valorii de utilitate.

Expresia matematica a valorii de utilitate este in opinia lui Randell data de ecuatia (6):

U_t=U_jt [( S_jt)^a, (Z_jt)^b, (S_jt)^b, (Z_jt)^a] (6)

in care:

U_t - utilitatea totala;

Z^a si Z^b - reprezinta productia respectiv produsele prin exploatarea "serviciilor" naturale S^a si S^b.

Valoarea capitalului de mediu natural (M) se obtine prin insumarea valorii nete actualizate a fluxurilor de servicii discontate la o rata "r" de-a lungul perioadelor de timp si este data de relatia lui Randell:

VA(M) = _{t j} V_jt(S_jt) / (1 + r )^t. (7)

in care:

VA (M) - valoarea actualizata a factorului mediu ambiant;

V_jt(S_jt) - valoarea individuala a vectorului serviciilor ambientale.

Astfel, mediul (M), este vazut ca un bun de capital atingand valoarea de utilitate la nivelul serviciilor pe care le ofera omului dar cu asigurarea conditiilor existentei vietii ecosistemului.

Interdependenta dintre vectorul X (inputurile mediului natural) si vectorul S (inputurile controlate de om) este evidenta, intrucat daca mediul va fi afectat, productia (de bunuri si servicii) va scadea.

In cazul proiectelor (D) de investitii in constructii (obiectele de constructii sunt "plombate" in mediul natural cu materiale din mediul natural), trecerea de la consumul de resurse X la consumul de resurse X^D, va modifica mediul ambiant de la starea naturala (M) la starea construita (M^D) cu costurile aferente conversiei mediului (relatia 8).

C^D = _t C_t^D /(1 + r )^t 

De aceea, varianta optima de proiect va fi aceea pentru care valoarea totala actualizata a proiectului D va fi pozitiva VA (D) >0.

In acest caz obiectul proiectului de investitii indeplineste maximul nevoilor umane iar efectele asupra mediului ambient natural sunt minime.

VNA se calculeaza in acest caz cu relatia (9).

VNA = PV [(E^D - C^D ) - E]= Σ_t [V_t (S_t)^D  - C^D - V_t (S_t) ] /(1 + r )^t (9)

in care:

fluxul "serviciilor" ambientale dupa realizarea obiectivului de investitii cu impact asupra mediului este dat de relatia (10)

V_t (S_t^D) = Σ_j V_jt(S_jt^D) (10)

si, "serviciile" ambientale inainte de realizarea obiectivului de constructii sunt date de relatia (11)

V_t (S_t^D) = Σ_j V_jt(S_jt^D) (11)

4. Structura analizelor cost-beneficiu

Intocmirea analizelor de tip cost-beneficiu se face prin parcurgerea etapelor:

• Definirea proiectului;
• Identificarea tipurilor de impact asupra mediului considerate relevante;
• Cuantificarea impacturilor asupra mediului in termeni de costuri si beneficii;
• Analiza de impact asupra mediului (AIM- EIA17) pentru proiectul in studiu;
• Evaluarea monetara a efectelor relevante;
• Actualizarea fluxurilor costurilor si beneficiilor (transpuse in costuri);
• Analiza de senzitivitate pe baza: ratei de actualizare, cantitatii si calitatii inputurilor, preturilor umbra a inputurilor (eforturilor), cantitatii si calitatii outputurilor (efectelor), durata de viata a proiectului.

Dificultatea aplicarii metodei consta in gasirea valorii optime a ratei de actualizare. Unii specialisti spun ca metoda actualizarii prezinta vicii de fond pentru ca prin aplicarea ei ar putea fi afectate generatiile urmatoare.

5. Analiza cost - beneficiu pentru determinarea eficientei economice globale a proiectelor de investitii

Metodologia de determinare a eficientei economice globale pe baza analizei cost - beneficiu a proiectelor de investitii cu impact asupra mediului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

• stabilirea obiectivelor directe si indirecte ale proiectului, cum ar fi de exemplu: realizarea lucrarilor de constructii concomitent cu micsorarea impactului asupra mediului ambiental natural si construit; alegerea amplasamentului optim al constructiei si stabilirea impactului ambiental integral (om-natura);
• evaluarea costurilor directe si indirecte ale proiectului;
• alegerea tehnologiilor optime (metode, materiale, utilaje etc.) pentru realizarea lucrarilor de constructii, selectate din punct de vedere economic (costuri cu tehnologia) dar si ambiental (costurile cu mediul);
• identificarea factorilor extraeconomici cum ar fi: efectele poluarii asupra aerului, apei, solului / subsolului si ecosistemului, depletia resurselor, efectele asupra sanatatii populatiei, impactul cultural, afectarea perspectivei (imaginii) ambiental-naturale si ambiental-urbane etc.)
• conversia factorilor extraeconomici in efecte economice (costuri);
• estimarea economiei de resurse avansate;
• calculul economiei de resurse consumate;
• anticiparea economiei de resurse naturale (minimizarea depletiei resurselor);
• analiza comparata a productivitatii, eficientei, eficacitatii, calitatii si flexibilitatii mai multor solutii tehnologice din punct de vedere al costurilor directe si indirecte (incluzand costurile cu ecologizarea tehnologiilor si protectia mediului);
• analiza influentei variatiei preturilor datorate unor factori economici (inflatia, politica dobanzilor, saracirea pietelor de materii prime si materiale etc.), ecologici (lipsa resurselor, energiei etc.), politici ( eco-impozitarea);
• determinarea profitului in sens economic;
• prognozarea venitului indirect (profitului "ecologic");
• trasarea diagramelor de transpunere a efectelor tehnice si ambientale in efecte economice;
• prezentarea centralizata a rezultatelor analizei in tabelul cost - beneficiu al proiectului.

Importanta analizei cost-beneficiu pentru determinarea eficientei economice globale a investitiilor rezida in evidentierea unor categorii de costuri, socotite in mod uzual indirecte si care de obicei nu sunt luate in considerare la analiza proiectelor de investitii datorita fie a inexistentei unui cadru legislativ care sa reglementeze acest lucru fie datorita unei cuantificari dificile a impactului asupra mediului si efectelor conexe.