Aproximativ 90 de milioane de persoane se adauga populatiei globului, care atinge 6 miliarde. Aceasta echivaleaza cu adaugarea anuala a unei populatii egale cu cea a Marii Britanii, Belgiei si Olandei la populatia lumii.
Niciodata populatia globului nu a fost atat de numeroasa ca astazi, iar viteza de crestere, de aproximativ 1,7 % pe an, nu a fost atat de mare. Explozia demografica actuala exercita o presiune crescanda asupra resurselor naturale limitate ale Pamantului.
Populatia creste atunci cand rata reala de natalitate este mai mare decat a mortalitatii. Diferenta dintre cele doua este rata naturala demografica a populatiei. Intr-o tara in care rata de natalitate este de 20 la 1000 si cea a mortalitatii de 10 la 1000, rata naturala de crestere este de 10 la 1000 persoane, sau de 1%.
Expertii estimeaza ca cele 5,4 miliarde care traiau in 1991, reprezentau 6-7% din totalul persoanelor care au trait vreodata pe pamant. Bineinteles estimarile demografice dinainte de 1800 sunt doar aproximari. Dar, chiar si in zilele noastre, cifrele demografice referitoare la numeroase zone sunt adesea inexacte. Totusi, expertii au determinat o curba a cresterii demografice pe planeta. O perioada importanta a populatiei a fost in jurul anului 8000 i.Hr. Perioada este str'ns legata de descoperirea agriculturii si de infiintarea asezarilor umane permanente. De la o populatie de aprox 5 milioane in 8000 i.Hr., cifrele au crescut treptat, dublandu-se la fiecare 1500 de ani, pt ca in 1650 sa atinga 500 de milioane de oameni. In medie, viteza de crestere a atins doar 004-0,06% pe an, reflectand faptul ca viata era grea si mortalitatea infantila, foametea, bolile, dezastrele naturale si razboaiele au decimat populatia. Intre 1650-1850, populatia globului s-a dublat, atingand 1 miliard. Timpul de dublare s-a redus deci, de la 1500 de ani la doar 200 de ani, iar rata de crestere a atins 0,3-0,4% pe an.
Cresterea accentuata a populatiei dupa 1800, a fost, practic, un rezultat al evolutiilor inregistrate in agricultura si sanatate si igiena dar si datorita schimbarilor economice si sociale care au ridicat mult nivelul de trai, mai ales in Europa si America de Nord.
Schimbarile recente
Principala perioada de crestere demografica, pentru populatia situata in afara Europei si a Americii de Nord, nu a incepult pana in anii 1920. Acesta a coincis cu scaderea cresterii demografice din Europa si din America de Nord. Incepand cu anii1950, rata de crestere demografica a tarilor mai bogate a fost de aprox 1,5% pe an, in comparatie cu cea de peste 2% din tarile mai sarace ale Africii, Asiei si Americii de Sud.
Pentru oamenii din Europa si cea mai mare parte a celor de origine europeana din lume, ultimii 500 de ani au adus schimbari majore. In medie, familiile si-au injumatatit numarul de membrii si media sperantei de viata a unui nou-nascut a crescut de la 35 de ani, cat era in 1750, la 75 de ani in ziua de azi.
Tarile in curs de dezvoltare
In cea mai mare parte a tarilor in curs de dezvoltare a crescut si speranta de viata. Ramanand insa mult mai redusa decat cea din cele dezvoltate. Speranta de viata la nastere se situeaza la 53 de ani in Africa, 61 in Asia si 67 in America Latina.
Ratele mai scazute a mortalitatii din tarile in curs de dezvoltare, a caror populatie era la inceputul anilor 1990 aprox 77% din populatia mondiala, sunt rezultatul imbunatatirii conditiilor de ingrijire medicala decat a schimburilor sociale sau economice. Rata natalitatii a ramas mare, mai ales in comunitatile rurale. De exemplu in Kenia rata mortalitatii s-a injumatatit intre 1965-1989, in vreme ce rata de crestere demografica a crescut, la inceputul anilor anilor 1980, in medie cu 3.8% pe an. Acestea au facut ca timpul de dublare a numarului populatiei Keniei sa scada la mai putin de 20 de ani.
Proportia persoanelor sub 15 ani in tarile in curs de dezvoltare este de 37% si de doar 4% a persoanelor peste 65 de ani. In tarile dezvolate , persoanele sub 15 ani reprezinta 22% iar persoanele cu varsta de peste 65 ani reprezinta 11% din totalul populatiei.
Explozia demografica recenta a creat temeri cu privire la consecintele suprapopularii. Multi considera controlul demografic al populatiei esential pentru a preveni daune ireversibile asupra planetei in ansamblu.
Suprapunerea apare atunci cand pe planeta sunt mai multi oameni decat ar pute sustine resursele Pamantului. De-a lungul istoriei aceasta n-a fost o problema. Expozia demografica intre anii 1920, cand populatia era de 2 miliarde si 1991 de 5,4 miliarde a creat o mare ingrijorare. Unele previziuni sustin ca populatia se va stabiliza in jurul anului 2120 in jurul cifrei de 11,6 miliarde sau de 14 miliarde sau mai mult.
Aceasta explozie este in principal consecinta a ceea ce s-ar numi controlul deceselor care este rezultatul progreselor inregistrate in stiintele medicale. In tarile dezvoltate controlul deceselor a fost dublat de o scadere a ratei natalitatii, indeosebi in orasele industriale, unde familiile mari erau greu de intretinut. Insa controlul deceselor nu a ajuns in tarile in curs de dezvoltare din Africa, Asia sau America Latina decat pe la mijlocul secolului XX.
Ca urmare, varful recentei explozii demografice s-a inregistrat in tarile cele mai sarace, cel mai putin pregatite sa sustina suprapopulatia. Se estimeaza ca in urmatorii 50 de ani 90% din cresterea demografica va aparea in tarile in curs de dezvoltare. Aceasta va crea presiune asupra mediului, accelerand dezastre economice cum ar fi distrugerea padurilor tropicale sau expansiunea deserturilor.
Controlul natalitatii
Problema cresterii demografice rapide a facut ca peste 80 de tari, sustinute de agentii private si internationale, sa ia masuri stringente de control a natalitatii. Japonia, de exemplu a initiat in 1948 un program de control al natalitatii prin legalizarea contraceptiei si avorturilor. In zece ani rata natalitatii aproape s-a injumatatit. China, cu peste o cincime din populatia totalaa a globului, insa doar 2% din suprafata arabila a lumii, a initiat politica de control demografic in 1950. Acum incurajeaza cuplurile sa se casatoresca mai tarziu si sa aiba un singur copil. Aceasta politica a avut succes, mai ales in orase, si rata de crestere demografica din China a scazut de la 2,2% pa an in perioada 1965-80 la doar 1,4% in anii 1980-90. Aceasta politica are mai putin succes in zonele rurale, unde este dificil de aplicat si unde taranii doresc sa aiba urmasi care sa-i ajute la batranete.
India, unde populatia in 1991 era 844 milioane, a cautat si ea sa controleze natalitatea deoarece rata anuala de crestere demografica a acestei tari era in anii 1980-90 2,1% mult mai mare decat a Chinei. In 1960 guvernul a incurajat sterilizarea voluntara a barbatilor cu peste 4 copii si din anii 1970 s-a introdus sterilizarea obligatorie. In prezent India are 846 milioane locuitori.
In unele tari in curs de dezvoltare multi se opun programelor de control al natalitatii. Unii considera ideile ocidentale o forma a neo-colonialismului. In America Latina romano-catolicii s-au opus metodelor artificiale de control al natalitatii sau avortului din motive religioase. Multi musulmani prefera familiile mari, iar multe societati africane vad in rata crescuta a natalitatii perpetuarea spiritelor stramosilor.
