CADRUL NATURAL - Localitatea Buhoci

CADRUL NATURAL - Localitatea Buhoci

Asezarea geografica

Localitatea Buhoci este amplasata in cadrul versantului stang al vaii Siretului, pe terasa superioara a acestuia putin mai la nord de confluenta acesteia cu raul Bistrita. Ea cuprinde atat lunca si versantul stang al vaii cat si un mic sector din cadrul unitatii fizico- geografice a Colinelor Tutovei. Satul Buhoci este situat in zona central- estica a judetului Bacau, distanta fata de municipiul Bacau fiind de numai 15 km, ceea ce asigura pentru locuitori legaturi stranse cu orasul. Legatura cu municipiul Bacau se realizeaza pe o cale de comunicatie: drumul national DN 2F- DJ 252 A. Teritoriul satului Buhoci este strabatut de drumul judetean DJ 252 A si B, care asigura legatura cu vecinii

Astazi, localitatea este centrul administrativ al comunei Buhoci, care mai cuprinde satele: Bijghir (spre nord), Buhocel (spre sud), Coteni (spre sud-vest) si Dospinesti (spre nord-vest).

In imediata vecinatate se afla comuna Ungureni, spre est; comuna Secuieni spre nord-est, comuna Traian spre nord; comuna Saucesti spre nord-vest, comuna Letea- Veche spre sud-vest si comuna Tamasi spre sud . (vezi Anexa 1)

Din punct de vedere geologic, teritoriul localitatii Buhoci apartine Platformei Moldovenesti, aceasta la randul sau facand parte din marea unitate a Platformei Ruse.

Relieful

Teritoriul localitatii Buhoci se suprapune peste doua unitati de relief cu particularitati distincte in ceea ce priveste formele rezultate in urma actiunii modelatoare a factorilor subaerieni. Este vorba de lunca raului Siret si respectiv zona colinara- o parte din dealurile Podisului Moldovei.

Lunca Siretului este alcatuita din formatiuni recente, depozite cuaternare reprezentate prin pietrisuri, nisipuri, argila si maluri. ,,Altitudinea relativ mica fata de nivelul raului Siret ca si panta longitudinala foarte mica au impus dezvoltarea larga in cadrul luncii a unui microrelief de origine fluviatila, instalat in cadrul a doua nivele: nivelul de 1-2 m si respectiv, cel de 3-5 m. Dintre aceste microforme mentionam: reniile, ostroavele, grindurile" . Lunca Siretului atinge, intre satele Bijghir si Buhoci, latimea maxima de 2,5 km, pentru ca in dreptul satului Buhocel sa nu depaseasca 300-350 m.

Zona colinara prezenta in partea de est a satului Buhoci, apartine unitatii fizico- geografice a Colinelor Tutovei. Formatiunile existente aici, sarmatiene si meotiene cuprind indeosebi roci putin rezistente la eroziune cum ar fi: argile marnoase cu intercalatii nisipoase, prundisuri, luturi loessoide dar apar, pe alocuri si roci mai dure si anume calcare si gresii . Intre satele Bijghir si Buhoci este situat Dealul Negustoras.

Teritoriul satului Buhoci face parte din bazinul hidrografic al raului Siret, avand ca afluent paraul Stirbu care isi are izvorul in cadrul versantului sudic al dealului Negustoras, trecand la iesirea din zona colinara, prin centrul satului Buhoci.

Clima

Amplasarea localitatii Buhoci are o importanta semnificativa din cauza raului Siret ce duce la existenta unor diferente de ordin climatic. Din punct de vedere al asezarii, tinutul Buhociului este situat in plina zona temperata cu influente continentale accentuate. De mare importanta este culoarul larg al Siretului si cel al Bistritei in lungul carora se scurge aerul rece dinspre nord si dinspre regiunea montana.

Temperaturile variaza de la un an la altul insa nu cu mari diferente. Temperatura medie anuala este de 9,1 C. Temperatura medie lunara cea mai scazuta este de -4,4 C in luna ianuarie iar in luna iulie se inregistreaza o temperatura medie de 20, 7 C.

Regimul eolian depinde pe de-o parte, de circulatia generala a atmosferei, iar pe de alta, de conditiile fizico-geografice locale, printre care relieful detine un rol primordial. Referindu-ne la satul Buhoci, factorii circulatiei generale a atmosferei, cu influente asupra teritoriului acesteia, sunt urmatorii: anticiclonul subtropical al Azorelor, anticiclonul continental euroasiatic si aria ciclonica din nordul Oceanului Atlantic. Factorul fizico-geografic cel mai important in ceea ce priveste conditionarea dinamicii atmosferei il constituie prezenta in imediata apropiere a confluentei celor doua largi culoare de vale: culoarul Siretului, respectiv culoarul Bistritei. Vanturile predominante sunt cele din nord-vest cu o frecventa de 18, 8 % si cele din nord cu 18, 4%. Urmeaza vantul din sud cu 18,2 % si cel de sud-est cu 9,07 %. Viteza medie anuala a vanturilor predominante ajunge pana la 8 m/s.Viteza maxima poate depasi 40 m/s. Vanturile de N si NV au vitezele cele mai mari. Intervalul noiembrie-aprilie se caracterizeaza prin cele mai mai viteze iar perioada iulie-septembrie, prin cele mai mici. Frecventa vanturilor este mai mare in special primavara, cand sunt daunatoare agriculturii, intrucat usuca cu repeziciune pamantul[5].

Precipitatiile ca element climatic sunt influentate de temperatura, de vant si de umezeala aerului. Vara este anotimpul cel mai bogat in precipitatii (38,1%), urmata de primavara (26, 1%), apoi toamna (21,3%) iar iarna este cel mai sarac (14,5%). In anotimpul de vara, abundenta precipitatiilor este urmarea fireasca a dezvoltarii spre vestul continentului european a dorsalei anticiclonului azoric, care permite patrunderea aerului umed, oceanic, cat si a intensificarii convectiei termice. In timpul iernii, predominarea aerului continental, mai rece si mai uscat, a anticiclonului asiatic, determina scaderea cantitatilor de precipitatii si forma lor solida- ninsorile. Judetul Bacau mai este bantuit des si de grindina, fiind trecut in aceasta privinta de catre societatile de asigurare, in categoria judetelor batute de grindina

Regimul continental al precipitatiilor este oarecum atenuat in zona de lunca, de prezenta panzei freatice relativ aproape de suprafata, beneficiind de alimentare laterala din raul Siret. Totodata prezenta acestui rau in apropiere ofera conditii favorabile pentru practicarea irigatiilor in perioadele secetoase.

Vegetatia

Un alt invelis fizico-geografic important este invelisul vegetal. Din punct de vedere fitogeografic, conditiile climatice ca si relieful si invelisul de sol inscriu teritoriul localitatii Buhoci in zona de silvostepa. Ea este caracteristica pentru intreaga unitate a Colinelor Tutovei, din care un mic sector apartine si satului Buhoci.

Prezenta nivelului panzei freatice la mica adancime a determinat aparitia si dezvoltarea in cadrul luncii Siretului unor specii de plante adaptate acestor conditii de mediu. Ele apartin vegetatiei intrazonale. Interventia omului, indeosebi prin araturi si defrisari, a dus la modificarea microclimatului, dar si a altor factori de mediu. Aceste interventii s-au reflectat in modificarea vegetatiei initiale cat si a unor asociatii vegetale, mai ales prin ararea unor intinse suprafete. Astfel, o serie de elemente floristice spontane au disparut sau se mai dezvolta accidental printre semanaturi.

Pe teritoriul satului Buhoci exista o mare varietate de plante, atat ierboase cat si lemnoase, reflectare a conditiilor de mediu diferite de la un loc la altul, chiar pe distante destul de mici.

Asociatiile vegetale existente aici se impart in doua categorii

1. Vegetatia zonala ce cuprinde

a) vegetatia de padure de foioase construita din amestec de foioase precum fagul, stejarul, carpenul, artarul, frasinul, teiul si unii arbusti ca alunul si cornul;

b) vegetatia de pajisti stepizate raspandita pe versantii colinari in locurile unde padurea a fost defrisata in trecut fiind vegetatia valorificata pentru pasunatul vitelor, amintind cateva specii ierboase: paiusul, firuta de livezi, firuta bulboasa, obsida, colilia, pirul crestat dar si unele tufarisuri cu arbusti ca: singerul, cornul, alunul, lemnul cainesc si macesul.

2. Vegetatia intrazonala alcatuita din:

a) vegetatia de lunca ce cuprinde

a.1. padurea de lunca (zavoaiele cu arbori si arbusti ca: plopul alb, plopul

negru, salcia, rachita, singerul, alunul, vascul;

b.1. vegetatia hidrofila si higrofila caracteristica baltilor si bratelor parasite

din lunca precum: rogozul mare, stuful, papura, stanjenelul galben,

iarba broastei, sageata apei, piciorul cocosului de apa;

c.1. pajistile de lunca caracteristice solului umezit excesiv, unde se dezvolta

specii ca: coada-calului, bumbacarita, trifoiul caroit, piciorul cocosului,

golomatul, rogozul mare, pipirigul, paiusul de livezi.

b) vegetatia ruderala si din semanaturi fiind raspandita discontinuu, in lungul drumurilor, potecilor si pe suprafetele cultivate, amintind aici cateva specii reprezentative: la plantele ruderale- troscotul, holera, laptele cainelui, ciumafaia, socul, pelinul, urzica moarta, cucuta, musetelul, coada-soricelului, papadia, brusturul si la plantele ce cresc pe terenuri cultivate (buruieni)- mohorul, pirul gros, loboda, stirul, volbura.

Fauna

Fauna se remarca nu atat prin numarul mare de reprezentanti, cat mai ales prin varietatea lor in ceea ce priveste apartenenta la diferite specii. Lipsa unor paduri foarte intinse ca si umanizarea ridicata a teritoriului fac ca numarul animalelor mari salbatice sa fie relativ restrans. Mai numeroase sunt pasarile, prezente peste tot, dar mai ales in zavoaie si padure.

Fauna de padure cuprinde: pitigoiul, gaita, cucul, uliul gainilor, ciocanitoarea, sticletele, ciocarlia de padure, privighetoarea s.a. Dintre mamifere se intalnesc: dihorul, vulpea, bursucul, mistretul.

Fauna de lunca, din terenurile ruderale si cultivate este reprezentata prin mamifere, intre care domina rozatoarele: popandaul, soarecele de camp, iepurele. Dintre cele carnivore este dihorul, destul de frecventa fiind si cartita. Dintre pasari remarcam: ciocarlia de camp, dumbraveanca, graurul, vrabia, prigoria, cioara, randunica.

In fauna de balta intalnim, indeosebi in sezonul cald pasari ca: cocostarcul, nagatul, rata salbatica. Fauna acvatica cuprinde urmatoarele reptile: soparla, sarpele de apa, broasca. In baltile mari, dar mai ales in apele Siretului, traiesc pesti ca: linul, crapul, stiuca, mreana, somnul, cleanul, scobarul .

Multe dintre speciile de animale prezinta interes vanatoresc sau pentru pescuit. Unele dintre ele sunt folositoare omului, altele insa produc stricaciuni importante. Cartitele, prin formarea musuroaielor, modifica microrelieful in lunca, degradand totodata terenul, iar dihorul isi sapa galerii. Pasarile distrug numeroase larve si insecte daunatoare, dar aduc si pagube insemnate culturilor agricole (ciorile, vrabiile).

Solurile

Pornind de la albia minora a Siretului catre dealurile colinare, exista, in general, o dispunere de fasii, pe directie N-S, a mai multor tipuri si subtipuri de soluri, din ce in ce mai evoluate. Astfel, in apropierea albiei minore solurile se afla in stadiul incipient de formare, fara o structura si textura bine definite, cu grosimi foarte mici ale profilului, devenind tot mai evoluate pe masura ce ne apropiem de zona colinara, unde apar soluri bine dezvoltate, cu orizonturi si suborizonturi clare si cu grosimi mari. In cadrul versantilor puternic afectati de procese geomorfologice actuale, indeosebi alunecari, apar complexe de soluri, rezultat al amestecului materialului deluvial.

Solurile din regiunea noastra pot fi grupate in: soluri zonale si soluri intrazonale[9].

Solurile zonale s-au format sub influenta dominanta a conditiilor bioclimatice. Ele sunt caracteristice pentru zona colinara, fiind dezvoltate sub o vegetatie de padure de foioase sau de pajisti. Din categoria solurilor zonale, cel mai raspandit este solul brun de padure podzolit care ocupa aproape in intregime suprafata dealurilor colinare. Constituie solurile cel mai bine conservate, cu profil dezvoltat si orizonturi clare.

Pe versantii Dealului Negustoras (situat intre satele Bijghir si Buhoci) exista soluri bune argiloase cu diferite grade de erodare.

Cernoziomurile apar pe o arie restransa, sub o vegetatie de silvostepa, pe versanti cu inclinare relativ mica la nord-vest de satul Bijghir.

Solurile intrazonale sunt caracteristice luncii Siretului, unde factorul genetic local predominant il constituie umiditatea accentuata, determinata fie de drenajul slab al apelor superficiale, fie de prezenta la mica adancime a nivelului panzei freatice. Mai sunt prezente aluviunile de la cele mai grosiere situate in apropierea albiei minore, pana la nisipuri fine sau maluri catre periferia luncii. Le mai putem numi soluri de lunca aluvionare.  Deoarece apa le domina, sunt incluse in categoria solurilor hidromorfe.

In lungul albiei minore a Siretului, corespunzator zonelor ocupate cu revii, ostroave sau grinduri, solul practic lipseste, inca de la suprafata apar nisipuri aluviale, inundate si fara invelis vegetal.