..) ; trecem printre gherdapuri. Dunarea mugeste mai tare. Cu ochii inchisi te-ai crede intr-un codru pe-o vijelie cumplita''.
Acest defileu este considerat a fi, cu cei 130-140 km ai sai (in unele surse 134, in altele 145), cel mai mare din Europa. De fapt are caracteristici cu adevarat de defileu intre Ostrovul Moldova Veche, mai exact din dreptul satului Pescari, si Ostrovul Simian, in aval de Drobeta-Turnu Severin. Pe vremuri cine stapanea cele doua intrari in defileu stapanea intreaga zona delimitata de acesta. Astazi cine ''stapaneste'' defileul are la dispozitie cea mai concentrata sursa hiroenergetica de pe continentul european, energie evaluata la circa 10 miliarde KWh anual care si este, de fapt, in buna masura valorificata in cadrul celor doua sisteme hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II. In amonte de Moldova Veche, asadar pana la Bazias, practic valea fluviului nu are caracteristici de defileu.
Intresant de subliniat este si faptul ca Dunarea invinge prin acest defileu, zidul muntos al Carpatilor, trecand dintr-o regiune de campie intr-o alta regiune de campie, caz unic, de altfel, pe suprafata pamantului.
Defileul consta dintr-o alternanta de largiri si ingustari ale vai fluviului, accentuate si mai mult,largirile, in urma lacurilor de acumulare din spatele barajului de la Portile de Fier 1. atinge de pilda, in jur de 5 km in dreapta Depresiunii Moldova Veche si numai 180-250 m in zona cea mai spectaculoasa a defileului, cea a Cazanelor Mari si Mici, unde si peretii stancosi care domina luciul apei sunt impresionatnti. Inainte de realizarea lacului de acumulare, defileul era chiar si mai ingust aici, in jur de 150 m in zona dominata de culmile Ciacar si Strebet (Stribac).
In afara de bazinetul Moldova Veche, alte largiri mai importante sunt in Sichevita, Svinita, Dubova si Orsova. Mai ales la Orsova, unde apele Dunarii au patruns pe valea Cernei, formand o mica mare interioara pe al carei tarm nordic s-a reconstituit un oras frumos, cu personalitate. Privind-ul de sus, de pe dealul pe care se afla statiunea de Cerceteari Geografice, ramai placut surprins de privelistea pe care ti-o ofera.
Cele mai spectaculoase sectoare raman insa, in continuare, cele de la Cazane si Portile de Fier. Mai ales la Cazane, unde, in ciuda inaltarii spectaculoase a nivelului apelor Dunarii, peretii, aproape verticali, sunt foarte apropiati unul de celalalt, la numai 180-250 m, obligand marele fluviu sa se strecoare, linistit dar mult mai grabit decat inainte. Atat inainte de constituirea lacului de acumulare, cat si astazi, apele Dunarii sunt, in ceea ce s-a incetatenit de catre o literatura, destul de liniste si fara involburarile caracteristice, odinioara, Portilor de Fier. acolo pe o distanta de circa 3 km, pragul de stanci facea ca valurile sa clocoteasca intr-adevar navalnic, invalmasindu-se inspumate peste coltii ascutiti ai pragurilor gherdapurile. Astazi, prin inaltarea nivelului apelor Dunarii, nici aici nu mai intalnim salbaticia de altadata.
Ajunsi acolo, in impresionantul defileu, ne putem intreba cum a putut Dunarea sapa un atat de mare defileu. Desigur, nu este primul de pe lungul sau parcurs, mai fiind inca vreo patru in amonte dar este cel mai mare si spectaculos. Dupa cum se stie, au fost emise mai multe ipoteze, vehiculate fiind cele propuse in primii ani ai secolului nostru de catre francezul Emmanuel de Martonne si iugoslavul Jovan Cvijic. De Martonne un asiduu cercetator si un foarte bun cunoscator al pamantului romanesc, sustine ferestruirea transversala a Carpatilor prin eroziune regresiva de catre raul ce curgea spre Campia Romana si deturnarea unor cursuri de apa de pe varsantul opus prin captari. Acest proces ar fi avut loc in conditiile coborarii Campiei Romane si, concomitent, ale inaltarii muntilor la sfarsitul pliocenului si inceputul cuaternarului, ceea ce ar fi intensificat eroziunea spre izvoare. La aceasta parere s-a asociat, printre altii si geograful George Valsan. Cealalta ipoteza privind formarea marelui defileu, avansata de catre geograful iogoslav Jovan Cvijic, este cea a antecedentei, respectiv preluarea unei stramtori marine anterioare, in care vaile s-au adancit pe masura inaltarii muntilor.
Dar cel care strabate defileul nu vrea neaparat un raspuns categoric.
